Ce ati intreba un mare duhovnic?
Raspunsuri - Pagina 4
Milia spune:
Multumesc, Adriana! 
Maria spune:
Dragele mele, am avut marele “noroc” de la Dumnezeu sa-l cunosc si sa fiu de multe ori in preajma parintelui Lavrentie de la manastirea Frasinei, care, acum nu mai este printre noi. Pot spune ca intalnirea cu acest mare Om mi-a schimbat total viata. Una este sa citesti in carti despre oameni minunati, care si-au sfintit viata, si au bineplacut lui Dumnezeu si cu totul altceva este sa cunosti personal un astfel de om. Prin el mi-am dat seama ca se poate ! Prin el mi-am dat seama ca tot ce este scrie in Evanghelie este real si viu, ca Hristos este la fel de prezent azi ca si atunci cand a venit pe pamant, si ca intodeauna, si mai ales ca poti avea o relatie personala cu Dumnezeu, sa-I simti ajutorul si grija pentru tine, un om marunt si plin de rele, numai sa vrei si sa fii sincer !
Stiu ca cele mai multe dintre voi nu l-ati cunoscut si poate nici n-ati auzit de el, (am pus intrebare pe forum la « zona artelor » si nu mi-a raspuns nimeni) dar imi face placere sa va povestesc cate ceva despre el si despre sfaturile sale, poate cineva se va folosi. Parintele nu-si facea deloc popularitate, insa avea o stralucire aparte care te atragea ca un magnet ! Pur si simplu iti era bine in preajma lui ! Simteam ca toate grijile si problemele din lumea asta nu mai au cum sa ma afecteze, tocmai pentru ca eram protejata de el, duhovnicul meu drag. Acum s-a dus la liniste, acum se bucura de rasplatile roadelor lui, dar noi ucenicii lui, ne simtim orfani si vulnerabili. Cu toate ca stim ce avem de facut si stim ca parintele e la fel de viu si acum, si chiar mai prezent in relatia cu noi, totusi ducem lipsa sfaturilor sale concrete in diversele dileme pe care ti le ofera viata. Venea multa lume la Parintele, din toate colturile lumii si cu probleme din cele mai diferite, si multi au gasit rezolvare la necazurile lor daca au ascultat de el. Parintele iti stia sufletul din prima, fara sa-i spui nimic, stia pe unde te afli, dar fiind foarte smerit nu-si dezvaluia in mod vadit harul doar arareori si numai in situatii in care era absolut necesar. Dar stiai si simteai ca stie si ca nu-l poti pacali. Prima intrebare care o punea parintele oricui venea la el sa ceara sfat sau sa se spovedeasca era daca tine toate posturile de la inceput pana la sfarsit. Cu postul parintele nu facea nici un compromis cu nimeni, nu exista motiv care sa-ti dea dezlegare in post. Erau oameni care se plangeau ca sunt bolnavi si nu pot tine post dar parintele spunea ca postul e de leac, si te ajuta sa te insanatosesti. Apoi pe femeile maritate le intreba cati copii au si dupa ce afla raspunsul pe foarte multe le intreba « Da ceilalti unde sunt ? Pe apa sambetei, replica tot parintele ». Am citit raspunsurile voastre referitoare la avort, dar parintele nu era de acord sub nici un chip cu aceasta solutie, indiferent de motivatie. Zicea ca un copil este mai scump decat tot globul pamantesc, cum putem sa-l aruncam la gunoi ? De multe ori l-am auzit povestind despre o femeie care a venit la el sa-i dea dezlegare la avort pentru ca medicii i-au spus ca va avea un copil malformat, parintele a sfatuit-o sa se roage cu credinta si staruinta, sa aiba curaj si sa pastreze copilul. De fiecare data cand povestea aceasta intamplare vedeai o stralucire si o bucurie deosebita in ochii parintelui, cand ajungea sa spuna ca s-a nascut un copil perfect sanatos ! Aceste doua probleme erau pentru parintele de capatai , de aici pleca cu « investigatia », mai departe, pentru fiecare avea un sfat concret, strict pentru problemele lui si pentru sufletul lui. Uneori pentru o anumita situatie aparent identica, la unul dadea un sfat la altcineva alt sfat. Pot sa afirm insa cu toata certitudinea, ca daca ascultai intocmai si urmai sfaturile sale nu putea sa nu-ti fie bine, poate nu pe loc sau dinr-o data, ca Dumnezeu nu