In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 5-a)
Raspunsuri - Pagina 7
anda141 spune:
Eclesiastul 9,15:
"Și nimeni nu se gândise la omul acela sărac."
Omul sărac nu este băgat în seamă la sfat. El nici măcar n-ajunge la poziția de a i se cere părerea. Printre cei săraci însă nu lipsește deloc înțelepciunea. Ei n-au avut posibilitate să se școlească, dar asta e altceva. Ei au învățat puține, dar știu multe. Ei nu știu din cărți, dar știu din viață. Și pe urmă, a ști nu înseamnă totdeauna a fi înțelept și nici dacă ești bogat nu ești automat și înțelept. Înainte, bogăția mai făcea casă bună cu înțelepciunea. Mă gândesc la Avraam, la Iov. Apoi a început să se mai schimbe; mă gândesc la tânărul bogat, la apostolul Iacov când zice "vai de voi, bogaților", iar azi parcă e total de-a-ndoaselea.
Deși nu suntem bogați, să ne gândim la "omul acela sărac" pe care-l tot ocolim, poate vom găsi la el înțelepciunea care ne trebuie.
"Cei care suferă și trec prin greutăți sunt asemeni cu rugul sau tufișul văzut de Moise în pustie și care, deși ardea, nu se mistuia. Îngerul Domnului era în rug. Tot așa, în lipsă și suferință, strălucirea prezenței Domnului este cu noi, ca să ne mângâie și să ne susțină."
Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816
Arhistefy spune:
Dragele mele, multumesc mult de tot
Cu drag,
Mihaela
rachel owen spune:
Iubirea lui Dumnezeu față de om
Natura și revelația mărturisesc deopotrivă despre dragostea lui Dumnezeu. Tatăl nostru ceresc este izvorul vieții, al înțelepciunii și bucuriei. Priviți la lucrurile minunate și frumoase din natură! Gândiți-vă la minunata lor adaptare nu numai la nevoile și fericirea omului, ci ale tuturor creaturilor! Lumina soarelui și ploaia care înveselesc și reîmprospătează pământul, dealurile, mările și câmpiile, toate ne vorbesc despre Iubirea Creatorului. Dumnezeu este Acela care are grijă de nevoile zilnice ale tuturor făpturilor Sale. În cuvinte frumoase psalmistul spune: "Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, și Tu le dai hrana la vreme. Îți deschizi mâna, și saturi după dorință tot ce are viață". Psalmul 145,15.16
anda141 spune:
Eclesiastul 11,1:
"Aruncă-ți pâinea pe ape și după multă vreme o vei găsi iarăși."
Pâinea este sursa de viață. Nu este vorba de a da "pâine" celor flămânzi, ci de a da pâinea noastră. Adică ne rugăm pentru pâinea noastră cea de toate zilele, o primim și apoi o dăm altora. Vi se pare frumos? E mai mult decât frumos, e singura soluție ca acei care nu știu de pâinea vieții s-o primească de la noi și să supraviețuiască până ce ei înșiși o vor cere direct de la Dumnezeu.
Ce se întâmplă cu noi în acest caz? Nimic rău. Dumnezeu ne dă altă pâine în continuare, cum a dat-o văduvei din Sarepta, iar cea pe care am pus-o pe ape, o vom găsi cândva sub formă de răsplătire, și pe-aici după multă vreme, și în cer după toată vremea. Uite, pâinea abia ne-a sosit. Uite și apele, curg prin fața noastră. Rămâne doar s-o aruncăm, acum, cât e proaspătă.
"Cei ce primesc trebuie să dea și altora. Din toate părțile vin strigăte de ajutor. Dumnezeu le cere oamenilor să servească bucuros semenilor lor. Cununi nepieritoare sunt de câștigat; Împărăția cerurilor este de dobândit; o lume care piere în neștiință este de luminat."
Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816
rachel owen spune:
Dumnezeu a facut pe om in mod desavarsit sfant si fericit; pamantul, asa minunat cum a iesit din mana Creatorului, nu purta nici o urma de decadere sau umbra de blestem. Calcarea legii lui Dumnezeu, legea iubirii, aceasta a adus nenorocire si moarte. Si totusi, in mijlocul suferintelor care sunt un rezultat al pacatului este descoperita dragostea lui Dumnezeu. Este scris ca Dumnezeu a blestemat pamantul din cauza omului (Geneza 3,17). Spinii si palamida, dificultatile si incercarile care au facut ca viata omului sa fie plina de truda si grija, au fost randuite insa spre binele sau, ca o parte a disciplinei necesare in planul lui Dumnezeu pentru ridicarea pacatosului din ruina si degradarea aduse de pacat.
