Curaj pentru al doilea copil?
Raspunsuri - Pagina 3
Andreutza spune:
A scris cineva si tare mi-a placut: intradevar, nu facem copilul 2 pentru noi ci pentru copilul 1! Asa ca, daca va doriti un sprijin pentru copilul vostru cand nu veti mai fi, nu lasati nimic sa va impiedice.
Cu drag,
tinatache spune:
uite ce inseamna sa scrii tot timpul pe fuga, pe masura ce mai scrie cineva ceva, imi mai adus si eu aminte. Apropo de ce spune andreutza, de motivele pt care facem copilul 2. Eu dintotdeauna mi-am dorit multi copii (3, dar intre timp m-am hotarat ca raman la 2:), ca sa am casa plina. Cele mai frumoase amintiri sunt cele cu petrecerile de la bunica mea, cand se aduna cei 4 copii ai ei cu familiile. era minunat! Asa ma visez si eu la batranete, numai ca doar cu 2 copii: sa ne aniversam cu totii zilele de nastere, sau sa-i chemam pe amandoi de sarbatori si sa fim fericiti impreuna. Si am vrut intr-adevar sa aiba si Andra o sora/frate asa cum am avut si eu, insa tb sa recunosc ca am crescut intr-o familie numeroasa (eu am doar o sora dar am muuuulti verisori) si asta mi-am dorit. Si cum am mai si plecat departe singura solutie este sa ne facem noi familia:)
Un Paste Fericit! 
Cristina
milenadinu spune:
Si noi am aflat ca il asteptam pe bebe numarul doi de...doua saptamani.Cel mare are 19 luni si a fost intotdeauna extrem de dificil.A avut si colici pana la trei luni,la fiecare dintisor a suferit foarte mult, greu cu somnul pentru un timp, acum face capricii la mancare, este incapatanat si rareori se joaca singur.In concluzie imi acapareaza atentia in totalitate.Noroc ca ma ajuta si mama dar ii e din ce in ce mai greu si ei sa isi lase gospodaria si pe tata atat de mult timp singur.Eu am 31 de ani, l-am facut tarziu pe primul si m-am gandit sa nu intarzii cu al doilea, desi o sa-mi fie cumplit de greu pentru ca eu aici am reinceput niste studii universitare.Nici nu vreau sa ma gandesc la cat de greu o sa ne descurcam, nu stiu cum o sa ma impart intre cursuri examene si doi copii,ceea ce stiu e ca trebuie sa existe solutie la toate .Eu am fost singura la parinti, ei la fel,si daca ma gandesc bine dupa ce n-or sa mai fie , in afara de sot si copii n-o sa mai am pe nimeni, rudele si prietenii din copilarie se indeparteaza in mod firesc atunci cand viata ne desparte.As vrea ca macar copiii mei sa fie doi, indiferent de felul in care se vor intelege,sa stie ca undeva in lumea asta exista o persoana cu aceleasi radacini,cu un trecut comun de la care sa poata astepta un sprijin sau o mangaiere la nevoie.
consuela spune:
Draga mea,Donia bine ai venit!
Parca despre mine este vorba!Acum imi dau seama ca multe suntem in aceasta situatie.Si eu am un baietel de 3 ani si o luna si este foarte activ,de anul trecut nu mai doarme la pranz si am numai eu grija de el stiu cum este pe mine nu ma lasa o secunda in pace cateodata simt ca ma sufoc mai ales ca nu fac altceva nimic decat casa,mas,copil.Cateodata nu stiu cum as rezista nici eu mai ales ca am avut si eu sarcina grea si am avut mari complicatii la nastere atat eu cat si fiul meu Andrei.VREAU si eu inca un copil si un fratior ptr.Andrei dar mi-e teama ca nu sunt pregatita.Nu prea ma simt grozav nici fizic sunt f.obosita si chiar surmenata mai ales ca doar de o luna a inceput sa doarma Andrei noaptea decand s-a nascut.Aplans in asa hal incat toata lumea ma intreba daca nu e bolnav Dar Slava Domnului nu a fost niciodata doar racit usor.
