Despre emigrare, pe sleau (fara perdea) - 2
Raspunsuri - Pagina 6
ocebine spune:
Emigrarea este un subiect foarte spinos.
In experienta mea am gasit ca cei veniti mai de tineri se adapteaza mai usor si se realizeaza (facultati, familii).
Cei care vin la o virsta mai matura si in special cei care au studii superioare (doctorate, etc) au cel mai greu process de adaptare.
Am citit citeva pagini din acel jurnal si pot spune ca arata o imagine extraordinar de depresiva. Nu toti sintem niste ratati care stam prin circiumi si depanam povesti din Romania. Acestia sint tot aceeisi care si in Romania nu au realizat nimic. Nu scoala, nu servici ci doar o existenta de pe o zi pe alta. Nu prin acest mic procentaj de oameni (care exista in orice etnie si in orice oras din lume) trebuie masurat succesul emigrari.
Cei care au venit mai tirziu (parintii mei de exemple) au facut sacrificiul pentru urmatoarea generatie (mine). Eu la rindul meu sint constienta ca baietii mei (nascuti acum aici) vor avea viata mult mai usoara decit a mea cum sie eu am avut-o mai usoara decit parintii mei.
Asteptarile pe care emigrantii le au determina calitatea rezultatului.
Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
conchita spune:
Try 
nelia spune:
O 
si o 
, try! Cam dur, dar pe sleau asa cum s-a vrut subiectul. Eu acum am citit a doua parte a subiectului si nu vreau sa ma iau de Dinu, de data asta a discutat civilizat si pare chiar prietenos. Dar nu ma pot abtine sa nu spun ca, citind mesajele lui, am avut senzatia ca spune: „Ah, emigrarea, nu e asa cum o vedeti voi, care nu spuneti adevarul. Eu am reusit, dar citi sint ca mine!?!“ Altfel nu vad rostul pentru care a deschis acest subiect, unde daca spui ceva de bine despre emigrare, primesti gratis citeva rosii. Parerea mea este ca daca pe cineva il „freaca“ atit de mult un subiect incit vehementa e la ea acasa in discursurile lui, inseamna ca undeva exista o problema. Nu poti sa reusesti, sa-ti fie bine, dar sa fii atit de inversunat in ceea ce scrii, decit daca lucrurile in realitate nu stau chiar asa sau incerci pe cai diplomate sa arati cit esti de bun si cit de bine iti merge, cind ceilalti romani se tiriie prin strainataturi si mint poporul cu cit de bine le merge lor si cit de usor este.
Asta pe de o parte, pe de alta parte Dinu are dreptate in felul lui, numai ca aceasta ascundere a adevarului nu e valabila neaparat pentru emigranti, ci pentru poporul roman in general, de vina fiind poate acest singe latin care ne curge prin vine. Dinu spune ca romanii care au emigrat ascund greul si partea urita a tarilor unde traiesc si nu recunosc ca, de fapt, o duc greu si... hai, ca iar ajung la orezul cu lapte si nu stiu zau de ce. Dar vin eu si spun ca nu in strainatate au capatat asta, Dinule, romanii asa sint si nu e neaparat un lucru rau sau nu intotdeauna. Ca nu-l inteleg eu sau tu sau altii, asta deja este o alta problema. Dar ia gindeste-te putin si intreaba-te si pe tine daca te recunosti sau nu in ce voi spune acum. Citi romani au datorii peste datorii, traiesc de pe o zi pe alta, poate nici servicii nu au, dar daca li se marita fata sau li se insoara baiatul, fac niste nunti ca-n povesti, in urma carora citeodata cistiga, de cele mai multe ori, mai ales in ultimul timp, ramin cu buza umflata, si fara nuntasi, si fara bani, in schimb cu datorii pe citiva ani? Nu au bani, nu au posibilitati de a face credite, cel putin nu aveau, dar casele lor arata bine, poate chiar prea bine pentru buzunarul lor. Si ma leg iar de nunti, cind se duc la o petrecere sint imbracati de zici ca toti sint milionari (nu vorbesc de gust aici, ci de banii pe care i-au dat pe toale). Ce conteaza ca s-au bagat in datorii pina peste cap, din care nici ei nu stiu cum vor iesi, dar s-au simtit bine, a fost mai frumoasa nunta decit a lui cutarica, rochie ca a soacrei mari nu a avut nimeni! Poate suna aiurea ceea ce spun, dar nu o luati ca o critica, pentru ca si eu la rindul meu fac la fel, nu am facut nunta, in schimb am urcat toti muntii, am ascultat cea mai buna muzica si am citit cele mai bune carti din colectii personale, mi-am adus calculatorul la zi si cind nu aveam bani de mincare etc. Este tot un fel de nebunie, poate mai mare decit prima! Ei, aici nu mai e asa, adica cei nascuti