Am emotii!

Am emotii! | Autor: petra

Link direct la acest mesaj


Intreb si eu parintii mai cu experienta cum au procedat cand au dus copii la gtadinita, cand acestia nu au fost prea entuziasmati si au plans!
Eu am o fetita de 4 ani, si anul trecum am incercat sa o duc la gradinita, unde din cauza unei educatoare fara prea multa tragere de inima, a plans si a prins frica de gradinita. Dar frica nu gluma, incat plangea cand o strigam sa vie la mine, nu mai manca bine, si plangea prin somn. Si la indemnul medicului am oprit mersul la gradinita sa nu dea fetita in vreo depresie ceva. deja era prea serioasa treaba . A mai stat acasa si acum as vrea sa incerc din nou. Am inscris-o din nou dar ea tot nu se trage sa mearga si sa ramana acolo. Educatoarea de acolo m-a asigurat ca chiar daca v-a plange nu este problema, ca experienta pe care o are i-a aratat ca un copil se obisnuieste repede, dar eu tot am emotii in acest sens, sa nu se mai repete figura de anul trecut.
In rest fetita mea este sociabila, vesela si dorita de copii.
Astept parerile voastre impartasite si din diversele experiente avute cu copii vostrii!

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Mirunaa spune:

Si eu m-am confruntat cu ceva asemanator(nu chiar atat de intens) cu fetita mea(care acum are 11 ani.Prima data am dus-o la gradinita la un an si 7 luni in orasul de unde sunt ai mei.Am dus-o direct la grupa mica, pt ca ai mei fiind profesori, cunosteau foarte bine educatoarea de acolo.Toate bune si frumoase pana a trebuit s-o aduc aici la gradinita(unde locuiesc).
Pentru faptul ca a schimbat mediul a fost un cosmar.Plangea cand o lasam la gradinita de mi se rupea sufletul.Plangeam si eu dupa ce o lasam acolo.
Ce-i drept, educatoarele erau femei de toata isprava si nu ele erau motivul suferintei fetitei mele...

Sunt convinsa ca o sa-i treaca si fetitei tale...
Succes si toate cele bune!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura _Oprescu spune:

Petra,
pe Rares l-am dus prima oara in viata lui la gradinita in Canada.DE la inceput afost dificil pentru el, pentru ca era o prima experienta(gradinita) la care se adauga si limba pe care nu o cunostea.Primele zile au fgost cumplite:ne-au sunat de la gradinita sa venim sa il luam in vreo doua randuri...Plangea intruna...Cand nu ne suna de la gradinita,ne spuneau prietenii care mergeau sa isi ia copiii sau sa ii duca ca rares plangea si se ruga sa il ia acasa...Prima saptamana a fost cumplit.A doua nu mai plangea asa tare ,insa facea pipi pe el, pentru ca nimeni inainte de culcare nu il trimitea la baie.Dupa aceea, a inceput sa mearga fara sa planga asa usor usor ..pana cand intr-o zi ,i-a spus lui tata-sau :tu, du-te acasa!..si am scapat cu bine!...aici in US, la o a doua incercare,alta limba,alta gradinita, totul a fost mult mai usor...adica au fost vreo doua trei zile incare era nacajit ..dar apoi...de s-ar putea sa il duc si duminica ar fi perfect!
AIci in Us noi am completat o multime de hartii cu multe date des[pre copil, de la ceea ce viseaza, ce cosmaruri are, ce ii place ,ce nu, daca are nevoie de atentie speciala sau daca adoarme intr-un anumit mod,timp,etc...Ma gandesc sa vorbesti cu educatoarea ei ,sa ii explici temerile tale si sa ii vinzi anumite ponturi cu slabiciunile fetitei...si eu cred ca totul va fi ok! Sa nu disperi insa dupa primele zile...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns petra spune:

Multumes pentru raspunsuri fetelor!
Acum nu am de gand sa renunta dupa primele zile, chiar daca stiu sigur ca se v-a lasa cu lacrimi si inca multe! La precedenta incercare am renuntat pentru ca mi-am dat seama ca fetita mea se temea de educatoarea aia, si cat am mai stat si eu pe acolo prin clasa, am vazut ca nu facea nimic decat sa ceara copiilor sa stea cuminti pe scaunele!. deci am avut mai multe motive de a renunta.

