Un inceput in Italia
Raspunsuri - Pagina 6
amorena spune:
Simona,ma bucur nespus de mult ca te simti bine si mai presus de toate ca ai asa o stare sufleteasca.Este foarte important si pentru bb sa fii increzatoare,optimista,plina de viata.
Rodica,nu stiu daca sunt discoteci care sunt frecventate de romani,dar ma gandesc ca cel putin la Milano trebuie sa fie.Si mie imi place foarte mult sa dansez,dar nu am avut noroc de un partener pe masura,dimpotriva,lui ii place doar sa cante,nu sa si danseze,asa ca atunci cand sunt in Italia,merg cu el pe unde au de cantat,pentru ca canta intr-o formatie si umbla prin tot nordul Italiei.Anul trecut in vara am fost si la Torino.Eu,de obicei la sfarsit de saptamana merg cu el la cantat.
Pupici,
Amorena
rodika spune:
Pai tu cel putin mergi cu el,dar eu la discoteca....la revedere!cine sta cu 
?
Simona ,hai ca esti pe ultima suta de metri ,va fi un pic mai dificil acum,dar vei avea un bebe!Sa vezi cata bucurie va aduce-n casa!
Va salut si numai bine!
mariaangeli_que spune:
Amorena ,pai el canta si tu dansezi,
Simona,ce minunat ca a inceput sa se miste fetita
Rodica .pai cauta si tu o baby -sitter ,macar o data la luna ,ca sa mergi cu sotiorul
La Milano este o discoteca frecventata de romani,dar am uitat cum se numeste
rodika spune:
fetelor va pup pe toate!cum adoarme baiatul,am si sarit pe computer sa vad ce-ati mai postat!m-am obisnuit sa vb.cu voi.
mariaangeli que , faza e ca nu ma-ndur sa las baiatul singur o noapte,nu ma lasa sufletul si gata...daca era mama ,era altceva dar cu o prietena...nu stiu,nu pot.
fetelor ,vad ca sunteti dragute si apoi suntem doar cateva,eu as vrea sa vorbesc cu voi despre problema mea;am numai o prietena buna aici,dar de ceva timp ne vedem mai rar si cand ne vedem nu-mi vine sa-i mai spun si ei ceea ce ma doare,are si ea destule pe cap...
prefer sa vorbesc cu voi,cel putin vorbim mai des...deci:acum o luna de zile tatal meu a decedat,iar eu n-am fost in tara,din cauza actelor,am trecut usor peste asta,zic eu,de fapt nu-mi vine inca sa cred sau poate ca refuz sa cred asta,nu stiu dar pe de-o parte ma simt vinovata ca n-am fost ,pe de alta parte ma gandesc ca-i mai bine asa,mi-l voi aminti mereu viu...
ieri am vb.cu fratele meu la tel.mi-a spus ca mama e la fel cum am lasat-o,e bine ,doar ca uneori uita unde a pus un lucru,se grabeste sa faca o treaba ,e cam agitata ...eu azi am vb.cu ea,i-am spus sa-si faca un control,mi s-a parut o.k.dar tot ma gandesc la ce mi-a spus Ionut,mi-e frica sa nu se imbolnaveasca si mama;eu oricum ma simt singura de cand nu mai e tata ,ma simt seaca pe dinauntru ,n-o mai am decat pe mama,iar daca se intampla ceva si cu ea...nu stiu daca mai pot trece peste asta...
ma gandesc ca poate inca nu si-a revenit dupa decesul tatalui meu ,ca incet va trece peste asta...voi ce parere aveti ,ati cunoscut pers.care au trecut prin asta ,a fost la fel ?
va salut si va multumesc ca m-ati ascultat(ati citit)si credeti-ma ca ma simt mai bine acum,parc-as fi vorbit c-o prietena,m-am racorit
Simona_B spune:
Draga mea, mare durere s-a abatut asupra ta! Te inteleg foarte foarte bine. Tatal meu este invalid, cu ambele picioare amputate. Il ingrijeste mama. Eu sunt singurul copil. El a devenit pe zi ce trece mai dificil. Le este greu amanduroa, fiecare in felul lui, dar, cum imi spunea cineva mai demult, sunt doi!
