Cum rezistati sa nu va "mancati " copiii?
Irina are 5 luni si face primele hohote de ras cand ne jucam, devine neastamparata in brate voind sa apuce orice lucru, face niste ochisori cand ne vede de nu mai poti... Iti vine sa o mananci nu alta!
O nenorocim din sarutari si "rontzaieli"! Eu mi-am distrus buza de jos tot muscand-o ca sa ma abtin sa nu exagerez. ![]()
Aveti antidoturi?
Raspunsuri
carmelica spune:
Buna seara,
Te inteleg foarte bine, si mie imi vine s-o "mananc" pe bebita mea cea draga. Parerea mea e sa "profitam" acum cand inca nu alearga in toate partile, de fapt eu cred ca bebelusii sunt raspunsul nostru la dragoste si cer dragoste.
Carmelica
AC spune:
Nici un antidot. Numai iubire
. Stai sa vezi cand preiau ei initiativa si te rontaie ei pe tine.... La aproape sapte luni si jumatate se lipeste de obrazul meu si ma pupa..cam cu multa saliva.. dar deh cresc dintisorii seria doi.
Iar nepotelul meu venea acum niste ani buni (pe la vreo 3 ai lui)... si-mi spunea... "ahhh ce mult te iubesc".. si ma pupacea, se strecura la mine in brate se ghemotocea... Doamne, Doamne
Anne-Sarah
si mamica sa Andreea
lena spune:
corect, corect...aici ma refer la ce a scris AC 

Avem unda verde sa ii rontaim cat avem chef, chiar am citit in "manualul de utilizare pentru proaspete mamici"-carticica lor de crestere din Olanda-dar asa imi place mie sa ii zic
...am citit ca toti copiii care beneficiaza de dovezi cat mai multe de dragoste cresc mai increzatori in ei si curajosi, neinfricati...sa nu intelegeti gresit mesajul meu, rasfatul e altceva, eu zic ca e comoditate in loc sa explici de exemplu copilului de ce nu are voie caramele, tu ii dai una si ai scapat mai usor.
Deci: Rontaiala placuta!
Lena si
Freya (4 luni)
cosmi spune:
De cand se nasc, sunt atat de dulci incat iti vine sa-i mananci!
Le pupacesc si eu toata ziua; iar de curand ma pupacesc si ele pe mine!
Sunt atat de scumpe cand vin si se gheia o pauzasc la mine in brate, uneori amandoua odata! Imi creste inima de bucurie! Cand imi dau ele cu manutele lor sa pap si eu! Chiar atunci cand fac vreo pozna si vin apoi sa le iau in brate; imi trece imediat supararea!

Cosmina,
Diana-Maria & Amalia-Ioana
ancuta06 spune:
Si mie imi vine sa-mi musc copilul. E atat de dulce, incat pupatul nu mi se pare suficient
Ancuta &
Martijn, (24.10.2003)
http://community.webshots.com/user/Busch_family
maria m m spune:
Si mie imi vine sa-mi "mananc" copilutul...saraca' o pupam intr-una,o mangaiem,o giugiulim.Miruna(sora lu BB mic)o pupa de vreo 500 de ori pe zi......
Cat despre antidot,NU EXISTA si nici nu cred ca ar fi bine sa existe!Copilul d"e mic trebuie sa simta iubirea si afectiunea familiei!!!
Spor la "mancat"
miru&nana=>fetele mele frumoase
tigresa spune:
Antidoturi nu exista....doar mai multe sarutari...![]()
Eu il pup pe Horiuta de sute de ori pe zi....!!! Poate chiar de 1000 de ori.
Tigresa si tigrisorul Horia
http://horia.photoart.ro
dana_ene spune:
Ahhh ! Si eu o pup pe fii-mea de-o tocesc !
Dar, ma gandesc ca acum am prilejul, mai tarziu, cand va sti sa ma respinga, macar sa am rezerve acumulate din timp
.
Cum as putea sa n-o pup, cand e atat de dulceeeeeeee !!!!!!!!!
Daniela si puiul Oana Maria
http://community.webshots.com/user/oana_maria100
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
marius spune:
Pai nu rezist. Asta e problema ca nu rezist. Abia astept sa....prind un pic...assa doar un picut...de poponet. Si pt ca rade mai apuc un pic de obrajor, apoi de manuta, apoi de pulpita, apoi inca un pic de poponet ... pana zice "gata tati". Atunci nu mai pap nimik...sau aproape nimic....ma rog...timp de cateva minute. Totul e sa nu imi cada in maini. Greeeu sa te abtii...cel putin pt mine. Chiar si acum cand scriu o vad in mintea mea pe cea mica mergand lipa, lipa cu talpile goale pe podea...si cu funduletul plic plac de la stanga la dreapta...hmmmm are niste picioruse....mai mai.... cum sa rezist?
Marius (www.desprecopii.com)
AK spune:
Ce ciudatzenie!! Cum creierul apeleaza la o ipotetica gena ancestrala "tabu" in acest caz de dragoste organica!! Sa vrei sa-ti musti copilul!! Creierul uman ascunde inca multe mistere. . .Cred ca in preistorie humanoizii simteau o bucurie extrema cand isi devorau vecinii de palier, cand se terminau buruienile din debara si pulpa de brontozaur de sub pat!! Dar in cazul propriilor copii, e ciudat ca un parinte simte aceasta nevoie!! Oare avem in noi o gena "reprimata" de canibal?! Din cate stiu eu, sunt foarte putine specii (da, oameni buni, si noi suntem doar o "specie", nu doar animalele au "specii"), care isi musca (huh, devoreaza) copiii!!
Acum, ca tot am deschis subiectul, desi nu are nici o legatura cu ce am zis anterior decat tangentzial, stiati ca in Africa, exista triburi care cred cu totala convingere, ca "victoria suprema" asupra dusmanilor din tribul vecin consta in "devorarea" prizonierilor?! Deci, mai concis, daca tot i-ai invins in lupta, trebuie sa-i si halesti, ca sa dispara total, macar stii ca nu te mai angajezi la alte cheltuieli legate de hrana si cazare pentru dusmanii poporului.