Lumea, desi decazuta, nu este toata numai necaz si mizerie. Chiar in natura se afla solii de nadejde si mangaiere. Scaietii sunt plini de flori iar spinii sunt acoperiti cu trandafiri.
oanaruth spune:
Proverbe 3:13
Ferice de omul care gaseste intelepciunea si de omul care capata priceperea.
Fericirea omului care gaseste intelepciunea consta in faptul ca se teme de Domnul. Cine gaseste intelepciunea are frica de Domnul si se abate de la tot ce este rau. Intelepciunea odata gasita te fereste de oameni rai, de cursele lor, si de tot ce ei vor sa-ti faca.
Ca sa gasesti intelepciunea, trebuie sa o cauti, iar cautarea se face prin a o cere de la Dumnezeu.
Iacov a scris in Epistola lui ca nu trebuie sa fim fara intelepciune. El a scris ca daca cuiva ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care le-o va da. Mai mult, Solomon a scris ca e ferice de cei ce primesc priceperea. Ce e priceperea? Daca intelepciunea te ajuta sa te feresti de rau, priceperea te face vigilent - sa alegi totdeauna binele! Haideti sa fim cautatori de intelepciune! Fiecare din noi sa cerem priceperea pe care numai Dumnezeu o poate da! Prin Cuvantul Sfant al Bibliei, intelepciunea ni se ofera ca prietena, sora, si ne cheama la masa ei, sa fim mereu cu ea. Intelepciunea vrea sa ne fereasca de minciuna, de curvie, de vorbire de rau, de asocieri rele. Desi intelepciunea striga, totusi se mira ca tot mai multi se duc la glasul nebuniei, nu al intelepciunii. Fie ca noi toti sa umblam dupa intelepciunea de la Dumnezeu, care ne duce pe calea Lui in fiecare zi!
Cu toata dragostea mea pentru voi,
Dana si Iubirea ei, 
Oana-Ruth
Arhistefy spune:
Robilor, ascultati de stapanii vostri...ca niste robi ai lui Cristos (Efeseni 6:5, 6)
Stateam intr-o dimineata foarte devreme, in fata unui hotel, asteptand autobuzul pentru a merge la aeroport. Strada era pustie. Atentia mi-a fost atrasa de un barbat singuratic ce curata usa de sticla a intrarii hotelului. Cu mare grija, stergea orice pata. A sters usa chiar si pe cantul ei de sus ca sa nu fie nici o urma de praf sau paianjeni. Ceea ce facea ca aceasta munca sa-mi atraga atentia era ca nimeni nu o inspecta, ca in timpul zilei multa lume va deschide aceste usi murdarindu-le si lasandu-si amprentele pe panourile de sticla. Cu toate acestea, el lucra harnic si cu credinciosie, cu mare grija ca sa fie sigur ca panourile de sticla nu au nici o pata.
Ce lectie, mi-am zis, pentru crestini! Toata munca noastra ar trebui sa se caracterizeze printr-o asemenea harnicie si migala.Chiar si atunci cand nici un ochi omenesc nu se uita, cand nimeni nu apreciaza eforturile noastre, ar trebui sa ne straduim sa facem totul cat mai bine, pentru Domnul. Vointa noastra de a lucra din greu nu trebuie sa rezulte din dorinta de a castiga aprecierile altora, ci dintr-o constienta adanca a faptului ca suntem "robi ai lui Cristos". Putem vedea asemenea exemple la unii din slujitorii alesi de Dumnezeu, care au trait, au lucrat si au slujit in locuri ascunse.Ei s-au daruit pe ei insisi unei slujiri constiente, zi cu zi, stiind ca numai Cristos vede credinciosia si devotamentul lor.
Doamne, ajuta-ne sa traim fiecare moment al vietii cu sentimentul unei chemari divine, stiind ca esti multumit cand Iti facem din inima voia Ta (Efeseni 6:6).
Lumea incoroneaza succesul; Dumnezeu incoroneaza credinciosia.
Cu drag,
Mihaela
ovidiu bufnila spune:
Draga Arhistefy,
Cred ca insusi Creatorul s-a intrupat in acea fiinta! Si atunci, intelesurile acelei clipe sunt mult mai profunde. Numai ca tu hotarasti, tu alegi. In toate e o chestiune de alegere.