Este firesc ca mama ta sa fie atat de ravasita. Uneori se intampla ca socul sa fie asa de mare, incat intregul univers al partenerului sa fie dat peste cap, dar asta de obicei in tinerete. Parerea mea este sa o lasati sa isi revina in ritm normal, usor usor dar sa fiti foarte atenti ca totusi schimbarile sa fie evolutive, si nu invers... Parerea mea e ca ar tine mai mult de un Popa cu har, decat de madic, acolo mama ta ar putea sa se spovedeasca, poate la o manastire, si cu siguranta ca ii va fi mai bine!
Pe tatal tau, sa il ierte Dumnezeu si sa il odihneasca!
In ceea ce te priveste pe tine, nu te invinovati cu nimic, sunt sigura ca ai fost cu gandul acolo tot timpul. Gandeste-te la motivul pt care nu ai putut merge si vei vedea ca e unul f important, nu un moft. Riscai sa iti dezbini familia ceea ce eu zic ca nu e putin lucru.
Dumnezeu iti va vindeca sufletul cu timpul, nu iti pierdwe nadejdea in El! Eu as vorbi mult cu sotul meu, care ma cunoaste f bine si care cu siguranta ca m-ar sfatui de bine si ar fi tot timpul de partea mea, cum este si acum!
Te pup si iti doresc numai bine, impacare sufletesca si multa iubire!
Simona_B spune:
rodika: are dreptate mariaangeli, lasa-l pe micut cate putin si cu alte persoane, chiar si pt o noapte ca nu se face gaura-n cer. Sa stii ca pt tine va fi extrem de benefic sa te simti si altceva decat mamica. Altfel risti o dragoste posesiva care se dezvolta pe parcurs si e rea, rea de tot, e aia de soooaaacraaa!
pupici pt baietel, si scuza-ma dar eu asa zic ca viitorii barbati tre sa fie crescuti mai independenti!! Nu dati cu rosii, e parerea mea, sunt pionier!!!
Stiu mey ca e micut!....
mariaangeli: pe zi ce trece o simt pe bebetica mai mult si de vreo doua seri a vazut si tati cum se misca! El incerca sa simta cu mama, dar asa abia simt eu, si doar se misca in mine
amorena:dai drumul la dans, mandro ca nu ramai pururea tanara. Ma uitam zilele trecute la nunta mea si asa mi-a venit un chef de chef!!! Poate la botez!!!
mariaangeli_que spune:
Rodika,condoleante,imi pare rau pt.pierderea pe care ai suportat-o dar viata e asa de grea .Mama ta sta in Romania singura? daca e singura e mai greu, ai putea sa o aduci aici,te-ar ajuta cu BB si ar avea o ocupatie iar tu ai putea sa lucri,nu stiu prea bine ce alt sfat sa iti dau
Simona ,spune-i sotului sa aibe rabdare,peste vreo 2-3 saptamini o sa simta mai bine miscarile micutei,Si pe tine cine te opreste sa dansezi ,vecini ;i-a iesi draga (pana mai poti)si strica pantofi
rodika spune:
Fetelor sunteti dragute ,va pup.Azi am fost in vizita la cineva ,si m-a mai incurajat cat de cat ,mi-a spus ca-i normal ceea ce se intampla cu mama ,ca-si va reveni cu timpul(cum ai zis si tu Simona).Sotul e ocupat cu serviciul,munceste foarte mult,iar cand vine acasa nu vreau sa-i fac capul calendar cu ale mele,e destul de stresat si el;imi spune mereu sa stau linistita,ca peste putin timp mergem acasa si totul va fi o.k(in iulie mergem in ro.pt.o luna)iar cand mama va vedea bebeul isi va reveni.