lucreaza asa, hocus-pocus, dar te pomeneai la un moment dat ca problema a disparut fara chiar sa-ti dai seama ! Cat despre raspunsuri la nedumeririle voastre este imposibil sa nu le gasiti daca intr-adevar va doriti lucrul acesta. « Crede si nu cerceta » nu scrie nicaieri in Biblie. Dumnezeu este mai interesat decat voi sa va dea raspunsuri si sa va calauzeasca pe DRUM daca aveti incredere in El si, foarte important., sa fiti sinceri cu voi, cu constiinta voastra, si sa nu cautati sa va justificati greselile in nici un fel. Eu sunt ferm convinsa ca la fiecare dintre noi Dumnezeu ne raspunde, intr-un fel sau altul, acum sau mai tarziu, daca suntem deschisi sa primim raspunsul, indiferent daca ne convine sau nu acest raspuns, daca ne este comod sau nu. Nu putem simti suferinta Mantuitorului de pe cruce, dar stim ca a fost ingrozitoare, daca a cerut in rugaciunea din gradina Ghetsimani, desi era Dumnezeu dar si om, de la Dumnezeu Tatal sa « treaca de la Mine paharul acesta ! Insa nu precum voiesc eu, ci precum Tu voiesti ! » Astfel ne-a dat pilda si noua, crestinilor, ca trebuie sa acceptam voia lui Dumnezeu, indiferent care ar fi aceasta, pentru ca Dumnezeu, iubire fiind, nu ne vrea raul si suferinta, si daca totusi avem parte de ele va fii pentru ceva mai bun. « In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am Biruit lumea ». Toate acestea le-am inteles alaturi de parintele si nu pot zice ca este usor, sau ca nu mai gresesc, dar cand ma hotarasc sa lupt, mi-e mult mai usor pentru ca viata plina de chinuri a parintelui dar si biruinta lui eu am vazut-o si dupa cum v-am mai spus, acum stiu ca se poate !
aalexia spune:
" trebuie sa acceptam voia lui Dumnezeu, indiferent care ar fi aceasta, pentru ca Dumnezeu, iubire fiind, nu ne vrea raul si suferinta, si daca totusi avem parte de ele va fii pentru ceva mai bun "
Cred ca acesta fraza constituie raspunsul la multe din intrebarile noastre numai ca adesea ne lasam infranti de nimicurile zilnice uitand de Dumnezeu.
cu drag
Olguta spune:
Adrianangi si eu am o mare admiratie pentru parintele Arsenie, n-am stiut ca mai traieste, dar fiindca esti generoasa si vrei sa ne duci si intrebarile/gandurile noastre la el atunci vin si eu:
Pe langa ce-a intrebat Elena as mai intreba:
quote:
Originally posted by Elena
1. Cand un om devine credincios, cat la suta este alegerea lui si cat este a lui Dumnezeu ? pentru ca este scris in Biblie ca pe "alesii Lui" El i-a hotarit de la inceputul lumii. Cat de mare este contributia noastra atunci cand luam decizia de a urma si a iubi pe Dumnezeu si cat este hotarirea lui Dumnezeu ca noi sa facem asta ?
2. Cum putem stii daca suntem printre cei alesi?
3. Daca suntem intr-adevar alesi de Dumnezeu, atunci care-i rolul nostru?
4. Daca nu suntem printre cei alesi, cum sa facem sa fim?
adriana spune:
quote:
Originally posted by Maria
Dragele mele, am avut marele “noroc” de la Dumnezeu sa-l cunosc si sa fiu de multe ori in preajma parintelui Lavrentie de la manastirea Frasinei, care, acum nu mai este printre noi. Pot spune ca intalnirea cu acest mare Om mi-a schimbat total viata. Una este sa citesti in carti despre oameni minunati, care si-au sfintit viata, si au bineplacut lui Dumnezeu si cu totul altceva este sa cunosti personal un astfel de om. Prin el mi-am dat seama ca se poate ! Prin el mi-am dat seama ca tot ce este scrie in Evanghelie este real si viu, ca Hristos este la fel de prezent azi ca si atunci cand a venit pe pamant, si ca intodeauna, si mai ales ca poti avea o relatie personala cu Dumnezeu, sa-I simti ajutorul si grija pentru tine, un om marunt si plin de rele, numai sa vrei si sa fii sincer !
Stiu ca cele mai multe dintre voi nu l-ati cunoscut si poate nici n-ati auzit de el, (am pus intrebare pe forum la « zona artelor » si nu mi-a raspuns nimeni) dar imi face placere sa va povestesc cate ceva despre el si despre sfaturile sale, poate cineva se va folosi.
