Sint acestea povesti pentru copii?
Doua povesti mie mi se par mai degraba pentru adulti decit pentru copii:
Tinerete fara batrinete si viata fara de moarte (Petre Ispirescu)
Mica sirena (Andersen)
Prima mi se pare mai degraba filozofica.
A doua ma face sa pling (poate in copilarie nu ma impresiona asa de tare). In general, basmele lui Andersen mi se par foarte triste, dar unele au un final mai putin tragic.
Ce parere aveti?
Raspunsuri
Catusha spune:
Sunt de acord cu tine. Si eu fac o selectie a povestilor pentru Ioana (4 ani neimpliniti), mai ales ca este un copil foarte-foarte sensibil. A gasit in diverse povesti mai multe aspecte care au deranjat-o si acum e la faza "Mami, te rog spune-mi o poveste din capul tau si fara oameni rai".
Din propria-mi copilarie inca imi amintesc cite lacrimi am varsat si ce marcata am fost de "Puiul" de Bratescu-Voinesti si de "La vulturi" de Gala Galaction, din manualul de-a 8-a, pe care mi le-a citit fratele meu.
Catusha
alexa spune:
Da, aveti perfecta dreptate. Eu i-am citit Gandacelul de Elena Farago si a plans, a zis sa nu ii mai spun poezii/povesti triste, chiar sufera. Inainte de a deschide cartea cu povesti imi spune: "Mami te rog sa fie o poveste fericita".
roxana1974 spune:
Si eu sunt de acord cu voi, copiii vor povesti cu final fericit si cu oameni buni, cu zane bune si asa mai departe. Nemo, parca mi-ai citit gandurile exact la basmul "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" m-am gandit acum 2 zile ... mie la asta mi-a venit sa plang, insa mai tarziu, cand l-am inteles...copil fiind nu am putut patrunde tot intelesul povestii. In fine, imi amintesc cu nostalgie de volumele cu Povesti Nemuritoare, 99% dintre ele aveau final fericit, cand balaurul este omorat, fata babei o ia in basca si printul se insoara cu fata cea mica, desteapta si buna si traiesc fericiti pana la adanci batranetze.
Pupici!
Ubi spune:
Copilaria mea a fost "marcata" de cateva povesti si poezii pe care nu as mai vrea sa le ascult:
- Gandacelul si multe alte poezii ale lui Elena Farago (cu rima si ritm dar trrriste rau)
- Cainele soldatului
- Fram ursul polar
- Fetita cu chibrituri
- ...si inca o carte (nu mai stiu exact titlul) cu un print impietrit ca o statuie intr-o piata din oras si cu un porumbel care se aseza tot timpul pe umarul lui si vorbeau... si in final printul a murit. Stiu ca am ocolit cartea aceea...
anemona spune:
Da, si eu imi amintesc cu durere povestile/poeziile astea...
Era in cartea de citire de clasa a 3-a parca o povestioara care se numea "Nicusor", era vorba despre un baietel sarac, "Nicusol a lu' Odaiesu", care intr-o noapte geroasa de Ajun, descult si nemancat, se uita pe geamul unui conac boieresc la bradul de Craciun si la toate darurile si bunatatile de pe masa. Si a fost gasit inghetat a doua zi... Tare am plans cand am citit povestea asta. Cine are in jur de 35-36 de ani, poate a avut-o in cartea de citire si isi mai aminteste...
descintec spune:
Eu nu as incadra cele doua basme in categoria "triste". Cred ca nemo se refera la faptul ca basmele pot avea intelesuri adanci
si pentru adulti. Basme ce se degusta la "batrinete", cu pauze de reverie intre randuri. Tinerete fara batrinete are citeva leit-motive pe care le sugem odata cu laptele de mama-romanca :) Vezi "valea plangerii", jelanie pe care o ducem cu noi, ca emigranti, peste tot in lume.
Eu mai degraba as pune in aceeasi categorie Micul print, ca tot am vazut ca-i place lui nemo Saint-Exupery.
D.
ciufulici spune:
Un subiect interesant, fetita mea are 5ani si iubeste povestile tare de tot.
Am citit pentru ea si povesti de H.C.Andersen. Ea pune o gramada de intrebari atunci cand ii citesc si am fost pusa in dificultate citindu-i aceste povesti.
La "fetita cu chibriturile" a plans ca nu mai stiam cum sa o impac. Sotul a zis ca sa fac bine sa nu ii mai citesc astfel de povesti inainte de culcare.
I-am cumparat filmuletul de desene animate cu "mica sirena" a plans si acolo si a pus un "milion de intrebari.
Povestile lui Andersen sunt triste precum copilaria pe care a avut-o el.
Toate bune de la 2xCiufulici
SimonaR spune:
Eram inca la scoala primara, cred ca intr-a treia, cind am citit "Singur pe lume" a lui Victor Hugo. Am plins o saptamina dupa maimutica aceea draguta, Sufletel, care a murit de pneumonie. In clasa ne-a pus invatatoarea pe rind sa povestim cartea si bineinteles ca, povestind pasajul cu pricina, aproape ca m-am inecat in lacrimi...
Simona
frunzaverde2 spune:
"Singur pe lume" nu cred ca e de Victor Hugo, dar acum am o pana de memorie si nu mai stiu daca e de Hector Malot sau de Alphonse Daudet (dar inclin spre primul).
reclama mascata