Laura,
si eu acum am complectat o gramada de hartii cu ce-i place fetitei si cu ce nu, si de astea. Sa vad daca or tine seama de ele in final. Eu le-am povestit la educatoare ca a avut fetita mea o experienta proasta inainte si ca este mai sfiioasa cu persoanele pe care nu le cunoaste. Mai am o speranta ca in clasa au computer si copilei mele ii place mult la computer sa stea! Poate cu asta o sa o pacalesc in primele zile pana cand v-a vedea ce si cum este pe acolo!
Maine mergem prima zi,si o sa vad cum o sa fie despartirea!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alba spune:

Petra,stiu ce simti si eu pe 2 mai 2003 treceam prin aceleasi emotii ca si tine.
Se spune ca: "Orice inceput e greu",dar o sa fie bine vei vedea!
Ce limba vorbeste fetitza ta ? Engleza,romana sau ambele ?
Cite ore va sta zilnic la gradi ? Poate ar fi mai bine ca in primele zile sa stea 1-2 ore si dupa aia treptat, treptat sa stea programul normal,ce zici?
Va merge tot la gradinitza cu pricina sau in alta parte ?

Uite Darian,nu stia deloc germana cind l-am dus la gradi si acuma dupa 10 luni se descurca foarte bine si educatoarea il lauda mereu,iar lu' mami ii creste inima,deh :-)


Succes,va tinem pumnii!!!


&
Corina & Darian,tot mai nazdravan...(4 ani si 6 luni)



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns petra spune:

Alba,
fetita mea acum vorbeste ambele limbi ,a dica engleza si romaneste. Noi in casa vorbim doar romaneste, dar ea a invatat de la desenele animate, si cand este cu alti copii care vorbesc mai mult engleza se descurca cu ei.
De dus nu o mai duc la aceeasi gradinita, ca ar fii chiar culmea, dupa cate am indurat dupa acea experienta negativa. Pentru inceput am ales doar 2 zile pe saptamana sa mearga si doar cate 4 ore. adica jumatate de zi, jumatate de program. Indiferent de ora la care-l duci la ora 12.30 trebuie sa-l iei, pentru ca ceilalti copii se pregatesc de somn.
Am deja mari emotii si ma stresez, cum v-a fii ziua de maine pentru fetita mea! Of Doamne de ar fii bine!
Multumesc pentru incurajari!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns helbi spune:

Perta,

si noi am trecut printr-o astfel de experientza....plinsete si rugamintzi de a nu o duce la gradi. La inceput, avea 2 ani si 10 luniu, eram intr-o tara straina, nu stia si nu intelegea un cuvint:-(, am stat cu ea cite o ora, apoi doua, etc. Si tot plingea, cu mine in clasa:-( Pina cind una dintre educatoare, o dulcica, ca de altfel toate de la gradi, mi-a zis sa plec sa ma plimb 15 min si sa revin. Am lasat-o la educatoare in brate, urlind:-( Mi se ruprea sufletul, dar.......dupa 15 min. cind am revenit, m-au mai trimis iar la plimbare. Se linistise si se juca deja cu copii:-)
Dupa nici un an de gradi, vorbeste fluent limba, are prieteni, i-i place teribil:-)!!!

Se va obisnui si fetitza ta. Orice inceput e greu.....A...inca ceva: la noi asa a fost, dar am inteles si de la alti parinti ca la fel au patit: PRIMUL An de gradi sate astepti ca iti va face fel si fel de "boli" mai mult sau mai putin grave. Pina isi face imunitate, cica:-) La noi, in primul an: ba racea, ba a facut varicela, ba a cazut si a avut piciorusul intr-un bandaj vreo 10 zile......etc. Mai mult pe-acasa, decat la gradi:-( Ma disperase:-(
Anul acesta, deci al doilea de gradi, nu a stat decat 3 zile acasa: odata cu febra si apoi, 2 zile cu conjunctivita. Deci, mult, mult mai bine!!!!

