Bunicii,cum va descurcati cu bunicii?
Nu stiu daca mai are cineva problema asta.Dar efectiv nu mai stiu ce sa fac.Baiatul meu de 6 ani sta cu mama mea cat timp eu sunt la servici,si asta de aprope 5 ani.Stiu ca l-a rasfatat intotdeauna si m-a deranjat asta,dar acum cand mi se pare ca nu reusesc deloc sa ma mai inteleg cu el,nu mai stiu ce sa fac.Mama mea ii da in gura sa manace si acum,e adevarat ca e slab si nu are deloc pofta de mancare,dar sa-i dea in gura la varsta asta?!Bineinteles ca o face numai cand nu sunt eu acasa,dar mi l-a invatat prost si ma trezesc si cu raspunsul:dar bica imi da voie si tu trebuie s-a asculti,ca e mama ta!Inca ceva,baiatul meu nu vrea sa se imbrace/dezbrace singur,trebuie sa tip la el ca s-o faca,pt ca aceeasi bica il imbraca ea de cate ori are ocazia.In plus nu pot sa-l bat sau sa-l cert sau sa-l pedepsesc de fata cu ea,ca ajung sa ma cert eu cu ea.In schimb,daca o enerveaza pe ea e OK,ea poate sa tipe la el,ca de batut nu-l bate.Iar orice discutie pe tema:imi subminezi autoritatea,il rasfeti,a ajuns un lenes,imi raspunde toata ziua,etc,se soldeaza cu o cearta pe tema:dupa ce ca stau cu el si ti-l cresc(?),tie nici macar nu-ti convine?Ce parere aveti,voi aveti sau ati avut problema asta.Aveti cumva copii de 6-7 ani care refuza sa asculte,raspund si refuza sa execute pedepsele pe care le dati?Va rog sfaturi!!!
Raspunsuri
Catusha spune:
Fetitza mea are doar 4 ani, dar cred ca lucrurile nu sunt foarte diferite. Ea a fost crescuta de mama mea 2 ani (de la 5 luni la doi ani jumatate)moment in care, simtind ca imi scapa situatia sub control, am dat-o la gradi. E adevarat ca nu a fost usor (contactul cu colectivitatea a insemnat raceli dese, mai ales in prima faza...). Acum cu bunica se vede doar in vacante (pe care le asteapta mereu cu nerabdare) sau atunci cind aceasta vine in vizita la noi pentru intervale ce in general nu depasesc o saptamina. Ioana e un copil foarte bun, care nu imi face probleme, ma asculta, etc. DAR in momentul cind apare mamaitza care ii da voie sa faca absolut orice, copilul meu se transforma in altcineva. Si uite asa o saptamina de stat cu bunica da peste cap pentru cel putin alte 2 saptamini tot programul meu fix de mincat, dormit, etc...
Si uite asa, de unde sosirea bunicii era un motiv de bucurie pentru mine (ca aveam si eu timp de una-alta, mai ieseam doar eu cu sotul...) mai nou este un element de tulburare a "ordinii publice".
Catusha
prettysunshine spune:
Da,si al meu merge la gradinita,dar la mine asta n-a ajutat in problema cu bunica,fiindca eu nu lucrez numai dimineata,asa ca tot a fost nevoie de bunica sa stea cu el.Tare as mai vrea sa nu trebuiasca sa stea cu ea atat de mult!
silvana75 spune:
Cum am mai postat la un alt subiect, eu am fost crescuta de bunici de la 2 luni la 7 ani. Stiu si inteleg dragostea speciala care exista intre nepot si bunici insa este grea problema cand e vorba de tine ca parinte si copilul tau. Noi momentan locuim cu ai mei. Mama mea inca lucreaza iar Paul merge la gradinita, insa atunci cand sta cu ea, eu nu ma inteleg deloc cu copilul. Face doar ce vrea el si nu ma asculta deloc, parca nici nu as exista. Norocul meu este cu nu se baga niciodata de fata cu copilul atunci cand intervin sau il mai cert. Cand ramanem noi doua singure atunci incepe, bla, bla, bla. Cateodata ma fac ca nu aud, pentru ca nu mai am chef de cearta, dar cateodata ...
Silvana si Paul (3 ani si 3 luni)
ralu spune:
Draga Rosa,
Ar trebui sa stai de vorba cu mama ta (fara sa va certati) si sa-i arati ca astfel de educatie nu va duce la nimic bun, ci din contra. Verisoara mea a fost crescuta tot asa de bunici. In acelasi fel era rasfatata, iar acum la varsta de 23 de ani nu are nici un fel de respect pentru parintii ei (niciodata nu a avut) si nici pentru bunici pentru ca au rasfatat-o prea tare si li s-a suit in cap.
Deci, atentie mare!!!
Multa sanatate!
