Mamici Iulie-August 2004(56)
Raspunsuri - Pagina 2
eli spune:
Adevarat a Inviat!
Burticute bine v-am regasit! Noi am petrecut si inca mai petrecem Pastele aici in Japonia. Nici o mamica sau sora sau bunica pe aproape
, ne-am descurcat singurei cu pregatirile (oua, pasca, salata boeuf, icre, un mini cozonac facut de tati din greseala), iar in prima zi de Paste am sarbatorit alaturi de prieteni.
Pe bebe il simt din ce in ce mai tare cum se misca, asa ma emotioneaza ca face cioc-cioc. Cred ca zilele astea ar fi vrut si el sa ciocneasca un ou cu noi.
Mai am un pic( care mi se pare tare lung) de asteptat si ajungem si noi la doctor. Poate aflam si ce e bebe, asta daca vrea Maria-sa sa ne arate! Sper sa se indure de noi 
.
Cam atat de aici, va urez sa aveti o frumoasa zi de Paste in continuare si o saptamana buna!
"Daca stai sa ii judeci pe oameni, nu mai ai timp sa ii iubesti." Eli, 
in 20 saptamani
andreea_s spune:
Hristos a inviat!
Am revenit si noi. Am fost la Breaza de vineri pana ieri. Ce frumos a fost! Foarte scurt insa... Nici nu stiu cand a trecut timpul.
Andreea, 26 ani, DPN 4 iulie, dr Bogdan Marinescu
roxanaz spune:
hello la gagciutze.
eu sunt inca acasa dar am iesit la raport.
si aici s-a cam innorat dar inca nu e frig. aici au fost niste zile calde bine (21-22 de grade)..nu prea mare soare dar frumusel.
in rest....aceleasi treburi ca toti: mincare, bautura si somn.
va pupi si va doresc zile fericite si linistite
Dorsilia spune:
Cristos a Inviat !
Am fost si noi la mama de Paste, dar a plouat non stop prin urmare nici macar o ora nu am putut iesi in curte, in gradina absolut deloc, am stat numai in casa si am navetat intre bucatarie, toaleta si dormitor, cu o regularitate absolut debordanta. Atmosfera a fost de la inceput cam rece-tensionata, n-as putea sa spun de ce, desi am tot incercat, nu am simtit din partea mamei bucuria la care ma asteptam dat fiind ca acum burtica mea e vizibila si bebe se misca, ea a avut grija sa ne pregateasca masa, sa ne invite sa mancam dar totul pe un ton protocolar, formal. Nu m-a intrebat nimic-nimic despre cum ne simtim eu si bebe, si cand mi-a dat sa probez o rochie ce mi-o luase, nici macar nu a simtit nevoia sa ma mangaie pe burtica asa cum vad ca sunt tentate alte persoane sa o faca, desi eu una nu prea am chef de toate. La un moment dat fratele meu foaaaaaaaaarte entuziasmat striga "uite mami, se misca!!!" si asculta cu urechea la burta mea si punea si mana sa simta mai bine, el a observat fara sa ii spun eu ceva, nici nu-mi imaginam ca e asa atent sa vada ,...... iar ea, mama nici macar nu a zambit sau.....a zis doar "pai da, sigur ca misca...doar e o vietate". Nu a intins mana sa simta si ea macar o data. Va asigur ca nu stiu ce sa mai cred, sincer, voi ce parere aveti? Si la plecare, ieri, dupa ce a facut o criza de nervi, de autoritate, certandu-se cu fratele meu pe o tema aberanta....(el ii spusese doaru nu-i ca place sa imbrace o anumita bluza ce i-o luase ea mai demult) ne-a spus foarte rece "la revedere" si a inchis usa dupa noi, parca abia asteptand sa plecam odata. E asa contradictorie, ea a insistat enorm sa ne ducem de Paste la ei si s-a purtat asa rece, incat pe bune, m-a intrigat si dezamagit mult de tot. Oare pentru ca brusc nu se mai simte "vioara intai" cum ii place ei, si pentru ca vede ca nu mai capteaza de una singura atentia tuturor, ii e ciuda de afectiunea si grija si entuziasmul fratelui meu fata de mine si burtica mea cu bebe, se simte batrana.....? De aia se poarta asa? Pentru ca mereu ori de cate ori nu-si controleaza nervii ne reproseaza ca noi am imbatranit-o, noi i-am secatuit sanatatea.....Si mereu parca-si simte autoritatea amenintata si vrea sa si-o reinstaureze prin tipete si cuvinte grele, prin crize de nervi. Sa nu credeti ca o judec, daca povestesc toate astea e pentru ca ma doare sufletul si pt. ca incerc sa gasesc un raspuns la ceea ce ma intristeaza. Oricum, sa ma ierte Dumnezeu, dar am observat un lucru: ca atunci cand eram bolnava....ea se simtea mult mai in putere, deborda de optimism, vitalitate si zambete.
Va rog din tot sufletul sa ma iertati ca mi-am descarcat sufletul greu aici, de dimineata, insa am vorbit si cu sotul ieri dupa ce am plecat si el, calm, mi-a spus sa nu ma consum, ca asa e ea si gata, nu am de ce sa ma astept la mai mult, s-o iau asa cum e si sa nu ma mai necajesc. E un sfat extrem de bun dar ma intreb si acum la aproape 31 de ani DE CE inca ma mai poate rani sufleteste asa mult prin felul ei asta de a fi ????
