Copii la internat
Uite-asha, apar si eu c-o problema, ca de caaand asteptam un topic numa al nostru, cu probleme cu tot.
Fiica-mea merge din august la un internat de fete. In Elvetia internatele nu sunt vazute rau ca in alte parti, ci din contra, poate pentru ca sunt si foarte scumpe. Oricum, e un efort mare pentru noi, dar se merita, in joc e viitorul ei profesional. Acasa o sa vina doar in weekend. Internatul e modern, direct pe malul lacului, clasele mici, bazin de inot, ce mai, tot confortul.
Malina e constienta si ea de importanta acestui pas, ba chiar o auzeam spunand colegelor: ce bine e de mine ca merg la internat :)
Ma rog, intrebarea e: cine are copii la internat - sau poate a fost el-ea insasi la internat? Ce ar trebui sa discut inainte? Care sunt problemele la care sa m-astept?
Va pup si multa rabdare cu ... adolescentii, pre si postadolescentii
Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm
Raspunsuri
karmen spune:
Loreley,
Eu nu am copii asa mari dar pot sa-ti spun din experienta mea. De la 10 ani am fost la internat si cu liceul si cu facultatea...12 ani de internat. La inceput e greu, bine, eu eram si mica tare (fata ta ce varsta are?)dar te adaptezi pana la urma, e o experienta care te ajuta mult in viata.
La ce sa te gandesti?
- daca se integreaza (e sociabila, imparte usor cu ceilalti, etc)
- la tot ce inseamna distractii si riscurile asociate
- daca independenta o sa-i afecteze relatia cu scoala
- daca se poate descurca singura (cu banii, sa aiba grija de ea, etc). Ma mai gandesc si mai scriu in alt mesaj.
Carmen
lorelei_19 spune:
Pai, Karmen, m-ai cam nimerit, cam astea-s problemele. In plus: ii va fi dor de casa si de mine? A fost in iarna in tabara de sky si a 2-a zi m-a sunat plangand ca vrea acasa, ca e bolnava. Am stabilit cu profesoara sa ramana (altfel n-o sa fie niciodata independenta), iar cand s-a intors a stat doar in bratele mele, ba chiar m-a implorat sa dorm cu ea. Ea e o fire introvertita, plus limba pe care n-o stapaneste perfect, uite cateva teme care ma macina. Stiu, la tine limba n-a fost o problema, dar care au fost problemele cele mai mari pe care le-ai avut in internat? A! Malina are 12 ani.
Te pup si-ti multzumesc pentru raspusn
Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm
karmen spune:
Chiar daca e mai retrasa, se va adapta pana la urma. Sa te astepti la bocete si rugaminti s-o iei acasa.
Imi amintesc si acum ca asa mi-era dor de mama, ca luasem in bagaj de acasa un tricou de-al ei si-l miroseama sub patura seara, inainte de culcare...si plangeam desigur. Asta pe la 10-11 ani. Intr-un an, am dat de distractii si de "gasca" ca nu mai voiam sa vin acasa in weekend. In rest discoteci, baieti, machiat inainte de vreme, pupaturi pe la coltul caminului(tot inainte de vreme) si altele. Dar sa-ti zic ceva important. Mama inainte sa plec de-acasa mi-a spus o gramada de lucruri, m-a avertizat ca nu-i gluma cu anumite chestii (aveam o gramada de prieteni, ma pupam de n-aveam aer dar dragoste n-am facut de abia la 18 ani cu cineva deosebit) Tot asa n-am fumat decat peste 17 ani, desi in camera toate fetele fumau, si altele. Adica educatia de acasa e sfanta.
lorelei_19 spune:
Carmen, esti o scumpa, multzumesc! Sa stii ca am sa apelez la tine. A! Malina merge la un internat doar de fete. Eu nu cred ca le da voie in disco sau ceva de genul asta, iar fetele de acolo mi s-au parut dezghetate si naturale. Internatul nu e intr-un orash mare, si nici nu cred ca exista discoteca. Tu cum faceai?