Mariaangeli que ,mama munceste,e tanara(46 ani)nu-si lasa ea serviciul ca sa vina aici,e cu fratele meu acasa si cu prietena lui;vreau s-o aduc la anul in concediu.
Iar de "destrabalat",ma destrabalez eu cand ajung acasa,poate voi fi mai linistita ;iar copilul e prea mic ,nu voi fi eu posesiva cu el,dar l-am lasat cu cineva intr-o zi (o ora)si l-am gasit umflat de plans,s-a ars cu fierul de calcat.Dupa ce eu am plecat ,fata l-a pus in premergator si el a tras firul de la fier (il folosisem mai devreme,noroc ca nu era incins rau...oricum);asta-i motivul pt.care nu mai vreau sa las pe nimeni cu el .Simona imi pere rau pt.ai tai,si tata mergea in carje ...
Gata ,va salut si numai bine!
mariaangeli_que spune:
Cred ca dupa o experienta de tipul celei cu fierul de calcat ,nu mai ai chef sa il lasi cu altcineva,brrr,doamne ce rau te-ai simtit cand l-ai vazut,nici nu vreau sa imi imaginez,
E bine ca mama ta nu e singura ,incet incet ii va trece,poate ca in unele momente si-l aminteste pe tatal tau si de accea uita ce facea,pacat asa de tanara si e vaduva,imi pare rau
amorena spune:
Rodica,imi pare foarte rau pentru tatal tau,Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace.
Si parerea mea este aceeasi cu a fetelor in sensul ca trebuie sa o lasi pe mama ta sa se linisteasca singura,deoarece dupa o asemenea pierdere este foarte greu sa iti revii,apoi nu poti sa ii dai ordin sufletului si inimii sa treaca asa de usor peste sentimente.
Eu iti vorbesc in cunostinta de cauza pentru ca si eu am pierdut-o pe mama mea acum un an si jumatate.Este o pierdere foarte grea si foarte greu de suportat.Tatal meu,a trecut si el destul de greu peste acel moment,in sensul ca dupa aceea s-a fost schimbat radical,exact asa cum ai spus tu de mama ta,uita de un lucru unde l-a pus,nu isi mai aducae bine aminte,mi se parea ca vorbesc cu unul ce este in "afara" de toate problemele.Ce pot sa iti mai spun?Dupa nici 2 luni l-am dus in stare grava la spital cu hemoragie la stomac,cu ulcer deschis,pentru ca el ceea ce a facut foarte rau este faptul ca se consuma mult,se gandea tot timpul........dupa ce a trecut de "experienta" cu spitalul am incercat sa ii explic si sa ma chinui sa il conving ca nu face nimanui nici un bine daca se gandeste mereu la acel necaz,i-am spus ca mama va fii foarte fericita sa ne vada ca ne vedem de vietile noastre,sa fim sanatosi si ca s-ar intrista foarte tare sa ne vada ca avem probleme.A inteles saracul,cu timpul.Vei vedea ca si mama ta va avea puterea sa treca peste acest necaz,dar are nevoie de timp.Ar fi foarte bine daca ar putea sa vina putin la tine in Italia,asa ar mai schimba peisajul si ar vedea si pe cel mic ceea ce i-ar face foarte mult bine.Va doresc din tot sufletul sa fiti tari si sa reusiti sa depasiti acest necaz mare.
Simona,imi pare foarte rau de situatia tatalui tau,multa sanatate si numai bine.
Da,draga mea,si eu vreu cat de curand sa va spun ca ma casatoresc,la drept vorbind as vrea sa joc si eu,si mai ales la nunta mea.Oricum,o sa va anunt cand se va intampla.Cine stie,poate o sa ma onorati cu prezenta.As fi foarte bucuroasa.
Va pup si va doresc tot binele din lume!!!!!!!!!!!
Amorena