Sa aveti rabdare si bafta de o educatoare dragutza, care, cu dragoste, atentie si experienta sa o ajute sa depaseasca primele zile. Ca apoi, va cere singura, chiar si pe week-end:-) O sa fie bine!!!

Ralu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns petra spune:

Helbi, multumesc si tie pentru incurjari si rasouns. Cand citesc ca mai sutn copii care nu au vrut la gradi si au plans la inceput si acum sunt bine, parca-mi mai licarie si mie o speranta.

Dar, azi a fost PRIMA ZI. am ajuns cu ea chiar inainte de a iesii copii afara, a plecat cu copii afara acolo o vedeam ca se joaca, si am plecat din clasa, numai pana in masina, in parcarea din fata gradinitei. Ddupa un timp am mai mers ai am intrebat ce face de alte educatoare si au zis ca este bine, si atata timp cat nu se auzea un plans de nicaieri m-am linistit mai un pic. LA ora 12 am mers sa o iau, si cand m-am vazut a inceput a plange. Educatoarea mi-a zis ca a fost bine, ca a mai plans ea cate un pic si a mai intrebat de mine, dar nu a vrut sa manance. A pictat si mi-a aratat pictura foarte bucuroasa, care era pusa la uscat.DAr mi-a zis ca nu mai merge maine. Educatoarea s-a purtat frumos cu ea, a tot vorbit cu ea si cred ca si in cazul cand v-a plange mai tare ar fii in stare sa o potoleasca.Sa vad maine cum v-a fii despartirea si sederea ei acolo.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alba spune:

Uf,uite ca a trecut si prima zi de gradi..dar, de ce oare a plins din nou mititica de ea ? Poate ca s-a emotionat cind te-a vazut sau poate ca i-a fost frica, ca ai s-o uiti la gradi?
Eu cred ca au fost lacrimi de bucurie
Scrii ca educatoarea s-a purtat frumos si a vorbit cu ea,asta cine a spus-o fetitza sau educatoarea ?
Fetita ta (cum o cheama ? ) ce ti-a mai povestit ?
Aaaaaa si nu uita sa pui la loc de cinste,opera de arta a fetei :-)
Ei,hai sa vedem cum va fi miine,succes in continuare!
Ti-ai mai trecut emotiile acum,macar un picutz ?
P.S. Stiu ca tu esti nascuta in zodia "racushorului",fetitza ta in ce zodie este ?
Asa de curiozitate :-)))




&
Corina & Darian,tot mai nazdravan...(4 ani si 6 luni)



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns petra spune:

Alba draga,

Uite ca a trecut si a doua zi de gradinita! Fara lacrimi doar "doua bucati mici" cum a zis fetita mea-Sonia.Educatoarea mi-a zis ca nu a plans ci doar a fost suparata cand nu m-a gasit in clasa(am repetat figura de ieri, cand au iesit afara eu am plecat acasa). Nu pot sa mai povestesc cum am stat eu acasa , ca leul in cusca! Cand am mers sa o iau, ea nu m-a vazut ca sunt acolo pentru ca vorbea cu educatoarea. Ea mi-a povestit ca numele copiilor este "honey", asa le zice educatoarea! Am vazut eu ca educatoarea se poate frumos cu copii si este in felul ei de a fi !
Fetita mea este "varsator"! si asta spune multe

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ANDRUSHKA spune:

Petra, succes scolaritei tale!
Nu iti face probleme, eu ma confrunt in permanenta cu copii care sufera sa se vada despartiti de parinti. Ca mai toate lucrurile in America, are si un nume:separation anxiety. 90 % din copilasii care vin la mine la gradi se opresc din plans imediat ce parintele a iesit din raza vizuala. Ne apucam de cantat, colorat, arts and crafts.. si trece ziua, trec si lacrimile... ce frumos e la gradi! Conteaza enorm cum le vorbesti, cum ii integrezi in colectiv... Nu stiu daca este permis la acea gradinita, dar noi uneori le dam voie sa vina cu ceva de acasa: fotografia de familie, cartea preferata, sau paturica de care nu se despart.
Zambeste, e doar inceputul " carierei" fetitei tale! Apropo, are un nume deosebit: Sonia--imi place mult!

Yesterday I dared to struggle, today I dare to win!

Mergi la inceput