Dar acum ajung de fapt unde vreau.Nu stiu daca crezi in Dumnezeu sau in intamplare sau in destin,dar eu asa nehotarata pe jumatate cum eram am spus in februarie anul trecut cand Andrei a implinit 2 ani gata acum cum va vrea Cel de sus.Si am incercat vreo 6 luni pana am ramas insarcinata.M-am bucurat tare mai ales ca pe Andrei l-am avut dupa 2 ani de tratament.Si s-a intamplat ca la 8 saptamani sa pierd sarcina.Am crezut ca mor si ca e sfarsitul lumii.Am zis ca nu mai incerc de frica prin ce-am trecut sa nu se mai repete,etc.Asa a trbuit sa fie.Acum inteleg ca trebuie sa-ti doresti cu adevarat si doar atunci cand esti pregatita cu adevarat.Atat pot spune acum si eu sunt in faza de "proiect".Te pup si multa bafta!!!Consuela
Cary spune:
Am intalnit multe familii care isi doreau un BB2,dar le era frica de nastere(fiind trecute deja printr-o experienta)sau nu mai puteau avea alta sarcina,iar discutand cu copiii acestora am inteles ca nu e bine sa fii SINGUR PE LUME!
Cand copiii acestia au crescut le-au “reprosat”parintilor ca nu au o sora sau un frate!!!ca atunci cand parintii n-or mai fi,copiii cui vor cere ajutorul sau sfatul necesar?!?!?!?
A fi singur la parinti nu inseamna neaparat sa fi egoist,dar cu siguranta ai mult mai multe greutati de infruntat in viata in comparatie cu un copil care are un frate/sora(un suport sufletesc din acelasi sange cu el,care a avut aceeasi educatie).Nimeni nu spune ca e usor,dar unde mananca unul,mai poate manca unul si viata merge inainte.Noi ca parinti nu stim ce ne asteapta in viitor,dar speram ca macar unul dintre copii sa fie aproape de noi cand vom fii batrani si neajutorati.
ATENTIE!nu mi-am facut copii cu gandul ca o sa ma intretina ei si nici nu-mi doresc asta,dar orice copil isi va da seama cat efort face un parinte pentru al creste si ai oferi o educatie si cu siguranta va veni clipa sa faca un bine parintelui,sa-l ajute atunci cand este stramtorat.
De regula nu pun niciodata RAUL inainte si sunt o persoana optimista,dar Doamne Fereste ,ce s-ar intampla daca intr-o buna zi SINGURUL meu copil nu ar mai fi,tocmai atunci cand am mai mare nevoie de el?!?!?
Intre copiii mei e diferenta de 4 ani si 4 luni,Rebecca(5ani si-un pic)isi canalizeaza toata atentia spre Axel(1an),el ajuta sa inteleaga unele lucruri si au UNIVERSUL lor,iar cand eu apar in camera,ceva din acea vraja se stinge si Rebecca schimba subiectul discutiei de pana atunci.Ea merge la gradinita,iar in fiecare zi cand vine acasa,se spala pe maini si merge la Axel sa-l pupe si sa-i povesteasca ce a facut la gradinita.El e tare incantat si mai ales,este atras de cate stie sa-i arate surioaralui mai mare.
Ai sa vezi ca totul vine de la sine mai usor,cand in viata voastra va aparea BB2,curaj,nu te da batuta si ai sa vezi ca totul va fii OK.
Multa sanatate tuturor!
Mentionez ca mi-am crescut singura copiii(chiar daca au avut bunici)si sunt mandra!
Donia spune:
De cand citesc ce ati scris voi aici simt cum se intampla ceva cu mine.
Mi se pare ca fetita mea e tot mai cuminte si intelegatoare...
Ma gandesc ce-ar fi daca in loc de... bucuriile lunare as face un teast de sarcina si ar fi pozitiv (desi nu sunt sperante)...
Ma vad explicandu-i fetitei mele ce inseamna un bebelus in familie...
Ma gandesc unde ar fi mai bine sa pun patutul...
Ma uit sa vad ce preturi sunt la hainutele de bebe...
Va spun eu, se intampla lucruri!
Dar asa e, cum au mai scris unele dintre voi, de multe ori te gandesti prea mult inainte, ar trebui sa ascultam mai mult vocea inimii in loc de vocea ratiunii in chestiunile astea. Iar eu sunt genul care se gandeste de 10 ori inainte de a trece la actiune.
