Pierderea fulgeratoare a mamicii...
Raspunsuri - Pagina 3
lacri spune:
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Si sa dea putere copiilor sa mearga mai departe!este cumplit!acusi se implineste un an de cand a murit bunica ce m-a crescut si inca nu am putut sa depasesc momentul,incerc sa nu ma gandesc la ea pt. ca altfel izbucnesc in plins.....si a fost bunica .....si eu sunt matura.....dar bietii copii cum sa treaca peste tragedia aceasta?
Dumnezeu sa-i aiba in paza!
Fabian si mami Lacramioara
DanaK spune:
Cand vei citi aceste randuri faptul este deja consumat.
Nimic nu este mai dureros decat sa-ti pierzi mama,indiferent de varsta
Eu am o pretena foarte buna care si-a pierdut sotul acum doi ani(inceput de iunie) intr-un accident de masina.Fetita ei,Ioana,avea 11 ani.Mie nici acum nu-mi vine sa cred.Ia-o incet."Recuperarea"se face treptat.Las-o sa planga si plangi si tu cu ea(ele)in semn de solidaritate.Nu exista cuvinte de imbarbatare,durerea e prea mare.Numai timpul poate vindeca(nu vindeca,ci doar ameliora).Spune-i ca asa a vrut Dumnezeu;asa cum noi culegem din gradina cele mai frumoase flori,asa si el isi cheama cele mai "frumoase" suflete si mai spune-i ca mama de acolo de sus o vede,ca nu i-ar place sa o vada asa...,ca s-ar bucura daca...etc.
Incearca s-o apropii de biserica,asta o ajuta si o intareste,este un bun refugiu.Fetita prietenei mele s-a refugiat in atmosfera colegiala,in preocuparile varstei ei,iar Raluka fata mea care este colega de clasa si prietena ei cea mai buna,nu a lasat-o singura de loc,nu i-a dat timp sa se compatimeasca,sa se inchida in ea de tot.
Ioana si-a gasit refugiul in dans,pasiunea ei.Afla ce preocupari au fetele si cum poti sa le ocupi tot timpul astfel incat sa nu mai aiba ragaz sa se compatimeasca.Si apartamentul...Cateva nopti Ioana a dormit pe la noi(blocuri vecine),apoi in iunie cand a luat vacanta a
trimis-o la tara unde o asteptau alti copii.A fost si atunci o tragedie de felul"tata unde esti sa-ti vezi fetita ca a luat premiul 1
Prietena mea a schimbat apartamentul si Ioana s-a intors in casa noua.Incet,incet,au pornit impreuna pe un alt drum numai de ele stiut.Abia acum,dupa ce timpul a inceput sa usuce lacrimile,putem depana cu nostalgie vremurile bune petrecute impreuna.
Ai un suflet deosebit.Meriti tot ce-i mai bun in viata.Ajutand pe altii,te ajuti pe tine.Dumnezeu sa te binecuvanteze!
m34 spune:
Va multumesc inca o data.
Fetele au suportat acceptabil ultimele momente, la fel si tatal lor. Totusi drumul spre biserica, slujba din biserica si de la cimitir au fost cateva momente extrem de dureroase si deprimante pentru toata lumea, inclusiv pentru cea mica.
Sper ca sa isi revina cu totii, atat fetitele cat si tatal si sa isi continue drumul in viata.
Dana, multumesc, o cunosc pe Ioana si ma bucur foarte mult ca a depasit momentele grele, atat ea cat si mama ei, chiar daca a avut nevoie de o perioada mare de timp.
A avut mare noroc de prietene apropiate, care i-au oferit intelegere si sprijin.