aici sau care sint de mai mult timp pe aici, nu se baga chiar orbeste in datorii. Stati, ca nu am spus tot: adica se baga, dar nu neaparat pentru a-i arata vecinului, de care nici nu prea ii pasa ce spune sau ce face. Isi amaneteaza viitorul, dar pentru lucruri mai practice si mult mai folositoare. Mie imi place stilul lor, prima data cind i-am vazut cum se imbraca pe strada, la cumparaturi am zis ca nu-i adevarat, nu sint in Canada, eu nici pina la gunoi nu as fi iesit asa in Romania. Dar cind am intrat prima data intr-o firma serioasa, pot sa va spun ca nu am vazut nicaieri in Romania oameni mai bine imbracati si mai stilati (asta o scriu exclusiv de dragul comparatiei, nu ma impiedica cu absolut nimic sa-mi iubesc poporul sau tara felul in care sint ei imbracati – am spus-o, na!). Si acum am ajuns sa mi se para o prostie sa-mi pun ce am mai bun pe mine la plimbarea prin parc, unde ma tirii dupa Agata peste tot, la cumparaturi si prin alte locuri de genul acesta. In schimb imi place sa ma imbrac elegant si frumos, daca ma duc intr-un loc unde acest lucru conteaza, fie si numai din bun-simt si respect (serviciul fiind unul dintre ele, daca asa e eticheta firmei). Bineinteles ca nu voi face datorii ca sa iau pe credit mobila in casa, pentru ca vine Ira la mine in iunie! Astia sintem acum si mai mult ca sigur astia vom fi si cind va veni ea. Si nici macar! Am luat de nevoie cele citeva lucruri, dar nu ni le permiteam, avem datorii pentru ele. Si e normal, eu am stat acasa cu copilul, am invatat limba si nu am lucrat o zi in Canada (decit benevolate), iar sotul meu a avut tot timpul o slujba de supravietuire, ca sa poata face scoala, sa invete limba etc. Si mai vrem si timp pentru noi! Si crezi ca ma impiedica cineva sa-mi fac o casa tutz? Sau sa ma imbrac cum vreau? Sau sa ma plimb intr-o masina noua? Si sa fac poze ca sa vada lumea cum traiesc? Nu, aici, spre deosebire de acasa (si asta este o comparatie reala), in orice moment sau aproape, daca ai macar o sursa de venit, poti sa faci credit si in doua zile poti sa fii incojurata de ce vrea sufletelul tau. Ba mai poti pleca si in Romania pe credit, si in vacanta si cine stie cite poti sa mai faci. Si romanii nostri saracii o fac, pentru ca le e greu sa mai traiasca cum au trait pina acum si pentru ca e foarte greu sa accepte ca probabil nu vor avea niciodata ce are Popeasca, pentru ca nu sint capabili ca ea, ca nu au noroc ca ea sau pur si simplu pentru ca asta este si nimeni nu stie de ce. Sint romani veniti odata cu noi, care au deja niste situatii de invidiat! Sint romani veniti de ani de zile si care traiesc ca noi! Sint altii care isi mobileaza casa pentru ca le vin rude si le e rusine sa-i vada asa. De cine sa le fie rusine, de mama!?! In rest... a spus try si pentru mine, nu stiu daca eu sint de acord cu ea sau chiar acesta este adevarul, dar subscriu la aproape tot ce a scris ea! Vedeti, ca nu ma pot abtine... de ce trebuie sa fiu de acord sau nu? Mi-a cerut cineva asta? Dar e mai presus de mine, simt nevoia sa-i spun ca are dreptate, chiar daca nu mi-a cerut-o pentru ca a pus foarte bine si frumos punctul pe i.
Si acum despre realizarea mea, trecuta, prezenta sau viitoare...?
Daca fericirea in casa si in familie, linistea si iubirea in suflet, echilibrul interior si zimbetul permanent pe fata inseamna realizare... ei, da, sint realizata si aici si un timp fusesem si in Romania. Daca casa frumos aranjata, masina, bani etc. inseamna la fel realizare... ei bine, aici n-am fost si nici nu sint si nici nu stiu daca voi fi vreodata pe deplin realizata, nici macar cit de mult imi lipseste acest lucru, mi se pare mai normal sa nu am, decit sa am. Daca meseria inseamna iar realizare (nu spun studii sau cariera, cind spun meserie spun sa faci ceva care iti place cu adevarat si pe care ai putea sa-l faci toata viata cu placere), limbi si alte chesti de genul acesta... ei, iar bine, nici aici nu sint, dar tare imi place sa cred ca voi putea sa fiu macar pe o treapta mai sus anul viitor, si de ce nu, chiar luna care vine. Si pentru nimeni altcineva, ci pentru mine in primul rind, pentru starea mea de bine cu mine insami, pentru familia mea, Agata si dragul meu sot. Si pentru a ne ajuta parintii sa-si petreaca un pic mai bine batrinetile.