Insa inima mea imi vorbeste acum despre fetita mea care nu ne are decat pe noi aici si as vrea pentru ea un fratior sau o surioara.
La fel, mare bucurie aveam de cate ori ne intalneam toti fratii acasa.
Si imi aduc aminte cat de fericita am fost in timpul sarcinii, nu puteam dormi noaptea pentru ca eram prea fericita!
Deci, decizia mea e luata, si inca cu inima usoara, mai ramane sa stabilim "data si locul faptei".
Va pup pe TOATE, nici nu aveti idee cat de minunate sunteti!
Andruska spune:
Eu primul copil l-am facut cand avea 25 de ani
mi se parea ca sunt tare tanara ptr un copil - si nepragatita - insa s-a intamplat si acum are aproape 5 ani.
Anul trecut, exact cum spunea si Mirunaa parca organismul imi cerea inca un bb - pe care si noi il doream tare mult- si ptr ca sunt o fata ascultatoare, asa am facut.
Acum sunt o super fericita mamica de 2 baieti, iar cel mare este pur si simplu innebunit dupa fratele cel mic. Il iubeste tare mult si eu pe ei amandoi!!!
Nu o sa iti para rau nicioadata daca o sa mai ai unul, insa poate ai sa regreti daca nu o sa ai. Oricum decizia iti apartine in exclusivitate !!!
Sanatate si numai bine,
Andra mamica lui Matei (7 saptamani) si Andrei (4 ani si 6 luni)
Album Andrei:
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=954&cid=448
Dr.Lisa spune:
Donia eu am fost singura cu primul copil....eram mica si plina de energie eran anu doi de liceu cind am ramas...imi placeau asa de mult copii...el era un nemernic un derbedeu eram la virsta de 16 ani insarcinata singura...eram sigura prin ce voi avea de trecut si ca portile de distractie si iesiri se taie poate ca nici nu ma voi marita pt ca foarte greu un barbat te ia cu un copil si va fi okay....nu aveam speranta, mama banuia ceva mi-a spus sa nu ma puna dreq sa ramin gravida eram 2 luni:) din a 3 luna am plecat de acasa la 1000 de kilometri in celalalt kapat al tarii am spsu asa ORICE AR FI NU ma VA IMPIEDICA SA AM COPILUL SAU SA-L IA am dus zile grele...pina am gasit o casa era o scoala in care se refugiaza adolescente insarcinate acei oameni te ajuta si-ti protejeaza....faceam scoala munceam intr-un club seara ziua intr-o cafenea si dupamiaza scoala...am nascut o fetita frumoasa fok....am c rezut ca ma topesc....ziua lucram in piata cu fata intr-un fel de cosuletz care sta in fata...asa lunile au trecut....sa facut mare un an am iubit gresit am crezut ca ma iubeste ....am avut a doua sarcinael a pus problema de avort...eu nu am facut dar din pacate am avut avort spontan...
AM AVUT AMBITIE SI SIGNURA FARA FRIIKA...ACEA GAGALICE MI-A DAT PUTEREA.Acuma is casatorita si am 5 copii 3 fete si 2 baieti.Lisa/Maria-Xristo/Andrei-Gowgo.Sper ca poti trage concluzia
marimar spune:
quote:
Originally posted by l_carmen2003
Eu am fost genul egoist pana la 30 de ani. Voiam sa rastorn muntii si sa ma realizez profeional. Nici nu voiam sa aud de copii. Dar nu am facut nici o intrerupere, pur si simplu nu am ramas niciodata insarcinata. La 30 de ani am hotarat ca ar fi timpul. Si m-am dus la dr., care mi-a spus sec: ce ai facut pana acum? Ai un fibrom uterin de toata frumusetea... Nu stiu ce sa zic daca ai sa faci copii...
Timp de 4 ani am incercat inutil sa tratez fibromul dar fara sa fiu totusi hotarata sa am copii. Adica cu toata inima... In toamna lui 2002, am gasit un tratament naturist si tot in perioada aceea am botezat un copilas - in lipsa copiilor proprii am tot botezat... - si chiar i-am spus sotului meu, ca tare mult mi-as dori un copil... Aveam 34 de ani... Am ramas insarcinata la 3 zile dupa botez!!!
