Intre zambet si suspin

britdi spune:

Nu, Rachel, sa nu faci asta, scrii superb. Multumesc !

rachel owen spune:

Se prea poate,britdi,dar scriu de una singura.

Milia spune:

quote:

---

Originally posted by rachel owen

Chiar ma gandeam ca nu mai are rost sa scriu,ca nu le citeste nimeni.

---

Ba le citim, noi. Si ne unge pe suflet. Nu intotdeauna am inspiratie sa si scriu, dar ce scrii tu ma ajuta. Si sunt convinsa ca ajuta si pe altii. Nu te descuraja! Un singur om daca ai ajutat, si e destul!

ruxi spune:

Foarte, foarte frumos, Rachel! Multumim!




Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 6 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

rachel owen spune:

Si acum una pentru toate fetele sensibile si dragute de pe forum...

rachel owen spune:

EA
Dimineta sateam in piata orasului, stigandu-le oamenilor solia mea. Totul decurgea foarte bine. Explicam viitorul, vorbeam despre „fiarele” din „Daniel” si „Apocalipsa”, dar prea putini erau cei ce ma ascultau.
Se oprise doar EA.
Ma privea de mult timp, indelung rabdatoare si zambindu-mi cu bunatate.
La pranz alegam grabit spre Acropole sa discut cu inteleptii tainele stiintei, iar apoi ma grabeam la intalnirile cu sfintii sa mai hotaram care a fost in ultimul timp cea mai mare minune a credintei.
EA nu a fost niciodata invitata, ne privea mereu din strada, trista ca nu na dadeam seama cata nevoie aveam da EA.
Seara aveam intalnire cu Comitetul Filantropic, unde stabileam cat vom imparti la saraci si calculam cat timp ne mai ramane sa stam pe langa ei.
Fara sa vreau am observat-o odata pe strada: nu se purta urat, nu cauta folosul sau, nu se mania si mai ales nu-i placea sa iasa in evidenta.
Si nu se bucura niciodata de rautate.
EA iubeste adevarul, ofera intelegere si sfatuire, sufera impreuna cu toti, iar cand este ranita, nu se plange si nici nu se faleste ca este martira.
M-a fascinat si, de atunci, alerg mereu pe drumurile ei, sa o mai pot vedea, sa pot fi cat mai mult timp alaturi de EA.
In piata orasului, un clopot a incetat sa mai bata; la masa rotunda a sfintilor si inteleptilor, un scaun este gol, iar filantropii sunt mai putin cu unul.
A ramas doar EA. O oglinda mare in care tu te poti vedea atat de aproape de cer si totusi pe pamant, sau pe pamant si totusi in cer…
„Dragostea nu va pieri niciodata!”

alinamoro spune:

Multumim Rachel.Sa stii ca eu citesc zilni ce scrii tu aici si-mi place foarte mult.


alina

rachel owen spune:

Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfanta
Am vrut sa aflu-n lume un cer nemarginit
Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncanta
Si-am strabatut pamantul, dar cerul, n-am gasit!

Am cautat iubirea cu inima voioasa
Ca pe-un pamant edenic de pace troienit
Sa spun odata clipei: „Ramai, esti prea frumoasa!”
Si-am strabatut pamantul,dar pace n-am gasit!

Am cautat iubirea din zorii diminetii
Si-am vrut sa-i ies in cale cu ramuri de finic.
Sa sorb din cupa vietii intelepciunea vietii
Si-am frant in tandari cupa, caci n-am gasit nimic!

Am cautat zadarnic eterna primavara
Dar am gasit de-odata in cale un drumet
Pe umerii truditi purta o grea povara
O sarcina de zdrente si cioburi fara pret.

Urca pe-o cararuie intampinand batjocuri
Cazand mereu pe pietre si sangerand in spini.
Dar el trecea-nainte si-n urma Lui pe-alocuri
Vedeai pe calea stramta un licar de rubin.

Avea in ochi o pace si un fior de taina
Cum n-am vazut in lume in ochii nimanui
Si-am vrut sa-i tin povara, dar am cazut de spaima
Caci mult mai grea ca plumbul era povara Lui.

M-am ridicat cu teama si L-am ajuns din urma
Sa vad ce taina poarta si ce poveri a strans
Dar am simtit cum viata ca un vartej se curma
Caci L-am privit prin cioburi cutremurat de plans.

Caci se vadea-nauntru de undeva departe
Un negru val de lume catre adanc purtat
Si-ntr-un abis eu insumi eram tarat spre moarte
Invesmantat in zdrente si-n lanturi de pacat.