Draga Maria, ai vorbit tare frumos de parintele Lavrentie. Pacat ca nu l-am cunoscut si eu, nici macar nu am auzit de dansul
Asa e, Dumnezeu tine ascunsi sfintii Sai.. parca era o vorba asemanatoare, nu-mi mai aduc mainte. Ma bucur ca ne-ai impartasit si noua din experienta ta. Acum ai gasit alt duhovnic bun? S-au dus mai toti
Adriana, Codrin si Olguta
allya spune:
Dragele mele,
este minunat acest subiect! Adriana iti multumesc pt generozitate si ideea ta extraordinara!
eu as intreba urmatoarele:
1. cum poti sa convingi un ateu ca se inseala, cum ii poti arata calea spre credinta?
2. daca sunt, care sunt pacatele care sunt cu neputinta sa fie iertate? si ce poate face totusi un suflet care se caieste din inima?
3. daca un crestin bun dar cu sufletul nu destul de puternic cedeaza unei ispite si pacatuieste si apoi ii pare tare tare rau ce poate sa faca sa redevina ce a fost, mai poate avea o sansa?
4. pot sa-mi invat copilasul de foarte mic rugaciunea inimii? sau ea este doar pt initiati?
multumesc inca odata!
draga Maria este o poveste tare frumoasa! ce bucurie sa poti povesti cu un astfel de om!
fetelor sa cititi cartea Pelerinul Rus, e scrisa asa intr-un fel simplu inocent dar contine niste lucruri minunate!
va pup 
,
danacaltan spune:
1. DE CE ortodocsii / crestini in general* (habar n-am) CONSIDERA CA ANIMALELE NU AU SUFLET,, cind se stie(sau poate nu) ca sunt capabile de bucurie, de tristete, de dragoste, de sentimente destul de complexe???? Ei spun(*)ca D-zeu a lasat animalele numai pt.ca omul sa se foloseasca de ele (mincare, sau alte trebuintze, dar atunci Creatorul DE CE SI-AR FI IROSIT ATITA IMAGINATZIE, SI A CREEAT ATITEA SPECII, ATITA COMPLEXITATE PT. UN SCOP FINAL DESTUL DE RESTRINS.Isi bate singur joc de munca lui???
2.Daca esti un om obisnuit,care nu te duci la Biserica prea des, dar care in sufletul tau esti credincios si nu faci pacate grave, pt.ca apreciezi viatza si tot ce-a lasat Cel de Sus, dar mai scapi in pacate" mai usoare"(de ex. cu ritualurile bisericesti nu prea le ai,mai maninci de dulce-n post,te mai irita cineva si-i zici vreio 2, etc etc etc),cind mori, unde ajungi; RAI sau IAD???
3.Eu cred ca D-zeu a creeat tot Pamintul, dar oamenii au creeat religiile, deci ceea ce-a creat omul nu este neaparat un lucru bun.Asa o fi???
P.S. Probabil ca intrebarile mele par simpliste, timpitzele si oarecum copilaroase - caci si mie tot asa-mi par- dar ce suntem noi in fatza Celui Care Pe Toate Le Cunoaste,daca nu niste copii????
adrianangi spune:
[quote]Originally posted by danacaltan
1. DE CE ortodocsii / crestini in general* (habar n-am) CONSIDERA CA ANIMALELE NU AU SUFLET,, cind se stie(sau poate nu) ca sunt capabile de bucurie, de tristete, de dragoste, de sentimente destul de complexe???? Ei spun(*)ca D-zeu a lasat animalele numai pt.ca omul sa se foloseasca de ele (mincare, sau alte trebuintze, dar atunci Creatorul DE CE SI-AR FI IROSIT ATITA IMAGINATZIE, SI A CREEAT ATITEA SPECII, ATITA COMPLEXITATE PT. UN SCOP FINAL DESTUL DE RESTRINS.Isi bate singur joc de munca lui???
Uite ce spun e, printre altele, Parintele despre animale:
"Dumnezeu, în planurile Lui, unde putea să asigure cresterea fătului mai bine ca în pântece de mamă?! S-a constatat, de când e lumea, cât de iubitoare este mama pentru pruncul ei. Am avut ocazia, la o mânăstire mare pe care o conduceam - Slatina, în Bucovina -, să mă duc odată către stâna mânăstirii. Si pe când mă apropiam, am auzit câinii lătrând puternic lângă un tufis din pădure. Cum m-au văzut pe mine că vin, băteau si mai tare. M-am apropiat; si ce credeti că era acolo? O lupoaică îsi apăra doi pui cu o îndârjire nemaipomenită. Acest lucru mi-a folosit si, sigur, mi-a fost usor să fac legătura cu sentimentele mamei pentru apărarea puiului. Cu cât mă apropiam, câinii îndrăzneau si mai tare. În cele din urmă, lupoaica a luat unul din pui în gură si a fugit, iar pe celălalt l-am luat eu si l-am dus la muzeu. Mi-am zis atunci: uite cât de jertfitoare este o mamă pentru puii ei!
