Am furat dar ma tratez!

Oameni buni, trebuie sa va impartasesc noua mea experienta cu fii-mea, Oana, 4 ani si sa va rog sa-mi dati idei cum sa o scot la lumina cat mai onorabil.
Oana s-a dus in vizita cu maica-mea la o prietena a acesteia. Pe drum, la plecare, Oana ii dezvaluie maica-mii, scos ca prin magie din buzunar, un cap de ursulet de jucarie luat de la gazda, fara sa ceara, fara sa spuna. Adica furat. Buuun. Adica rau, dar e loc si de mai mult. Intelegand reactiile maica-mii si anticipand consecintele, domnisoara se gandeste la eschivari: "mamaita, ia-l tu, tine-l tu, te rog". Refuz. "mamaita, daca il tii tu, iti dau ceva de la mine de-acasa". Oops! Ca sa nu o mai lungesc, mituirea a incercat-o si cu taica-su "daca ma salvezi, iti dau ceva de la mine din camera, iti dau un ban din pusculita".
Pe scurt, dupa explicatiile cu aspect moral si civic, a dat telefon pagubitei, si-a recunoscut fapta, si-a cerut scuze si urmeaza sa inapoieze cat mai curand obiectul incriminator.
Problemele mele:
- nu parea foarte afectata de situatie;
- cum dimensionez pedeapsa pentru a intelege ea gravitatea faptei si a nu o mai repeta, dar in acelasi timp sa ma si asigur ca in alta situatie imi va spune, va recunoaste ce a facut;
- pe langa ca si-a insusit ce nu era al ei si modul in care a facut-o, mi-a pus creierii pe bigudiuri cu incercarea de a scapa de consecinte, cu mituirea. Eu nu pot sa inteleg. Inveti sa mituiesti de la altii, copiind un comportamnet care vezi ca a dat rezultate la altii la un moment dat, sau pur si simplu chestia asta vine de la sine logic, fac un troc si ies basma curata?
- intamplarea vine dupa o alta situatie in care si eu si taica-su i-am pretins sa nu mai ceara diverse lucruri de la alte persoane (de ex, in parc, a rugat pe cineva sa-i dea si ei napolitana). I s-a explicat ca e suficient sa ne spuna noua. Inutil sa va zic ca are restrictii in limite absolut rezonabile la capitolul asta. Si apropo de ursulet, desigur ca are si suficiente jucarii. Ursuletul cu pricina chiar nu parea sa prezinte vreun interes ulterior.
Acestea fiind zise, v-ati confruntat cu situatii asemanatoare sau ce ati face voi in locul meu?
Please, luminati-ma pana nu se inscrie in Tigareta 3 sau la vreun curs de prestidigitatie!


Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai

descintec spune:

Elena, stai linistita ca nu e asa grav. In sensul ca nu o tine asa o viata :) Marturisesc ca si mie mi s-a intamplat. Adica, eu personal faceam asa, nu copiii mei. Si dupa ce am crescut putin si am constientizat valoarea sociala a actului, nu s-a mai intamplat. Totul vine din dorinta imperioasa de a avea, in acel moment, obiectul respectiv. Masura pe care ai luat-o, ca ea sa dea inapoi ursuletul, pe fata si cu explicatii sincere fata de persoana "pagubita" mi se pare cea mai buna. Si poate ceva povestioare seara despre o fetita care facea ca ea si nu se mai jucau copii cu ea si o strigau Lipicel, fiindca intr-o zi, obiectele pe care le lua s-au revoltat si nu au vrut sa i se mai dezlipeasca de maini. Si s-au adunat in jurul ei o gramada de lucruri de nu mai putea ajunge mama la ea sa o hraneasca si sa o sarute si si si....

D.

GabrielaG spune:

Am senzatia ca in revista Mami de luna trecuta a fost tratat un subiect cu aceeasi tema. Caut si te informez.
Pupici,
Gabriela si baietii

maria m m spune:

In revista Mami a fost numarul trecut mi se pare un articol intitulat"Nu e hot dar pune mana"
Cred ca acest articol te-ar ajuta.Tot de acolo am aflat faptil ca pana la varsta de 6 ani,luatul fara a cere voie nu este considerat furt!
Dac ai revista,informeaza-te caci e un articol interesant.Daca nu ,ti-o trimitem noi pe PM

maria, de Paula si Miruna

elena_ltd spune:

Fetelor, va multumesc pentru raspunsuri. Recunosc cu mana pe cravata ca nu am mai cumparat "mami" pe principiul "gasesc pe forum". Caut numarul de luna trecuta sa ma lamuresc ca lumea. Daca aveti timp, dati-mi, va rog, cateva idei esentiale din articol. Ehei, s-ar zice ca Oana e inca la varsta scutita de eticheta furtului. Multumesc mult.
Descintec, a fost geniala faza cu Lipicel. Mortala si... eficienta cum nici nu-ti imaginezi. Oana a fost atat de impresionata de poveste (care e reala, intamplare adevarata), i-au dat pana si lacramioarele, dar cum are sfarsit fericit, m-a pus sa o spun de doua ori. Descintec...

Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai