In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 5-a)
Raspunsuri - Pagina 11
oanaruth spune:
Proverbe 27:1
Nu te fali cu ziua de maine, caci nu stii ce poate aduce o zi!
Cuvintele inteleptului Solomon sunt asa de actuale! Multi fac planuri zilnic ca se duc si fac multe, dar uita ca timpul si viata lor sunt in mana lui Dumnezeu. E trist ca si unii crestini actioneaza la fel. Iacov a scris ca oricine vrea sa faca planuri trebuie sa fie sigur ca este in voia lui Dumnezeu. Lauda cu ziua de maine este o nebunie si o inselatorie din partea celui rau. El are dorinta sa ruineze prezentul oamenilor, amagindu-i cu ziua de maine. Sa ne gandim la ce a scris Solomon. Amanam predarea noastra lui Dumnezeu pana in ziua de maine? Am lasat lucruri importante pentru slava Lui Dumnezeu pana maine? Am amanat sa spunem copiilor nostri cuvinte frumoase pana maine? Am lasat sa aratam iubire partenerilor nostri de viata pana maine? Sa nu ne laudam cu ziua de maine. Ea nu e noastra. Sa traim astazi pentru slava lui Dumnezeu cu intensitate si sa cautam sa facem lucruri care raman. Maine nu va fi decat un alt "astazi" (daca-l vom ajunge). De aceea, sa laudam pe Domnul azi, sa lucram pentru El azi, si tot ce facem sa fie in voia Lui Dumnezeu!
Dana si Iubirea ei, 
Oana-Ruth
anda141 spune:
Dumnezeu este Cel in care te poti increde
De multe ori uitam calitatile lui Dumnezeu. El are grija de pasari si de flori; nu ne va purta El de grija cu mult mai mult noua, oamenilor? (Luca 12:22-34)
Ingrijorarea este un pacat. Intr-adevar, ar trebui sa ne relaxam, sa ne concentram asupra ascultarii noastre depline de Dumnezeu si sa cautam mai intai Imparatia Lui, lasandu-L pe El sa se ingrijeasca de toate celelalte.
Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816
Andruska spune:
Dana si Mona 
!!! Foarte frumoase mesajele voastre !!!
Sigur o sa am o zi minunata astazi !!!
Andra mamica lui Matei (6.02.2004) si Andrei (18.09.1999)
rachel owen spune:
Nimeni altul decat Fiul lui Dumnezeu nu putea infaptui mantuirea noastra; caci numai El, care a fost la sanul Tatalui, putea sa ni-L faca cunoscut, numai El care a cunoscut inaltimea si adancimea dragostei lui Dumnezeu putea s-o faca sa se manifeste. Nimic altceva decat sacrificiul infinit adus de Domnul Hristos în favoarea omului decazut nu putea sa exprime iubirea lui Dumnezeu Tatal pentru omenirea pierduta.
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu". El L-a dat nu numai sa traiasca printre oameni, sa poarte pacatele lor ci sa moara ca jertfa pentru ei. El L-a dat omenirii pierdute. Domnul Hristos trebuia sa Se identifice pe Sine cu interesele si nevoile omenirii. El, care era una cu Dumnezeu, S-a legat de fiii oamenilor cu legaturi care nu aveau sa fie rupte niciodata. Domnului Hristos "nu-I este rusine sa-i numeasca frati" (Evrei 2,11). El este Jertfa noastra, Aparatorul nostru, Fratele nostru, purtand chipul nostru omenesc inaintea tronului Tatalui si care pentru vesnicie este una cu neamul omenesc pe care l-a rascumparat El, Fiul omului. Si toate acestea pentru ca pacatosul sa poata fi ridicat din ruina si degradarea pacatului spre a putea reflecta iubirea lui Dumnezeu si a se impartasi de bucuria sfintirii.
„Dumnezeu să te ţină în palma mâinii Sale, iar îngerii să te îndrume mereu.”
oanaruth spune:
Luca 12:34
Caci unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra.
Cuvintele Domnului Isus sunt clare, directe si profunde. Nu poti pretui ceva, fara ca inima sa-ti fie acolo. Toti cei care au citit aceste cuvinte si-au dat seama ca Domnul Isus dorea ca ucenicii Lui sa aiba inima indreptata spre cer, spre vesnicie. Desi erau multi care aveau comoara jos pe pamant--comoara in totala nesiguranta--ucenicii au fost indemnati sa nu se uite la ce este supus putrezirii, ci sa se uite la ceea ce va ramane vesnic. Comoara este tot ceea ce cineva pretuieste mai mult decat orice altceva. Acelora care s-au intalnit cu Domnul Isus si carora El le-a devenit Mantuitor si Domn al vietii, El le-a devenit comoara. Comoara cautata de sufletul
pierdut era Domnul Isus!
Din vremurile cele mai vechi ale Bibliei, oamenii Lui Dumnezeu au trait pe acest pamant avand comoara lor in cer. De aceea, inima lor era acolo, desi traiau pe pamant. David spunea mereu in Psalmi despre desfatarea Lui in Legea Domnului, si despre dragostea ce-o avea el fata de Domnul. Inima lui era multumita ca a unui copil care era in bratele mamei lui.