TE pup si numai bine, Karmenush
Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm
suparici spune:
Apropos de subiectul mai sus discutam, ma intrebam daca exista si in Bucuresti astfel de internate pt gimnaziu.
lorelei_19 spune:
Suparici, exista cu siguranta internate bune in bucuresti, dar eu una nu le stiu.
"Daca dragoste nu e, nimic nu e".
peca spune:
quote:
Originally posted by lorelei_19
Carmen, esti o scumpa, multzumesc! Sa stii ca am sa apelez la tine. A!
b]Malina merge la un internat doar de fete.
Eu nu cred ca le da voie in disco sau ceva de genul asta,
iar fetele de acolo mi s-au parut dezghetate si naturale. Internatul nu e intr-un orash mare, si nici nu cred ca exista discoteca. Tu cum faceai?
TE pup si numai bine, Karmenush
Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm
si eu am fost in liceu, primi 2 ani in internat....tot de fete....., dar....nu te baza pe asta.....
nici noi nu aveam voie in disco, dar, si in oras aveam voie doar de 2 ori pe saptamana cu bilet de voie semnat de pedagoga si pt. maixim 3 ore, dar[/b]........ cu abonamentul pt. biblioteca orasului si pretextul...referate pt. care nu gasim materiale in biblioteca scolii....si in 3 ore nu ajung nici sa citesc nu sa mai si scriu...ieseam zilnic,
dar cum s-a mai spus...educatia de acasa si firea ei conteaza f. mult.....
pt. mine a fost o experienta pe care nu o regre....si acum un morman frumos de amintiri,
poate o sa ii fie greu la inceput..dar daca si ea este constienta ca este pt. binele si viitorul ei....o sa inteleaga si o sa stie sa combine plautul cu utilul...iar voi s anu fiti dezamagiti cand o sa fie vizitele tot mai scurte acasa....si puiul vostru tot mai independent!
numai bine
lorelei_19 spune:
peca, iti multzumesc pentru incurajari. Mi-e sufletul greu intr-adevar ca trebuie sa mearga la internat, dar stiu ca e solutzia cea mai buna pentru ea.
"Daca dragoste nu e, nimic nu e".
chatonel spune:
quote:
Originally posted by suparici
Apropos de subiectul mai sus discutam, ma intrebam daca exista si in Bucuresti astfel de internate pt gimnaziu.
aici erai? :)
Toulouse, la ville rose
lorelei_19 spune:
Revin cu noutati despre adolescenta mea draga, care a inceput cam de-o luna de zile scoala. In Malina s-au produs niste schimbari majore: e mai serioasa, mai matura, are alte gusturi. Daca pana acum cateva luni era fan a culorii roz, acum a trecut pe nuante de verde, care se asorteaza cu ochii ei (dupa cum anunta ea). Malina a inceput sa se imbrace altfel, petrece ore in fatza oglinzii, se machiaza pe ascuns, iar banii de buzunar se duc pe tot felul de lantzuri si coliere. A inceput sa nu-i mai placa aurul- ci e fan a argintului, imi spune pe strada sa vorbesc mai incet, ba chiar mi-a propus ca pe strada sa nu mai vorbim romaneste, ca se uita totzi la noi. Chiar daca m-a durut, o inteleg. Pe aici- ca si pe multe alte meleaguri, strainii sunt priviti rau.
Mai observ o multzime de schimbari in ea, schimbari intervenite parca peste noapte. Se misca mai armonios, sta mai dreapta (si cat imi bateam gura cu asta), ma AJUTA la treaba, petrece mai mult timp singura.
E multzumita la internat si si-a facut o prietena buna, de care e tare mandra- Tabeea o cheama. E mai intalta acum decat mine (eu am 166 cm), dar uneori mi se cuibareste in brate (incercand sa para mai mica) si ma strange dragastos spunandu-mi lung si dulce: maaaama... ma topesc in minutele alea si imi dau seama ce greu e si pentru ea: o noua cultura, o limba straina, pragul cand nu e nici adult si nici copil nu mai e, scoala si dorul- ca ne vedem doar in weekend, of, of, of, bietul meu pui....
Puiutii vostri ce mai fac???
Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm