Ioana a trecut pe la 2 ani - 2 ani jumate printr-o etapa cind vroia in fiecare seara sa-i citesc cite 7-10 "povesti", dar prin povesti inteleg carticele din alea de la Teora, cu text putin-putin pe fiecare pagina si cu poze. Ajunsesem de le invatasem pe dinafara, si eu si ea, si ma corecta cind incurcam vreun cuvint.
Chiar si acum, la aproape 4 ani, nu are rabdare daca povestea e prea lunga, asa ca nu ma aventurez la "romane epistolare". Oricum acum textul de baza este "Mami, spune-mi te rog o poveste din capul tau si fara oameni rai".
Catusha
eeeeeeee...al meu are 2 ani juma'....si nici acum nu sta la povesti...parca-i dau cu foc la popou...:))
sper ca intr-un sfarsit sa stea si el la povesti...cu mine...:))
Maria&Vladut
eeeeeeee...al meu are 2 ani juma'....si nici acum nu sta la povesti...parca-i dau cu foc la popou...:))
sper ca intr-un sfarsit sa stea si el la povesti...cu mine...:))
Maria&Vladut
Daniel adora povestile. Iar acum (la 2 ani si 9 luni) a inceput sa inventeze si el (de fapt combina povesti intre ele). Cred ca a inceput sa asculte cu atentie de pe la 2 ani iar pana atunci a distrus destule. Insa ii plac cartile.
Parerea mea este ca depinde de copil. Si inca ceva. Daca televizorul merge continuu in casa, e putin probabil sa mai fie interesat de carti. Eu am cam "interzis" accesul la televizor si am incercat sa "controlez" ceea ce vede. Din pacate nu e usor deloc pentru ca poate invata multe lucruri rele si din desenele anumate cele mai nevinovate...
Dalina