Cu toata pretuirea,
Ovidiu Bufnila
PS: Arhistefy, la acest link e o mica surpriza pentru tine:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=22856&whichpage=10
quote:
Originally posted by Arhistefy
Robilor, ascultati de stapanii vostri...ca niste robi ai lui Cristos (Efeseni 6:5, 6)
Stateam intr-o dimineata foarte devreme, in fata unui hotel, asteptand autobuzul pentru a merge la aeroport. Strada era pustie. Atentia mi-a fost atrasa de un barbat singuratic ce curata usa de sticla a intrarii hotelului. Cu mare grija, stergea orice pata. A sters usa chiar si pe cantul ei de sus ca sa nu fie nici o urma de praf sau paianjeni. Ceea ce facea ca aceasta munca sa-mi atraga atentia era ca nimeni nu o inspecta, ca in timpul zilei multa lume va deschide aceste usi murdarindu-le si lasandu-si amprentele pe panourile de sticla. Cu toate acestea, el lucra harnic si cu credinciosie, cu mare grija ca sa fie sigur ca panourile de sticla nu au nici o pata.
Ce lectie, mi-am zis, pentru crestini! Toata munca noastra ar trebui sa se caracterizeze printr-o asemenea harnicie si migala.Chiar si atunci cand nici un ochi omenesc nu se uita, cand nimeni nu apreciaza eforturile noastre, ar trebui sa ne straduim sa facem totul cat mai bine, pentru Domnul. Vointa noastra de a lucra din greu nu trebuie sa rezulte din dorinta de a castiga aprecierile altora, ci dintr-o constienta adanca a faptului ca suntem "robi ai lui Cristos". Putem vedea asemenea exemple la unii din slujitorii alesi de Dumnezeu, care au trait, au lucrat si au slujit in locuri ascunse.Ei s-au daruit pe ei insisi unei slujiri constiente, zi cu zi, stiind ca numai Cristos vede credinciosia si devotamentul lor.
Doamne, ajuta-ne sa traim fiecare moment al vietii cu sentimentul unei chemari divine, stiind ca esti multumit cand Iti facem din inima voia Ta (Efeseni 6:6).
Lumea incoroneaza succesul; Dumnezeu incoroneaza credinciosia.
Cu drag,
Mihaela
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
oanaruth spune:
Ioan 17:3
Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu.
Domnul Isus a declarat oamenilor din vremea Lui ca El este Calea, Adevarul, si Viata. In aceasta rugaciune, Domnul Isus defineste viata vesnica. Viata vesnica nu este definita ca un timp nelimitat, ci Domnul spune ca viata vesnica este a-L cunoaste pe Dumnezeu. Ca sa ai viata vesnica trebuie sa-L cunosti pe Dumnezeu, pe singurul Dumnezeu adevarat si pe Domnul Isus. Fara aceasta cunoastere nu exista viata vesnica. Poti sa cunosti pe oricine vrei din lumea aceasta, de la cel mai mic pana la cel mai mare om, si nu-ti ajuta la nimic. Pentru a avea viata vesnica este absolut necesar sa-L cunoastem pe Dumnezeu. Cunoasterea implica apropiere de persoana pe care vrei s-o cunosti. Nu se fac cunostinte de la distanta, ci trebuie apropiere. Apropierea de El se face prin credinta, caci cine se apropie de El trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe toti care-L cauta pe El. Dragul meu, care ai viata vesnica, da-I slava lui Dumnezeu si traieste in fiecare zi tot mai aproape de El. Apropie-te de El ca sa-L cunosti tot mai bine pe Domnul Isus si pe Tatal!
Daca dintre cei care cititi aceste randuri nu aveti viata vesnica, cu drag va invit sa primiti harul iertarii Domnului Isus. Veniti sa-L cunoasteti pe Dumnezeu si pe Domnul Isus, pe care El L-a trimis pentru mantuirea noastra.
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
rachel owen spune:
"Dumnezeu este iubire" este scris pe fiecare boboc de floare ce sta sa se deschida, pe fiecare fir de iarba ce se ridica. Pasarelele incantatoare care fac sa rasune aerul cu trilurile lor inveselitoare, florile atat de delicat colorate care in desvarsirea lor isi raspandesc parfumul, copacii falnici ai padurii cu bogatul lor frunzis de un verde viu; toate marturisesc despre grija parinteasca si iubitoare a Dumnezeului nostru si despre dorinta Sa de a face fericiti pe copiii Sai.
Cuvantul lui Dumnezeu descopera caracterul Sau. El insusi a făcut si face cunoscut iubirea si mila Sa infinita. Cand Moise s-a rugat: "Arata-mi slava Ta", Domnul a raspuns: "Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea Mea" (Exod 33,18.19). Aceasta este slava Sa. Domnul a trecut pe dinaintea lui Moise "si a strigat: 'Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care isi tine dragostea pana la mii de neamuri de oameni, iarta faradelegearazvratirea si pacatul'". (Exod 34,6.7). "El este milos si plin de indurare, indelung rabdator si bogat în bunatate", pentru ca "Ii place indurarea". (Iona 4,2; Mica 7,18).