Va pup si hai sa ne impartasim experientele fara aceasta vehementa pe care o avem in noi, sint trista, pentru ca am asa senzatia ca, dintre toate natiile pe care numai Dumnezeu putea sa le adune aici in Montréal, cea romana este singura care nu se prea iubeste.
Cornelia, mamica Agatei
aida_o spune:
pentru try 
zau ca mi-ai placut 
oriunde ati fi, fiti uniti, dragi romani...
http://community.webshots.com/user/atomskin-date
gorjan spune:
apropo de plantele
dupa cite stiu eu din botanica buruienile sint cele care se adapteaza indiferent de mediu si sint folosite de obicei pe post de hrana pt animale.
gorjan spune:
mai try mai
Daca nu erai tu nici nu stiam ca sint luzar mai. Ce sa-i faci mai daca ai mei parinti nu ma lasara sa trec peste nimeni nici macar sa calc pe picioare pe careva nu facea parte din programa lor. Bravo tie mai, da vezi sa nu dai peste un elefant ca nu stiu cum mai treci peste el asa cu una cu doua.
Cleomax spune:
try
si ai avut dreptate: cand nu mai are raspuns e mai usor sa jigneasca.pacat.:(
lucamatei spune:
Draga Try,
Eu sunt acea doamna care a povestit cum americanii nu sunt in stare, ma scuzati ca generalizez, sa isi apere interesele decit cu arma.Tac milc pina te impusca in cap.Citeste ce s-a intimplat de 4 iulie cind un vecin a indraznit sa ii spuna altui vecin sa nu mai arunce artificii ca era ilegal si ii deranja familia...a doua zi l-a impuscat execution style...Cred ca glumesti cind spui ca nu sunt temperamentali.
Citeste, doamna, ziarele....in Romania exista, Slava Domnului crime , dar si multe de genul si-a batut nevasta, copilul pina la moarte...dar ai vazut tu, scumpa doamna, sa vina vreunul la scoala cu arma sa omoare zeci de studenti nevinovati... pentru ca s-au uitat la el urit...nu cred.Si moda asta cu miile de dolari la psihoanalist, cine crezi ca a inventat-o, ei poate nu sunt asa temperamentali, ai dreptate, dar anger management problems au, asa ca scuza asta nu tine.
Eu ii cunosc si sunt, sa stii, de felul meu politicoasa chiar sfiioasa, dar ei nu stiu si nici nu vor invata curind ....maniere, dovada ca emigrantii, mai din popor, se adapteaza mai usor la criteriile lor de viata ,spre deosebire de speta intelectuala mai visatoare si idealista,
care cu greu suporta conditiile date.Dati cu tunul daca vreti....
Eu v-am povestit ca sa vedeti cum ca insolenta exista peste tot nu numai la ghiseul din Romania...iar eu nu o mai accept nici aici, nici acolo..asta a fost ideea subiectului.
Sa stii ca americanii nu sunt faimosi nici pentru maniere, nici pentru inteligenta, nici pentru ca au comportament temperat...asta e culmea, la cite crime sunt...sunt faimosi pentru incultura, raceala, ignoranta...desi, inca o data nu vreau sa generalize...Stai, doamna scumpa, in Canada daca te sufoci in Romania, oricum fii convinsa ca dreptate pe lumea asta nu exista...Si ca sa mai adaug ca nu cred ca ai inteles nimic din mesajul meu, eu am fost foarte calma si cu zimbetul pe buze, ea s-a enervat...reciteste subiectul. Multi romani inghit o gramada de porcarii prin strainataturi(dar banul compenseaza pentru aproape orice pentru unii)...asa ca nu cred ca sunt singura care s-a simtit jignita pe aici. Se pare ca unii au obrazul mai gros, sau se ingroseaza in Occident...But Try, try again...si spune persoanelor pe nume...Gorgan, buna faza cu buruienile,
oana olson
lucamatei spune:
Poate ma lamuriti si pe mine ...
Eu ma gindesc, ca inafara situatiei cind esti sau te consideri Dumnezeu, catalogari de genul winner sau loser, nu au ce cauta in vocabularul uman.
Ce inseamna winner si ce inseamna loser la a emigra, ca eu tot nu m-am lamurit...Please, somebody, show me the light...
oana olson
lucamatei spune:
Eu nu am folosit cuvinte de genul, mahala...daca noi nu suntem in stare, aici pe un site unde se presupune ca sunt oameni decenti cu ceva cultura si bun simt, cu acces la informatie, sa ne vorbim frumos...eu nu am facut decit sa povestesc un fapt real...atunci ce pretentie sa avem la functionara cu 4 clase din Romania...Eu nu i-am vorbit ca la mahala, ci i-am atras atentia ca nu are dreptul sa faca copilul nimanui sa plinga in parc...si replica ei? a fugit cit a putut de repede, in loc sa isi dea copilul in leagan, caci de fapt de asta l-a impins pe Luca...
oana olson