Se mai stie că lupoaicele alăptează copii de oameni; o lupoaică îl alăptează, iar mama lui îl ucide! Vă dati seama ce cruzime si ce abdicare de la rosturile de mamă, de femeie, care este atât de lăudată si de necomparat în fata lui Dumnezeu!"
Oricum, prima intrebare voiam sa o pun! Sunt animale care se sacrifica pentru a salva viata oamenilor, care se sting de durere cind le mor stapinii. Singura lor vina e ca nu au constiinta lui Dumnezeu, dar sunt mai apropiate de El, de multe ori, decit noi, oamenii. Dar daca imi va spune ca sufletele lor nu ajung nici unde, ce ma fac? Eu cred ca sufletele nevinovate ajung in Rai...
Nici o intrebare nu e simpla, are nevoie de un raspuns care sa ne intareasca credinta. Mi-am notat toate intrebarile, luni voi pleca inspre Patinte cu ele. Doamne ajuta sa primesc raspunsuri!
"Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau
claudia_a spune:
Draga Adriana, am si eu niste mici intrebari dar mari dileme pentru mine:
1. ce trebuie sa faca niste parinti crestini ortodoxi in situatia in care isi doresc un copil si acesta intarzie sa apara? cum se poate infrana deznadejdea si cumplita durere la vazul unor copii? cum poti sa-ti alini sufletul cand el este negru de neputinta de a face un copil? (vorbesc de cei care se chinuie ani de zile si incearca tot ce este omenesc posibil: inclusiv rugaciune..)
2. ce parere are biserica despre noile metode de reproducere asistata: inseminarea artificiala si FIV (fertilizare in vitro)...sunt aceste metode neacceptate de biserica di daca da de ce? conceperea unui copil prin astfel de metode este vointa lui Dumnezeu sau...????
3. trebuie o familie sa faca tot ce se poate din punct de vedere medical pentru a avea un copil (neomitand partea religioasa)??
4. cam care ar fi explicatiile religioase ale celor care nu pot avea copii...desi acesta este scopul vietii lor? cum pot fi impacati cu ideea asta?
5 suntem datori sa ne luptam pentru convingerile noastre sau delasarea este metoda ideala daca anumite metode (FIV...) sunt excluse de biserica??
Pupicei si multumesc pentru ceea ce faci?
Claudia
danacaltan spune:
quote:
Originally posted by claudia_a
Draga Adriana, am si eu niste mici intrebari dar mari dileme pentru mine:
1. ce trebuie sa faca niste parinti crestini ortodoxi in situatia in care isi doresc un copil si acesta intarzie sa apara? cum se poate infrana deznadejdea si cumplita durere la vazul unor copii? cum poti sa-ti alini sufletul cand el este negru de neputinta de a face un copil? (vorbesc de cei care se chinuie ani de zile si incearca tot ce este omenesc posibil: inclusiv rugaciune..)
2. ce parere are biserica despre noile metode de reproducere asistata: inseminarea artificiala si FIV (fertilizare in vitro)...sunt aceste metode neacceptate de biserica di daca da de ce? conceperea unui copil prin astfel de metode este vointa lui Dumnezeu sau...????
3. trebuie o familie sa faca tot ce se poate din punct de vedere medical pentru a avea un copil (neomitand partea religioasa)??
4. cam care ar fi explicatiile religioase ale celor care nu pot avea copii...desi acesta este scopul vietii lor? cum pot fi impacati cu ideea asta?
5 suntem datori sa ne luptam pentru convingerile noastre sau delasarea este metoda ideala daca anumite metode (FIV...) sunt excluse de biserica??
Pupicei si multumesc pentru ceea ce faci?
Claudia
N-as vrea ca raspunsul meu sa te supere, daca se intimpla asa, te rog sa ma ierti.Poate ca D-zeu vrea ca tu sa ai grija de un copil pe care mama lui tocmai se gindeste sa-l omoare sau un copil pe care nu-l iubeste nimeni, oricum ,nu uita ca parinte este cel care se chinuie cu cresterea, nu neaparat cel care-l aduce pe lume...