Unde ne este comoara noastra? Alergam in fiecare zi sa ne adunam cat mai multe lucruri; este inima noastra legata de ele? Foarte multi oameni spun ca nu; dar este oare adevarat?! Fie ruga noastra ca inima sa ni se desprinda tot mai mult de aceasta lume, iar dragostea fata de Domnul Isus sa creasca mereu. Numai in felul acesta va putea fi comoara si inima noastra in cer, in locul unde nici nu se poate fura, nici nu se poate ruina.
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
anda141 spune:
Un gand frumos pentru voi :
"Domnul sa-ti fie desfatarea si El iti va da tot ce-ti doreste inima.
Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului,increde-te in El si El va lucra."
Psalmi 37,4.5
Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816
oanaruth spune:
Dragi mămici,
In Proverbe 23:13 - fie că ne place, fie că nu - găsim scris:
Nu cruta copilul de mustrare, caci daca-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri!
Stim ca ziua de astazi este declarata a copilului. Ziua copilului a fost si este sustinuta de o ramura din cadrul Natiunilor Unite, numita UNESCO. Aceasta ramura a ONU-lui se ocupa - sau ar trebui sa se ocupe - de bunastarea copiilor din toata lumea. Ei ar trebui sa asigure tuturor copiilor educatie si protectie sociala. Nici UNESCO si nici Natiunile Unite nu si-au indeplinit scopul pentru care au fost create. Astazi sunt multe mii de copii care se culca flamanzi, iar altii traiesc in conditii inumane.
Dumnezeu nu a randuit Natiunile Unite, ci a randuit ca familia sa aiba grija de copii. Dar cum familia este sub atac permanent, si mereu se cauta redefinirea familiei, tot mai multe familii nu-si indeplinesc rolul de ingrijire si educare a copiilor.
Solomon a vorbit despre disciplinarea copiilor, disciplinare care include pedeapsa, atingerea cu nuiaua. El a fost destul de atent sa spuna ca pedeapsa nu e cruda, nu e mortala! Pedeapsa trebuie administrata cu grija, cu seriozitate, fara manie, dar cu fermitate si dragoste.
Sa ne rugam ca zilnic copiii din lumea intreaga sa gaseasca parinti care sa se ocupe de ei. Sa ne rugam ca toti parintii sa se implice plenar in cresterea copiilor lor, si sa nu se fereasca de disciplinare atunci cand e nevoie. Domnul Isus a iubit copiii, i-a chemat la El si i-a binecuvantat. Si astazi El binecuvinteaza copiii care vin sau sunt adusi la El!
Copilasilor nostri le dorim azi, ca in fiecare zi, fericire si sanatate. Nouă, bucuria că-i avem alături de noi ne este de-ajuns!
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
rachel owen spune:
In urmarirea scenelor razboiului din cer, am ramas cu o problema din Apocalipsa 12:9 nerezolvată: De ce diavolul, dupa ce nu i s-a mai gasit loc in cer, „a fost aruncat pe pamant"? Suna ca si cum pamantul ar fi ghena universului, bun pentru deseuri inca active...
O raza de dumerire ne aduce Apocalipsa 12:12: „Vai de voi, pamant si mare... caci diavolul s-a pogorat la voi"...intre „a fi aruncat" si „a se pogori" este o deosebire ca intre un obiect si o fiinta. „Pogorarea" sugereaza o vointa si, implicit, o responsabilitate. Din responsabilitatea lui Dumnezeu, lucrurile par sa se transfere in cea a diavolului.
Privit din perspectiva omului, sosirea lui Lucifer pe pamant in nici un caz nu a fost o fatalitate arbitrara, un fel de: „Du-te... pe pamantul lui Adam". Scriptura explica tot contextul: „Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru... El sa stapaneasca peste tot pamantul" (Geneza 1:26). Ca sa fie cat mai asemenea Stapanului, Adam a primit pamantul si titlul de stapan al lui. O data cu acest mandat, Tatal il doteaza si cu un program de viata care sa-i mareasca fericirea: „sa lucreze gradina", in acest privilegiu gasesc loc pentru initiativa, creativitate, responsabilitate. Si Tatal mai adauga un amendament: „si s-o pazeasca!" (Genesa 2:15)
Surprinzator! La data aceea omul era in Eden. De „lucrat", inteleg. Dar de „pazit"? De cine? Exista vreun inamic?
