Nu mai vrea in carucior!
Raspunsuri - Pagina 2
Cristina_C spune:
Multumesc pentru raspunsuri, cred ca pana la urma depinde de temperamentul copilului. Unii se lasa mai usor convinsi, altii nu renunta nici in ruptul capului (ca al meu). Nu toti sunt la fel de docili, unii sunt de-a dreptul incapatanati.
Cat despre "ori eu, ori el", din pacate la noi acum e mai mult el. Cand ii interzic anumite lucruri face un scandal monstru si numai daca-l las in pace sau ii ofer o alternativa mai interesanta se potoleste, altfel nu se opreste si-i in stare sa planga pana nu mai poate! Bate din picioare, se tranteste pe jos si tot tacamul! Pana n-o sa ma pot intelege cat de cat cu el si sa-i explic nu cred ca-i nimic de facut. Normal ca am incercat de fiecare data sa-mi impun vointa si sa castig razboiul, dar cu frumosul n-a mers si cu atat mai mult cu forta, am reusit doar sa-l pacalesc uneori dar asta tot pentru scurt timp. La drept vorbind, ca nu sta la plimbare in carucior nu ma deranjeaza chiar asa de mult, n-am alt copil mai mic deci pot sa-l tin si in brate, nici ca nu sta la masa in scaunul inalt nu-ar fi o catastrofa, pot foarte bine sa-l hranesc si in brate, singurele pobleme raman mersul la cumparaturi si cu masina. In magazin sta cat sta in cos dupa care vrea sa-l dau jos, asa ca am ajuns sa nu mai merg numai eu cu el si sa mergem cand poate sa vina si tata cu noi sau de duce tata singur (si bine se mai simte
). Cu centura de masina nu-i de glumit, cand face figuri nu cedez pentru ca i-as pune viata in pericol, norocul nostru ca in ultima vreme n-am mai facut drumuri lungi! Are o personalitate foarte puternica si problema lui e ca nu suporta sa fie imobilizat in vreun fel, are oroare de hamuri si centuri cu toate ca l-am obisnuit de la-nceput cu ele. In alte privinte ma asculta, intelege ca n-are voie sa faca una sau alta cum ar fi bagatul lucrurilor in gura, umblatul la prize si la butoanele de la TV si DVD sau devastarea rafturilor din magazin. Oricum, nu ma resemnez, insist mai departe dar tare ma tem ca asa cum stau lucrurile acum, caruciorul pare sa nu-l mai tenteze.
Multe salutari tuturor!
Cristina
tinatache spune:
, din ce spui tu sunt din ce in ce mai convinsa ca el isi incearca limitele, si ceea ce pe tine nu te deranjeaza sa faci pt el se numeste ca "mami a cedat si eu pot incerca si aici, si aici, mai departe si mai departe". Asta e parerea mea, e posibil sa gresesc. Asta vad in curtea mea si nu o data s-a intamplat ca i-am dat de mancare in brate la mine si apoi a vrut in brate si cand am stat la calc., sau ne uitam la tv s.a.m.d. Mie mi-e drag sa o tin in brate cand stam pe scaun, o gadil si o pupacesc, dar daca pt ei la varsta asta orice pas inainte e "teren castigat" atunci schimbam foaia. Batut din picioare, plans, trantit usi, jucarii pe jos etc.etc. cunosc foooarte bine repertoriul. Altii fac si mai rau, se dau cu capul de pereti, dau cu pumnii in parinti. Eu incerc sa rezist, cand incepe sa urle o trimit in camera la ea si ii spun sa inchida si usa ca "nu ma intereseaza plansul tau". Ca mi-e mi se rupe inima-n doua asta-i alta chestie. Ma gandesc ca daca acuma nu-i arat unde-s limitele, atunci cand? Cand o sa aiba 15-16 degeaba ii mai arat...
Hai ca nu-i asa tragic, asa cand pui pe hartie parca suntem la razboi:)))
Cristina
Cristina_C spune:
Chestia cu testarea limitelor adultilor pentru a vedea cum "functioneaza" cei mari e cat se poate de adevarata, dar il inteleg si pe copil. Pe masura ce devine o fiinta autonoma, el are dorinte proprii si vrea sa-si afirme personalitatea. In jurul varstei de 2 ani (la noi mai devreme
) toti trec printr-o criza de impotrivire. Ar fi, cred, mult mai simplu daca i-as putea explica motivul interdictiilor in loc sa-mi impun pur si simplu vointa. Recunosc ca uneori ma simt manipulata. Nu-mi place asta si imi propun sa fiu mai categorica in fata lui. Nu tip la el, incerc sa-mi pastrez calmul, sa dau dovada de rabdare si flexibilitate si sper ca incet-incet va invata sa se controleze si sa inteleaga regulile. Nu cred ca excesul de exigente si la extrema celalalta o atitudine indiferenta din partea parintilor dau rezultate bune pe termen lung. Copilul poate deveni timorat, rasfatat sau chiar nefericit. Ma bucur insa ca unele lucruri le intelege foarte bine si chiar se conformeaza: de exemplu sta cuminte la masa, se joaca singur si doarme dupa amiaza. In rest mai avem de lucru, cum a spus cineva, asta-i doar inceputul.
Cristina
