Intre zambet si suspin

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Arhistefy spune:

Multumesc

Cu drag,
Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rachel owen spune:

quote:
Originally posted by DanaR

Nu stiu daca am permisiunea sa postez si eu aici, dar sper sa va placa:

DanaR



Sigur ca ai dreptul sa postezi aici, la fel ca la orice subiect de pe forum. Nu trebuie sa ceri permisiunea nimanui. E dreptul tau ca membru al acestei comunitati. Cat ma priveste pe mine, iti adresez o invitatie de onoare. Sunt convinsa ca si tu, la fel ca si multe alte fete de pe forum, stii/scrii lucruri minunate, si te rog sa le impartasesti cu noi. Noi apreciem si ne bucuram. Nu-i asa?
Te pupic si te astept cat mai des cu drag!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns DanaR spune:

Iti multumesc Rachel dar pasajul nu imi apartine, l-am gasit undeva si am vrut sa vi-l impartasesc. Promit sa incerc sa scriu si de la mine.Pana atunci va pup.
DanaR

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rachel owen spune:

Cele doua fete ale iertarii

Iertarea. Un simplu cuvant. Un cuvant obisnuit, un cuvat de baza. Doar cateva silabe, doar cateva semne mazgalite cu varful penitei; atata tot. Totusi, cata putere, cat potential, cata vindecare se afla in spatele acestor sunete sau semne… Cate vieti ar fi cu mult diferite, cu mult mai bune, cu mult mai fericite si mai bogate, daca iertarea ar fi una dintre variabilele ecuatiei personale?
Iertarea: o lama cu doua taisuri. Forta sa actioneaza in doua directii – inainte si inapoi. Are efect asupra subiectului (acela care iarta), ca si asupra obiectlui (acela care este iertat). Iertarea radiaza in toate directiile, atingandu-i si mangaindu-i chiar si pe cei care stau de o parte si sunt martori la efectele iertarii in viata celor care se afla la celalalt capat al acestei binecuvantari divine.
Iertarea: costa atat de mult! Totusi, nimeni nu isi poate permite sa traiasca fara ea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anda141 spune:

Rachel ma bucur ca ai deschis subiectul despre iertare.
Avem atata nevoie de asta cu toti, nu credeti? Intr-o lume in care parca domina violenta si razbunarea, avem mare nevoie de sa invatam sa iertam, pentru ca doar asa vom putea evita conflictele, razboaiele, despartirile dintre soti, dintre frati,care sunt din ce in ce mai dese , din pacate...
Haideti ,fetele ,vorbim putin de asta?

Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anina_n spune:

"Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te ! Daca vrei sa fii fericit o viata intreaga, iarta !".

Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anda141 spune:

O sa incep eu.

Intr-o lume a comunicarii imperfecte, comunicarea este posibila numai prin intelegerea celorlalti.
Intr-o lume a instrainarii dureroase, comunicarea se realizeaza prin acceptarea celorlalti.
[red]Intr-o lume a increderii pierdute, comunicarea este intretinuta prin iertare!![/red]

A IERTA :

Trebuie sa existe dorinta "

- de a vedea cuvintele si gesturile celuilalt in adevarata lor pocainta;

- de a avea incredere in celalat riscand sa sufar iar si iar;

- de a fi deschis pentru o relatie intr-un mod desavarsit;

- de a risca o noua apropiere.

A PRIMI IERTAREA:

Trebuie sa existe dorinta :

- de a recunoaste pocainta sincera si de a alege schimbarea;
- de a avea incredere in atitudinea mea si de a risca iarasi sa fiu spontan si liber;
- de a fi iarasi deschis cu sinceritate si cu iubire;
- de a-ti fi apropiat fara frica;

Puteti continua....


Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rachel owen spune:

Iertarea nu este intotdeauna un lucru usor. Uneori, am fost atat de profund raniti, atat de nedrept tratati si atat de gresit interpretati si judecati, incat iertarea pare cumplit de nedreapta, imposibila uneori. Astfel, exista in conceptul de iertare o masura inerenta de nedreptate. A ierta pe cineva inseamna a nu tine socoteala de ceea ce ar merita; inseamna sa nu porti suparare pentru ceea ce ti-a produs suparare. Nu ierti pe cineva pentru ca ti-a dat niste bani, pentru a ti-a reparat roata de la masina sau pentru ca a ajutat-o pe mama ta sa traverseze strada aglomerata. Iertarea intervine atunci cand cineva te-a insultat, cand te-a inselat, cand te-a ranit pe tine sau o persoana pe care o iubesti. Adevarata iertare vine adesea inaintea condamnarii, inaintea pedepsei. Tu ierti indiferent daca greseala a fost sau nu indreptata (daca poate fi indreptata) de catre cel care a comis-o. Este evident ca nu ma refer aici la dreptate. Nu, aceasta nu este dreptate – este iertare! Daca vom pretinde corectitudine si dreptate in fiecare aspect al vietii noastre, atunci nu am putea niciodata sa iertam sau sa fim iertati.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rachel owen spune:

Am mai pus un clip pe adresa din_dragoste2004@yahoo.com
parola speranta (adresa de mail). Va invit sa-l vedeti.
Va pup

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rachel owen spune:

Femeia fericita

Cand am intalnit pentru prima data femeia fericita, am invidiat-o din tot sufletul. Era cu totul simpla si vazand-o am avut sentimentul precis ca se simtea bine in pielea ei. Ea spala vesela, la inceputul unei dupa-amieze de duminica; sotul ei statea in balansoar in apropierea sobei cu lemne, cu cele doua fetite pe genunchi, iar ultimul lor copil, un baiat de trei saptamani, dormea intr-un pat alb, foarte aproape de cei care il iubeau. Afara era frig, dar inauntru ardea focul. Casa era scaldata intr-o caldura domoala. A fost o revelatie pentru mine. Nu mai vazusem cave asemanator inainte. In fata acestei paci si a acestei armonii m-am simtit dezagreabil de saraca. Am luat la cunostinta ca imi lipsea ceva. Eram femeie, dar fara fericire, fara incredere, fara un loc si fara un rol specific. In fata mea aveam o cariera pe care ar fi putut-o imbratisa oricine in locul meu, o cariera care nu avea nimic strict feminin. Orice barbat ar fi putut sa i se dedice ca si mine. Apoi, am inteles ca o femeie poate face perfect si cu succes tot ce face barbatul, da tot. Ea a dovedit lucrul acesta de mii de ani, in cadrul societatii. Femeia a facut pace si a facut razboaie; a facut comert, politica, agricultura, arta, a facut atletism, sporturi; a suportat cele mai extreme rigori. Ce face un barbat si sa nu poata face o femeie cu tot atat succes, si de multe ori chiar cu mai mult succes decat el? Chiar si in sexualitatea sa, femeia se poate masculiniza. Ea isi poate nega sanii, menstruatiile, si poate dezvolta o activitate tipic masculina. Femeia poate sa uite fara mari dificultati destinul sau natural, biologic al corpului ei si al inimii sale. Dar, si aceasta este problema, daca ea ar face ce face barbatul, cine va face ceea ce poate sa faca numai ea? Oricat ar incerca, oricat ar vrea, barbatul nu va putea niciodata concepe, naste si alapta. Da, atunci cand femeia isi refuza feminitatea, ea abandoneaza o cariera pe care o poate urma doar ea, o cariera in care nu poate fi concurata, o cariera in care nu are nevoie sa-si dovedeasca competenta. Repet, o femeie poate fi avocat, medic, inginer, arhitect, politician, profesor, muncitor, sef de stat, si orice altceva. Ea poate exercita acceasi forta, acelasi curaj ca si barbatul. Dar, … un barbat nu poate fi MAMA…
Femeia fericita a inteles aceasta, si nu regreta, nu se jeneaza, nu sufera de invidie pentru ca a renuntat la lumea barbatilor in favoarea celei proprii. Ea descopera in aceasta o multumire care o surprinde. Este ca si cum dupa ani de exil, ea regaseste in sfarsit tara sa.




„Dumnezeu sa te tina in palma mainii Sale, iar ingerii sa te indrume mereu.”

Mergi la inceput