Ralu-mamica Ioanei (4 ani) si a Mariei din burtica (27+ saptamani)
prettysunshine spune:
Ralu,incerc,dar mama mea e foarte dificila,daca ii reprosezi ceva imediat se bosumfla si nici nu recunoaste cand greseste.De fapt,la mine amandoi parintii sunt asa,le vine greu sa recunoasca cand gresesc,sper sa nu fac si eu la fel!Iar orice discutie pe tema asta degenereaza intr-o cearta,daca imediat se supara cand ii zic ceva.
Nici pe mine nu ma respecta Cosmin,adica nu atunci cand e ea prin preajma,cand ramanem singuri isi schimba imediat atitudinea.Poate daca ar interveni sotul ar fi altceva,ca pe el il mai asculta mama mea,dar lui nu-i place sa se certe cu ea si dealtfel,el sta foarte putin pe-acasa si nu-l deranjeaza asta,oricum nu atat cat ma deranjeaza pe mine.
alma spune:
La mine situatia e invers, pe mine ma asculta si pe mama nu si de-aici certuri interminabile. Norocul meu e ca ne vom muta luna viitoare si astfel se vor intalni mai rar si poate nu vor mai iesi scantei intre ele.
Diana oricum e mai mare si sta si singura acasa.
http://community.webshots.com/user/freediaro
sirod spune:
Te inteleg perfect Rosa, insa pot cel mult sa-ti spun ce-am facut eu.
Am simtit ca lucrurile o iau 'razna' cu crescutul la bunici si drept urmare mi-am adus fetita acasa(are doar 1 an si 7 luni, atunci avea 1 an si 4 luni), am gasit o doamna cu care s-o las cit sintem la serviciu si...gata.Daca nu gaseam pe cineva cu care sa se inteleaga o duceam la cresa.Si va spun cu mina pe inima ca nu o lasam la bunici - unde se simtea extraordinar(de rasfatata!), dar mai tirziu...ma inscriam si eu in 'clubul vostru'!
Va spun sincer ca la virsta asta dupa aproape 2 luni cu ai mei nu ma mai intelegeam cu ea: se obisnuise sa stea PE MASA cind maninca, cum dadea putin cu nasul de parchet trebuia sa ne auda tot cartierul, nu mai facea nimic singurica...
Asa ca va inteleg perfect si va doresc sa gasiti solutii sa va 'imblinziti' puii rasfatati de bunicii prea grijulii, uitind ca au fost si ei parinti de copii de 6-7-8 ani care ii enervau cind nu-i ascultau!
DORIS
AC spune:
Sunt eu exceptia?
A mea este inca mica (opt luni) dar buni in lunile in care sta cu puiul... e minunata. E rabdatoare, ceva mai linistita decat mine si discutam impreuna ce sa facem cu cea mica. Uneori m-a convins ea de ceva, alteori eu pe ea, oricum eu am ultimul cuvant... Si cea mica mananca la fel de frumos si cu mine si cu ea, de adormit la fel si de jucat la fel. Tinutul in brate nu e mai des la ea decat la mine... si puiul are zic eu o uniformitate de pareri. Adica neavand de exploata diferente.... nu avem conflicte.
Cred ca cel mai important e ca buniciile sa inteleaga ca parintii decid ce-i mai bine si ca decizia lor e litera de lege fara comentarii fata de copil...
Multa bafta cu bunicile si puii!
Anne-Sarah
si mamica sa Andreea
crisa_txt spune:
buna rosa, si baietelul meu (4 ani) sta cu mama cat timp sunt la serviciu, intr-adevar il rasfata de nu se poate, insa pe cealalta parte, il si invata foarte multe, adica cum sa se imbrace singur, sa numere, sa desenze, etc etc. nu cred ca e tarziu sa ai inca o discutie cu mama ta si sa te impui, pentru ca este copilul tau, nu al ei, iar mai tarziu tu vei avea de suferit, nu ea. gandeste-te ca daca de pe-acum e lenes, mai tarziu cand va creste, ce vei face? o sa-l trimiti la bunica? nu, tu va trebui sa duci munca de lamurire cu el si nu-ti va fi usor. stabileste impreuna cu ea anumite reguli ce trebuie respectate in ceea ce priveste educatia lui si incearca cat poti sa petreci cat mai mult timp alaturi de copil. este foarte important.si bunicii au un rol important in viata copiilor, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-si asume in totalitate educatia acestora.
madadum spune:
de ce nu duceti copiii la gradinita? un copil de 6 ani ar trebui sa faca daca nu toata granitina, macar grupa pregatitoare care este obligatorie din cate stiu.
incepand cu 3-4 ani copiii trebuie sa merga la gradinita, chiar daca pot sta acasa cu bunicii. socializarea si educatia de la gradinita le prinde bine. desi mara sta acum cu buni, la toamna cand va avea 3 ani si 2 luni va merge la gradinita.
mada