Am avut o sarcina grea, am stat mai mult in pat... Acum am un super baiat de 7 luni jumatate... E greu de spus in cuvinte ce simt ... Il iubesc din tot sufletul... Si nu pot sa nu ma gandesc ca am fost egoista si nu l-am dorit cu adevarat pana la 34 de ani... Pentru ca atunci cand el va avea 35 de ani eu voi abea 70!! sunt constienta ca a-i mai face un fratior sau surioara e doar o speranta, ca de data asta s-ar putea numi chiar utopie, dar voi incerca, chiar daca pentru asta va trebui sa mai astept un an...
Pentru ca nu facem copilul 2 pentru noi ci pentru copilul 1! Sa fie doi copii, sa se aiba unul pe altul. Imi doresc sa apara si puiul 2, indiferent daca va fi fetita sau baietel... Si sper sa ma ajute Dumnezeu.
Carmen si Alex, cel mai iubit baietel.
http://community.webshots.com/user/la_carmen
vai Carmen mi-au dat lacrimile citind mesajul tau !( He he..sint mai sensibiloasa acum ca si graviduta..) Iti doresc din suflet sa vina repede si bebe 2, cind vreti voi !
Dania,
E greu cu 2 copii dar si fericirea, satisafctia si rasplata e dubla !
Eu mi-am dorit mereu 2 copii, am fost copil unic si am suferit dupa un frate sau o sora, sotul s-ar fi multumit si cu 1 copil ca si el a fost copil unic dar, spre deosebire de mine, nu a suferit deloc.
L-am convins insa ca nu e bine sa lasam copilul singur pe lume, fara nici macar verisori primari asa ca cel mai bine e o sora sau un frate. Sotului ii plac mult copiii asa ca nu a fost greu de convins.
As fi vrut ca diferenta de virsta dintre copiii mei sa fie de vreo 2 maxim 3 ani dar n-a fost sa fie asa din diverse motive. Copilul meu, Matei, are 4 ani si eu sint in saptmaina 14 deci diferenta o sa fie de aproape 5 ani insa el e foarte fericit . De mult ma batea la cap sa-i fac o surioara sau un fratior.
Donia,
diferenta de virsta ideala nu stiu daca exista, dar fetita ta are 3 ani si nu mai e un bebelus cu care sa nu te intelegi si care vrea mereu in brate asa ca, din acest punct de vedere, nu o sa-ti fie foarte greu.
Hai, da-i bataie si noroc !
14 sapt si 
filofteia spune:
Pentru mine este foarte greu subiectul...
De trei ani (de cand este Adi) am tot intrebat in stanga si in dreapta cum este mai bine... unul sau doi. Am intalnit persoane care au fost singuri la parinti si care au spus ca a fost greu, dar am intalnit si care au spus ca nu-si doresc un frate. Am intalnit mamici care vor al doilea copil, dar si mamici care jura ca nu pot sa mai suporte un bebe.
Eu?... inca sunt in cautare de raspunsuri. Ma gandisem chiar sa deschid un suniect cu pro si contra... dar poate o putem face aici...
Baietelul meu are o malformatie la penis, care va fi corectata chirurgical... in doua operatii. Am spus sa trec de prima ca sa vad cum decurge si apoi sa pun problema celui de al doilea bebe. Dar ma intreb mereu daca ceva nu va fi in regula cu el? Daca va avea si el aceeasi malformatie? Voi putea suporta drumul atator spitale si durerea durerii lui? Voi avea 36 de ani si iarasi riscul va fi mai mare. Si ce ma fac daca va avea o alta malformatie? Daca ceva nu este in regula cu compatibilitatea dintre genele sotului meu si mine?
Am trecut de faza cu ce il crestem, ca nu ne vom mai permite una sau alta... a ramas doar aceasta teama a unui copil bolnav.
Dar revin mereu si imi spun ca si pentru el va fi bine daca nu va putea avea copii sa aiba la cine trage...
Si totusi eu nu ma inteleg pre bine cu sora mea... nu ne facem confesiuni... nu ne ajutam... sau mai bine zis doar eu pe ea...
Este tare greu...
Iertati-ma ca mi-am varsat of-ul aici...