„Vai, unde duci straine, povara grea de patimi
Povara cea de zdrente, culese din poteci?”
Am intrebat drumetul; El mi-a raspuns cu lacrimi:
„In apele uitarii; sa le inec pe veci!”

„Dar, vai, i-am spus eu iarasi, spre-un loc mai bun te-ndreapta!”
„Nu-i altul nicidecum!”
„Dar cine esti, straine?” l-am intrebat in soapta
Iar El mi-a spus: IUBIREA, si iar porni la drum.

alba spune:

si eu citesc aici zilnic si iti multumesc din inima,draga Rachel si te rugam frumos, sa ne mai scrii

&
Corina & Darian,tot mai nazdravan...(4 ani si 6 luni)

rachel owen spune:

VISUL

Seara de seara, inainte de culcare, Mioara obisnuia sa citeasca din Biblie. Deoarece intamplarile din ultima vreme ii descoperisera unele trasaturi negative, ea spera ca, facand astfel, sa i se indrepte caracterul.
La inceput era increzatoare in puterea transformatoare a Cuvantului; apoi, deoarece zilele treceau si nu vedea nici o schimbare, incepu sa se indoiasca. Dupa cateva saptamani de incercari, incheiate, dupa parerea ei, cu un esec total, isi zise: ”Ce-ar fi sa renunt la studiul meu din fiecare seara, daca tot nu vad nici un rezultat?” Si in seara aceea s-a culcat fara sa mai deschida Biblia.
Noaptea a avut un vis. Se plimba prin parc, strabatut de alei frumoase. La un moment dat, pe una din alei a gasit un cosulet de rachita. Nu arata prea bine, era murdar, plin de praf si noroi uscat. Totusi, ceva o facu sa-l ia cu ea. Se indrepta spre malul lacului si se aseza pe o banca. Nu trecu multa vreme ca langa ea aparu un inger.
-Mioara, ii spuse acesta, apleaca-te si ia apa in cosulet!
Vocea ingerului era atat de clara si sigura, incat Mioara se apleca indata, afundand cosuletul in apa. Il tinea strans, sa nu-l scape. Dar…cand il scoase, iata ca toata apa se scurse printre nuielusele de rachita!
Mioara a incercat din nou, dar rezultatul a fost acelasi. Ingerul o privea asteptand. Fata dorea atat de tare se reuseasca, incat incerca iarasi si iarasi..Insa nu reusi sa opreasca apa sa nu se scurga din cosulet. Dezamagita si pierzandu-si orice speranta, se intoarse catre inger si striga cu un tremur in glas:
-O, dar niciodata nu voi putea sa iau apa in vechitura asta!
In clipa aceea, privirea-i fu atrasa de cosulet. Oare ca se intamplase? Ceva se schimbase, cu siguranta! Da, cosuletul stralucea acum de curat ce era! Praful, noroiul disparusera fara urma. Mioara il admira, plina de uimire. Vrand sa-i arate si ingerului ce facuse, isi dadu seama ca acesta plecase… Abia atunci, incepu sa inteleaga rostul indemnului ingerului…
Aici se sfarsi visul Mioarei.
Intotdeauna, urmand o cale buna, rezultatele vor fi pozitive. Poate nu vor fi cele asteptate de noi, dar cu siguranta ceva bun se va intampla, chiar daca nu ne dam seama. Eforturile noastre pot parea risipite in van - dar, de fapt, de vina sunt asteptarile pe care le avem: este posibil sa ne dorim foarte mult un lucru anume si sa ne indreptam toate stradaniile pentru a ne atinge telul propus. Dar, chiar daca dorim un lucru bun, este de asemenea posibil ca Dumnezeu sa considere ca altceva trebuie sa se intample mai intai, ceva la cer nici nu ne-am gandit.
Trebuie sa ne inarmam cu multa rabdare in urmarirea telurilor noastre… Si, chiar daca este vorba de indreptarea caracterului, sa pastram in minte ca s-ar putea ca Dumnezeu sa doreasca sa ne vindece mai intai un alt defect, de o alta slabiciune, decat cele la care ne gandim noi. Iar, prin caile pe care poate veni aceasta vindecare, se numara si Biblia, citita constant, sufletul nostru va fi transformat si curatit intr-un fel pe care nici nu ni-l inchipuim, chiar daca apa se scurga din cosulet… Totul e sa nu ne asteptam sa golim lacul prin sfortarile noastre - si atuci, nu vom fi nici dezamagiti, nici descurajati, ci ne vom putea bucura de minunea infaptuita de Dumnezeu… In intelepciunea si dragostea Sa, El stie mai bine…