Ce am pierdut/Ce am cistigat

lucamatei spune:

Pierdut:
Anii tineretii asa cum sunt in Romania, studentimea de acolo, speranta ca undeva pe lumea aste este un locsor care este din toate punctele de vedere mai bun ca Romania, inocenta,frivolitatea,risul din toata inima...
Cistigat:
Realizari materiale, faptul ca la 28 de ani am locuinta mea, sau, ma rog, a bancii dar pe numele meu, experienta si puterea de a infrunta greutatile indiferent unde ma aflu, si m-am ales, bineinteles ca si 20 de milioane de americani, cu "depresie circumstantiala" datorita alienarii capitaliste, nu ca ea nu ar incepe sa existe si in Romania.
Cistigat de asemenea si experienta de viata cit pentru 3 vieti..

oana olson

ghiza spune:

Ce am pierdut? Mi-am pierdut mintile. Glumesc. Nu-mi pare rau ca am emigrat. Singurul meu regret e ca nu am familia cu mine. Imi lipseste cel mai mult.Imi lipsesc diminetile cand ne trezeam cu totii cu zambetul pe buze si ne distram copios in timpul micului dejun (mama, tata si fratele meu), apoi binemeritata cafea (bauta cu mama si "povestita" la refuz) si multe altele. In schimb am avut de castigat independenta financiara,experienta de viata.....M-am maturizat putin cam brusc.
Romania nu-mi lipseste, imi lipsesc oamenii.
Iuliana

Nelke spune:

Trecut prin "purgatoriu" (cam luuung...ani !), pierdut o parte din īncapatīnare (exact cīt era de prisos ), cīstigat batalie cu mine īnsumi ! Amicii mei sīnt raspīnditi prin lume, asa ca mi s-au cam lungit drumurile...
Pe total: nu-mi pare rau, s-a meritat sa fac saltul.
Mi-am revazut fosti colegi de serviciu (cīti au ramas pe acolo) si am avut impresia ca timpul īncremenise acolo... Ce bine ca am iesit din umbra si ca mi-am lasat aripile sa creasca :)
Uneori mi-e dor de conversatii lungi si profunde īn limba materna. Dar si īn Romānia s-au schimbat īntre timp lucrurile si oamenii nu mai au timp ca īnainte. Carti am o gramada (īn romāna si germana), doar timpul pe care mi l-as dori nu.
Am mai īnvatat sa fiu realista: anii care au fost n-au cum sa se īntoarca īnapoi, asa ca nu sufar de nostalgie. A fost frumos, acum e o alta etapa a vietii, cu valori reasezate. Dar nu ma mai chinuie acel sentiment de neputinta de acasa...acum pot sa fac ce-mi propun.




Nelke

crista1976 spune:

halole....hai ca nici nu mai stiu ce vroiam sa scriu.M-au emotionat raspunsurile voastre ba chiar ca am inceput sa...

ce sa spun cred ca ceea ce am castigat prin emigrare si-a meritat pretul.

Cateodata, cand ma apuca nostalgia si ma gandesc la clipele petrecute in Romania parca imi pare rau ca am plecat.Dar m-am acomodat bine aici si cred ca mi-ar fi imposibil sa mai traiesc in Romania.Aici am aproape tot ce vreau: un job care-mi place, masina,casa,cativa prieteni, un om minunat alaturi de mine si siguranta zilei de maine.
Ce am pierdut...anii adolescentei,familia,o multime de prieteni,(prieteni ca in Rom. nu o sa mai am niciodata),..simtul umorului...am devenit brusc un "COPIL MATUR" cu responsabilitati mari.
A trebuit sa ma schimb,sa devin serioasa,matura,...aici oamenii nu sunt asa calzi si primitori ca-n Romania.Cand am timp sa ma gandesc la trecut ,sa ma uit pe poze,devin melancolica si cu lacrimi in ochi imi aduc aminte de tot....dar spre norocul meu lucrez f. mult si cam rar apuc sa ma gandesc la trecut.Altfel cred ca as avea in fiecare zi ochii umflati.

pupics multi si pe curand

Hollen spune:

Ce am pierdut? Ca toti cei ce emigreaza, familia de acasa...cat de mult simt mai ales nevoia mamei mele cand, in momente de greutateas vrea sa ii vorbesc, sa ma linisteasca cum numai ea stie...si telefonul nu e o solutie. Insa din asta am castigat mai multa tarie.Apoi unde sunt prietenii mei (desi in tara numai vreo doi-trei mai sunt). Unde sunt muntii si dealurile, marea cu valurile de amintiri din vacantele de vara, unde sunt pomii si iarba de acasa. Aici nici cerul nu are culoarea celui de acasa. Mi-e dor de toate astea. Am castigat insa ceva de pret: un sot minunat, un fecioras care e mandria si dragostea noastra, am castigat experienta de viata, liniste sufleteasca, incredere in sine, liniste financiara (oricum mai multa decat in Romania). Am castigat putere.
Sa nu uit. Un lucru care imi lipseste e Biserica. Aici in Syracuse nu este Biserica ortodoxa romana, numai rusa, si acolo nu prea vreau sa merg. Mi-e dor sa intru in biserica si sa petrec cateva minute in rugaciune. Cat mi-ar ajuta asta!
Abia astept sa revad locurile unde am crescut si unde am invatat, unde am devenit ceea ce sunt acum si sa revad lumea mea.