Revelatia dezleaga pas cu pas enigma. O data ce Dumnezeu - de dragul locuitorilor universului - a ales sa nu nimiceasca razvratirea din fasa, aparea o consecinta la fel de cosmica: unde sa emigreze intrigantul, cand tot universul era al lui Dumnezeu? Aceasta a determinat ocazia ca fiintele create sa-si exercite alegerea. Lucifer si ingerii lui urmau sa bata la usa fiecarei planete, iar „Adamii" acestora sa aleaga: să-l primeasca sau nu. Cu alte cuvinte, locuitorii lumilor aveau sa-si exprime atasamentul fata de Dumnezeu sau fata de „liberatorul". Dumnezeu stia ca si planeta Pamant urma sa suporte coliziunea cu hoardele de demoni. De aceea, inca din prima zi, Dumnezeu l-a luat pe om aproape, l-a informat cu de-amanuntul de starea de revolta existenta, cat si de intentia impostorului de a-si gasi un refugiu, poate chiar pe pamant. Era partea lui Adam si a Evei sa-si pastreze darul si fericirea.
„Dumnezeu să te tină în palma mâinii Sale, iar îngerii să te îndrume mereu.”
oanaruth spune:
Matei 4:19
El le-a zis: “Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni.”
Domnul Isus a chemat ucenicii Lui sa-L urmeze si urmandu-L sa ajunga pescari de oameni. A fi pescar de oameni era un concept nou pentru pescarii de la Marea Galileii. Ei erau zilnic pe mare, pescuitul fiind o metoda buna de a-si castiga existenta. Domnul Isus a schimbat ocupatia lor in mod radical! Din acel moment ei au inceput scoala Domnului Isus. Metodele lor trebuiau uitate si de atunci incolo trebuiasu invatate metodele Domnului Isus. Dibacia lor nu le folosea la nimic, de acum era nevoie de ascultarea lor. Oamenii aceia au lasat totul si au plecat dupa Domnul Isus, si intr-adevar, au devenit mari pescari de oameni. Pescuirea lor, insa, nu s-a bazat pe istetimea lor, ci pe puterea Duhului Sfant, care a venit peste ei si lucra prin ei. Ucenicii au predicat cu putere Cuvantul lui Dumnezeu dupa Rusalii, asa ca mii de oameni s-au intors la Dumnezeu. Ca si pe ei, Domnul Isus ne cheama si pe noi sa mergem dupa El si sa fim pescari de oameni -- pescari care sa ascultam in totul de El. Cand El ne cheama sa ne faca pescari de oameni, El cu adevarat ne face! Nu conteaza cine suntem sau ce stim, El vrea ca noi sa invatam totul de la El!
Fie ca toti cei care-L urmam pe El sa aruncam mreaja dragostei Lui la oamenii pierduti, ca ei sa se intoarca la Dumnezeu. Noi nu-i putem face pe oameni sa vina la Domnul Isus, dar Duhul Sfant este Cel care poate face acest lucru. De aceea El a venit in lume, si de la Rusalii si pana astazi El lucreaza, pentru a-L face pe Domnul Isus tot mai cunoscut in toata lumea. Sa umblam si astazi in deplina ascultare de El ca sa devenim tot mai buni pescari de oameni!
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth (2 ani si jumatate)
rachel owen spune:
Probabil ca, pentru liberul-cugetator, acesta este unul din subiectele biblice cele mai controversate. Iata: o lume perfecta; un Dumnezeu drept si iubitor; oameni fara inclinatie spre rau... si totusi, in mijlocul paradisului, un „pom" interzis - ca un corb al lui Edgar Poe? Cu ce scop?
Desigur, eu as fi dorit sa nu existe. Dar nu se putea!! Insasi conditia omului, de fiinta libera, are in ea raspunsul. Un robot, care actioneaza dupa un program impus de constructorul lui, n-are nici o dimensiune morala. Robotii n-au capacitatea de a evalua, nici posibilitatea de a alege intre bine si rau. Dar, pentru a fi cu adevarat chipul lui Dumnezeu, omul trebuia sa aiba libertatea de a lua decizii morale. Dar mai avea nevoie si de ocazia sa-si exprime alegerea, oricat de mare ar fi fost riscul pe care o asemenea libertate il implica.
Dumnezeu risca si El, asezand „pomul oprit" in gradina. Dar numai oferindu-i ocazia de a-si exercita discernamantul si vointa avea sa-l formeze pe Adam sa guverneze pamantul dupa asemanarea lui Dumnezeu.
Astfel, inainte de testul pomului oprit, Adam „putea sa nu pacatuiasca" - in sensul ca avea capacitatea de a alege atat binele, cat si raul. Iar in cazul ca ar fi trecut cu bine testul pomului oprit, Adam „n-ar mai fi putut sa pacatuiasca" - in sensul ca alegerea binelui avea sa-i dea identitatea si taria de copil de Dumnezeu, determinat sa faca doar binele.
Asadar, pomul acesta, numit „pomul cunostintei binelui si raului", aparea, in contextul Marii lupte, ca o necesitate. Conflictul ardea deschis intre Intrigant si un Dumnezeu vulnerabil. Toate fiintele inteligente din univers erau chemate ca martore în proces: pentru sau contra. Iar pentru Adam, pomul oprit nu era decat „urna de vot”. Adame, urmeaza randul tau!
„Dumnezeu să te tină în palma mâinii Sale, iar îngerii să te îndrume mereu.”