starea sufleteasc

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

alycia spune:

Draga Vivian, cred ca ti-e tare greu acolo intre straini, bine ca il ai pe sotul tau si te intelege! Cat despre sarcina ...da as putea sa spun ca o mamica cu doi copii(ultimul are 1 an la 1 mai!) ca esti mai sensibila in timpul sarcinii ...acum depinde si de la persoana la persoana...am fost si eu sensibila dar nu exagerat...faza cu pestii a Ancai m-a dat gata!Am ras in hohote...sotul meu s-ar fi crucit sa-i fac asa o faza! Dar despre depresia post natala pot sa yic ca am avut si eu parte la primul copil...totul era ok, bebele sanatos, mami langa mine dar eu ma uitam pe pereti si-mi venea sa plang fara motiv...hormonii astia bata-i vina...cu cel de-al doile bebe am avut probleme mult mai mari decat cu primul pentru ca s-a nascut la 7 luni si a facut sindrom de depresie respiratorie, a stat in reanimare vreo 5 zile, era hranit cu o sondita direct in stomacel ca nu avea putere sa suga...si totusi nu am avut acea depresie postpartum asa de pronuntata ca la primul copil....ma gandesc ca ca unde eram neexperimentata si-mi era groaza si mie sa raman sigura cu el. Dupa nastere cine o sa stea cu tine, te-ai gandit?Sa ai o sarcina usoara si cat mai putine ganduri triste ...fi vesela si o sa ai un bebic zambaret ...apropo cam cand trebuie sa nasti?

daca vreti sa ne vedeti da-ti clik aici:
http://community.webshots.com/user/penciu

vivian spune:

un pupic pt toate mamicile,
cred ca si strainatatea asta ma face mai sensibila , ma ingrozeste gandul ca va tb sa ma descurc singura, sotul meu ma ajuta mult dar cu rabdare si dragoste dar mai mult...nu stie nici el.
am o persoana care m ar putea ajuta un pic dupa si ..poate mama sa vina intr o vizita scurta dar nu poate sa ...ramana mult timp, pentru ca lucreaza.
ne dorim mult bebele, avem un an..."lucrand intens" la acest proiect---ce exprimare am tras!!!!
acum ii inteleg pe ai nostri parintzi si mi vine sa plang cu lacrimi de sange
am noroc ca imi traiesc amandoi si pot sa le multumesc pentru ca m au crescut asa.
pup fetelor ca am devenit...plangareatza.

Donia spune:

Draga Vivian, nu-ti mai fa atatea griji pentru ce va urma dupa nastere.
Sarcina dureaza 9 luni in care nu numai bebele creste, dar si tu ai timp sa cresti emotional, sa inveti, sa te pregatesti pentru a deveni mama.
O sa vezi ca vei mai avea momente de indoiala, te vei intreba poate: "Chiar sunt in stare sa am grija de un bebelus?" Dar vei fii surprinsa de cat de puternica vei deveni, cu atat mai mult cu cat nu te poti baza pe prea mult ajutor.
Eu am nascut in Romania, dar nu am avut-o pe mama, pentru ca a murit, de soacra mea nu ma simteam prea apropiata, asa ca am preferat sa fim doar eu si sotul. Si ne-a dat Dumnezeu putere si am facut treaba foarte buna cu fetita noastra.
In plus, am invatat multe de la fratii mei care au fost in aceeasi situatie, fara mama, fara soacra, si s-au descurcat la fel de bine. Chiar ei imi spuneau ca uneori parca e mai bine fara sa trebuiasca sa lupti si cu superstitiile si ideile invechite ale generatiilor mai varstnice.
Si eu cred ca daca stii ca nu ai mult sprijin dupa nastere, cumva scapi de depresia post-natala, iti aduni singura puterile si te descurci.
Dar tu mai bine te concentrezi pe prezent. Nu-ti fa griji pentru ce va urma peste cateva luni, ci incearca sa citesti si sa observi ce se intampla cu tine si cu bebele acum si zilele urmatoare. E destul de aventuros sa vezi cat de rapid se dezvolta bebele in aceste prime saptamani cand se dezvolta organele.
Pupici

l_carmen2003 spune:

Starea sufleteasca... Nu e mult de atunci dar parca a trecut un veac. Alex are 8 luni acum.
In primul rand abea asteptam sa treaca timpul si notam fiecare saptamana in carnet si apoi cautam pe internet sa vad cum arata puiul meu la acea etate si comentam cu sotul meu cu mama si calculamcat mai este si apoi ma urcam pe cantar si ma apuca durerea de cap, mai ales daca ma uitam si in oglinda... Ma doare gura de atat scris...
Si eram asa fericita mereu... Si cand ma apuca cate o stare de nervi din senin - mai ales cand aveam probleme administrative sau contabilicesti la scarbiciu - boceam in buda sa nu ma vada nimeni.
Si promiteam ca am sa fac ordine si am sa fac si am sa dreg si apoi ieseam calma din buda siiar ma enervam cu contabila mea - fosta - si offf iar fugeamla buda. Nimeninu stia ca eu boceam ei credeau ca imi e rau.
Si apoi intr-o zi - aveam 15 - 16 saptamani nu am mai avut nimic... de bocit. Mi-am recapatat calmul.
Stai sa vezi cum e cu poftele de care eu nu am suferit de altfel. Dar sotul meu DA.
Saracul isi facea treaba lui la firma lui si apoi se mai ocupa se de ale mele treburi - ca eu deja stateam in pat- si cand venea acasa era deja trecut de ora 21,30 in general.
Si venea acasa si intreba: Nu e asa ca ai vrea sa mananci inghetata, pepeni, etc ? Ca eu as vrea. Si saracul pleca repede sa isi cumpere
Spun saracul caci el suferea de pofte si mi le "implinea" mie!!

Sarcina usoara si numai bine

Carmen si Alex

vivian spune:

va multumesc tare mult pentru incurajariele voastre.
azi m am linistit, am avut prima ecografie...
e fantastic...
cred ca noi femeile suntem favorizate de cel de sus.
un pupic pt toate...