lai spune:

quote:

---

Originally posted by ghiza

Ce am pierdut? Mi-am pierdut mintile. Glumesc. Nu-mi pare rau ca am emigrat. Singurul meu regret e ca nu am familia cu mine. Imi lipseste cel mai mult.Imi lipsesc diminetile cand ne trezeam cu totii cu zambetul pe buze si ne distram copios in timpul micului dejun (mama, tata si fratele meu), apoi binemeritata cafea (bauta cu mama si "povestita" la refuz) si multe altele. In schimb am avut de castigat independenta financiara,experienta de viata.....M-am maturizat putin cam brusc.
Romania nu-mi lipseste, imi lipsesc oamenii.
Iuliana

---

Lai

nelia spune:

De pierdut... inca nu am pierdut nimic, tot ce aveam in Romania era in suflet si cum sufletul il am cu mine, am si ce aveam acolo. Vorbesc aici de mama, de surori, cumnati si nepoti (cu care oricum ma vedeam o data pe an, locuiam in orase diferite). Prietenii pe care ii am sint de-o viata si de suflet, nu am cum sa-i pierd vreodata. Am pierdut doar cafeaua de dimineata cu prietena mea cea mai buna, cu care am locuit sapte ani si cea de duminica dimineata, luata in general cu prietenii... si birfa de rigoare. Si toate acele discutii care se legau din te miri ce si in care puneam noi tara si lumea la cale, dezbatind toate problemele, existentiale sau mondiale. Spun ca le-am pierdut, desi nu-mi garanteaza nimeni ca, daca as fi fost in Romania acum, totul ar mai fi fost la fel, lucrurile despre care vorbesc tin si de anturaj, dar si de virsta si momentul la care le faci, ori de schimbat ne-am schimbat toti, indiferent ca am ramas in tara sau am plecat... si vietile noastre de asemenea...
Am cistigat... incredere in mine si in familia mea si nu am facut un efort prea mare pentru asta. Aici esti cine esti, dai ce poti si ce stii si primesti pe masura. Nimic mai mult, nimic mai putin. Doar sansa sau nesansa inclina putin balanta ta in favoarea sau in devafoarea celor din jurul tau. E greu de acceptat, e greu sa vezi exact cine esti si ce poti, dar e sanatos si iti da incredere si forta sa te imbogatesti... din toate punctele de vedere. Chiar daca sint inca la inceput, cred ca emigrarea a fost si este pentru mine o experienta reusita, m-a trezit putin din dulcele balcanic. N-as vrea sa ma trezesc chiar de tot, ca taaareee imi mai place, dar atit cit m-am trezit imi ajunge, putere de munca si sanatate imi trebuie ca sa ajung acolo unde mi-am propus.

Cornelia, mamica Agatei

Nelke spune:

Nelia , subscriu ! Mare adevar ai grait !!! Ai spus-o mai bine decīt mine.
...As avea poate multe sa va spun, de-ar avea vreun rost...
Dar bagajele "la putrator" (ce ai īn minte si suflet) sīnt cele mai valoroase -poate singurele care au valoare !




Nelke

lorelei_19 spune:

Tristetea, nesiguranta, deznadejdea pe care le-am trait in ultimii ani din romania le-am pierdut (cui ii pasa?)
Am castigat aici o viata linistita si frumoasa, siguranta, o familie nemaipomenita, un sotz iubitor si care ma sprijina in tot ce fac, am cunoscut o multzime de oameni buni si... si sunt de 10 ori mai fericita decat eram in Romania.
Dar nu la fel as fi spus si in primii 2 ani cand am crezut c-o iau razna.
Sa fitzi iubite!

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

Chuny spune:

Hmmmm, nu stiu ce am pierdut sau ce am cāstigat. Dar poate ca īmi voi schimba parerea mai tārziu, am plecat doar de un an si ceva. Deocamdata vreau sa ma īntorc acasa.

Insa pot sa va spun ce mi se pare ca am pierdut sau cāstigat. Mi se pare ca mi-am pierdut familia, desi nu prea am. Mi se pare ca mi-am pierdut statutul social pe care il aveam si tot ce construisem eu acasa singura-singurica, desi poate ca voi reusi si aici sa fac ceva bun. Mi se pare ca am pierdut acea "relaxare romāneasca" in care nu faci o drama din orice pt ca stii ca oricum situatia e cam nasoala.

Ce am cāstigat??? Un sot minunat, dar banuiesc ca m-as fi casatorit si daca as fi ramas in tara....era timpul, nu de alta..... :-) O societate civilizata si rece. Si foarte important: ideea ca munca nu e o rusine. La inceput am fost socata cānd am vazut ca aici tinerii incep sa lucreze de pe la 17 ani, iar mie in Ro nici pe la 22 de ani nu mi-a trecut prin cap ca as putea sa lucrez.

In concluzie nu stiu ce e in capul meu. Dar sunt curioasa de ce voi spune peste un an, doi.
Noapte buna.
Sibylle