Sa ne ajute Dumnezeu si sa avem parte de sanatate noi si bebeii nostri !
lia, 24 saptamani de la UM
andreea_s spune:
Roxi, ai si azi liber?
Andreea, 26 ani, DPN 4 iulie, dr Bogdan Marinescu
andreea_s spune:
Lia, nu te mai necaji... Incearca sa te gandesti la tine si la bebe si mai putin la cei din jur. POate era obosita, poate nu se simtea bine, poate are o perioada mai grea... NU te amari de Pasti cu chestia asta. Ai sa vezi ca pana la urma se va linisti si cand il va vedea pe bebe va fi mai mult decat incantata
Andreea, 26 ani, DPN 4 iulie, dr Bogdan Marinescu
roller025 spune:
Cristos a inviat!
Sa fiti sanatosi si fericiti!
Dupa 3 zile de stat in vizita la socri, unde am fost rasfatati muuult tare, ne intoarcem pe baricade! Am avut parte de prima zi de Paste luminoasa, calda si frumoasa! Dea Domnul sa fie asa tot anul! Saptamana asta o sa va urmaresc dar o sa intru mai putin, pentru ca sunt f ocupata.
Va pup dulce pe toate!
Dana M 24 saptamani
29 ani si 8 luni
DPN 26 iulie
Dr. Badiu Alexandru
leeloo2004 spune:
Hristos a Inviat!
Buna dimineata fetelor - sper ca ati petrecut bine de Paste - ca ati mincat numai bunatati si v-ati odihnit cit de cit. Eu stiu ca am facut toate astea - poate cu mincarea am exagerat putin, dar nu prea m-am putut abtine de la atitea bunatati... Bb cred ca a fost si el bucuros ca a topait zilele astea cit o facea altadata intr-o saptamina!
In rest, sunt inapoi la birou cu o multime de treaba de terminat, mai ales ca mai am doar 3 saptamini si gata! Va marturisesc ca abia astept sa treaca si zilele astea ca sa nu mai trebuiasca sa ma tirasc in fecare zi pina la birou...
Lia, am citit ce-ai spus tu - cred ca sfatul sotului tau este intr-adevar unul bun - trebuie sa acceptam oamenii asa cum sunt - ai sa vezi ca o sa-l indrageasca si ea pe bb, probabil ca deja o face, dar poate nu e genul care se exteriorizeaza usor. Ai randare si o sa vezi ca totul va fi bine!
Gabriela saptamina 25
DPN 25 iulie 2004
Dr. Florina Mihalache - CFR2
cristalina spune:
ADEVARAT A INVIAT!
Eu tot acasa sunt. Omu' a decretat ca azi nu se lucreaza!
Parca vad ca maine cand mergem la servici ne intreaba toata lumea de ce nu am venit!...hehehe
Noi am mancat ca spartii si am lenevit...tot ca spartii...loco. Au venit socrii la noi cu toate preparate deja! Pacat ca vremea nu a prea tinut cu noi, sa ma plimb un pic mai mult.
O zi excelenta sa avem!
Monica 25+ saptamani
biluta28 spune:
Hristos a inviat!
LIA- Am citit ce ai scris si daca te face sa te simti mai bine iti spun ca si eu am experiente asemanatoare cu mama mea si nici eu nu pot sa le inteleg si nici nu cred ca cineva vreodata ar reusi sa mi le explice. La prima sarcina cand a aflat de ea in loc sa se bucure a tipat la mine ca ce-mi trebuie copil, de parca facusem o crima. Toata sarcina m-a bodoganit si m-a amenintat ca o sa vad eu ce rau e ca ce ma asteapta ca ce chinuita a fost ea cu noi (3 frati), intr-un cuvant pana nu am nascut nu am avut cuvinte de incurajare sau de alin de la ea (si doar am stat cu ei, si am plans aproape sapt. toata sarcina, si nu mai stiam ce sa cred). Dupa ce s-a nascut Ana dintr-o data a devenit alt om, iar acum nu o mai pot deslipi pe fimea de ea de parca ar fi copilul ei nu al meu. Sunt la a doua sarcina si la fel m-am asteptat ca sa fiu felicitata si incurajata dar iar am primit vorbe reci si respingere. Nu ma intreaba niciodata cum ma mai simt ce mai fac (nu mai stau cu ei, doar fimea a ramas la ei)cand vin de la dr. nu intreaba ce am facut cum mai sunt nimic, nimic. Si acum am zile cand ajung acasa si plang si ma descarc la sotul meu si nu inteleg de ce aceasta raceala, si tocmai de la mama??? In primele luni am avut greturi imi erea rau de multe ori dar ea nu observa nimic, nu ma intreba daca poftesc ceva, pur si simplu treceam pe langa ea in bucatarie si daca simteam nevoia de ceva luam singura. Acum e si cumnata mea insarcinata si sta cu ei, cu ea nu prea imi dau seama cum se poarta, dar am cu cinde discuta cand ma duc acolo si are cine sa ma intrebe cum mai e si povestim amandoua ce si cum ne mai simtim. Cateodata vb. si cu mama de fata dar tot timpul pare absenta si dezinteresata de problemele noastre de parca am vb. in engleza.
Hai ca acuma m-am descarcat si eu! Uff greu e sa fi cu sufletul plin de "de ce-uri"!
DNP- 29 aug. - 20 sapt.