1-10 motive sa pleci din Romania
Raspunsuri - Pagina 2
kim222 spune:
Scuze ,am vrut sa scriu emigrant nu imigrant. Oricum nu recitesc mesajele asa ca ...
amuleta spune:
Draga Olivia, te contrazic. Eu mi-am echivalat diploma(adica mi-am dat stepurile, ca diploma este recunoscuta oricum) in 15 luni in timp ce-mi faceam si rezidentiatul de medicina interna in Romania. Daca te referi la perioada scursa pina poti incepe lucrul, ai dreptate, treci prin interviuri si abia apoi...Cit despre calitatea medicinii cred ca "omul sfinteste locul" si-n Romania si-n America.
Intrebarea mea este alta : daca eu ma intorc acum in Romania, cu rezidentiatul inceput acolo dar neterminat insa terminat in SUA, mi se recunoaste specializarea de catre Ministerul Sanatatii ? Sincer, sint curioasa.
Danro spune:
Are dreptate kim222 si eu am o sora in USA care dupa 2 ani a reusit sa-si dea toate examenele,dar asta dupa ce a lucrat acolo 2 ani,referinte f. bune,lucrat in Germania 2 ani,Anglia 6 luni,congrese,etc.Deci o intreaga viata dedicata medicinii si de abia e la rezidentiat acuma.
Deci, cataghe,e extraordinar de greu oriunde ai fi ca sa lucrezi ca medic.
cataghe spune:
Amuleta, din cite stiu eu nu, nu ti se recunoaste, dar daca ai ceva pile pe la Minister se poate rezolva...
Danro, sa stii ca si in Romania este foarte greu sa prinzi o specialitate buna - eu cel putin un an de zile cit am invatat pentru rezidentiat pot sa spun ca nu am avut viatade nici un fel! Deci, greu este peste tot pina la urma, si in orice profesie pe care vrei s-o faci bine. Intrebarea este pentru ce te zbati si ce perspective ai... ca cred ca nimanui nu ii place sa se invirta in gol, la urma urmei, oricit de dedicat ar fi.
Danro si Kim222: ceea ce mi se pare ciudat este ca sunt doua categorii de oameni: cei care cind aud ce vrei sa faci spun: da, trebuie sa incerci, merita, uite, si eu am resuit, si sora mea a reusit, etc...; si cei care spun: aaaaa, e foarte greu, e aproape imposibil si iti dau de inteles ca nu ai nici o sansa chiar daca nu te-au vazut in viata lor si nu stiu nimic despre tine... Nu stiu de ce e asa, doar constat...
Numai bine si succese,
Catalina.
This is the first day of the rest of my life!
amuleta spune:
Draga Danro, te contrazic si pe tine. Eu n-am lucrat nici un minut in SUA inainte de a deveni rezidenta si ca mine sint multe alte colege. Daca vii aici fara sa-ti fi dat examen ele inainte, trebuie sa ti le dai (la fel cu graduatii americani). De aceea este mai bine sa-ti dai examenele inainte de a pleca, traind pe lei-tramvai (pardon, pe milioane-tramvai).
kim222 spune:
Nici o clipa nu am afirmat ca nu se poate. Reciteste mesajul meu ! Ma referam stric la perioada de timp. Examenele nu sitn asa de grele si am avut ocazia sa realizez ca daca vrei se poate.
Deci revin nu am zis ca nu se poate ci doar ca timpul este ceva mai lung. Eu am afirmat ca-ti trebuiesc de la doi ani in sus pina poti aplica pentru rezidentiat. Poate am fost mai clara de data asta. Si o ultima precizare. Acest interval de timp este necesar in conditiile in care nu lucrezi nici macar o zi. Daca si lucrezi poti dubla intervalul de timp. Dar repet SE POATE! Cineva imi povestea de un domn care la 45 -47 de ani isi da stepurile. Fiecare cu optiunile lui.
Nu cred ca specializarea facuta in US se recunoaste, dar cine stie cu pile.....Iar oficial poti intreba online. Sa stii ca-ti raspund. Eu am ramas uimita si tipa care mi-a raspuns a fost excesiv de amabila , trimitindu-mi ca atasamnet si legea care ma interesa.
Succes tuturor!
kim222 spune:
Acum am recit mesajul tau Amuleta si am vazut ca tu ti-ai dat stepurile din tara. Asata-i cu totul alta poveste.
Si totusi am o neclaritate. Examenul practic nu se da decit pe teritoriul US .Cum spui tu ca ai reusit echivalarea diplomei in 15 luni? Poate doar stepurile si examenul de engleza....Nu de alta dar chiar m-ai facut curioasa....nu afirm ca nu se poate....este doar o intrebare si te rog sa o iei ca atare. Vad ca sint destule persoane sensibile pe aici si orgolii ranite si nu vreau sa intru in polemica cu nimeni. Asa ca eu una deobicei ma rezum la a citi,dar acum era ceva care ma intereseaza.
Numai bine.
Danro spune:
Si eu tot la timpul necesar ma refeream cand am scris mesajul,ptr. ca si pe mine m-a uimit cum se poate ca intr-un an, un an si jumatate sa ajungi medic in USA!?
Nici eu nu am zis ca nu se poate,din nou sunt de acord cu ce a raspuns kim222.
Totusi nu inteleg ceva...Se pot da step-urile si in alta tara decat USA?Ca i-as spune sorei mele ca putea si asa sa procedeze.
Cataghe,eu nu cred ca fac parte din ultima categorie de oameni,insa,mai bine sa fii pusa in garda.Nu am vrut decat sa-ti spun ce stiu de la sora mea.
Danro spune:
Oricum medicina, nu e domeniul meu...
Cunosc cazuri,aici in Canada,cineva a renuntat si s-a inscris la infirmerie,altcineva care a renuntat de tot,si tot adevarat e ca am vazut destui medici romani (prin yellow pages)care au cabinete si practica.
ruxij spune:
quote:
Originally posted by georgianab
Catalina, nu cunosc mai nimic din legislatiile celorlalte tari si mai ales ale celor de peste ocean. Dar cunosc ceva din Franta si iti dau dreptate. Din pacate (pentru mine) noi am fost putin fortati sa alegem Franta.Pentru ca eu nu mi-am propus sa emigrez si abia apoi sa pun degetul pe harta. S-a ivit o ocazie de a pleca, ocazie greu de refuzat, si care era in Franta. Asa ca nu prea am avut de ales.
Apoi, eu am fost a 5a roata la caruta. Sotului i s-a propus servici iar eu l-am urmat. Si din punct de vedere profesional n-am avut decat de pierdut.
Abia dupa ce pleci si ajungi sa te instalezi incepi sa te lovesti concret in viata de zi cu zi de tot felul de piedici. De la banala inchiriere de locuinta pana la chichite mai complicate de legislatie.
Repet, nu cunosc foarte bine legile imigratiei. Dar cred ca peste ocean ai macar drept de munca. In Franta ca imigrant nu ai drept de munca, trebuie cerut de la directia de munca. Dar pentru asta trebuie sa ai un contract sau o promisiune de contract.Iar cel ce te angajeaza trebuie sa justifice foarte bine de ce te vrea pe tine si de ce nu a gasit un bastinas. Apoi chiar cu toate indeplinite, legea spune ca poti fi refuzat fie si numai invocandu-se rata somajului.
Nu ai dreptul sa-ti cauti decat anume tipuri de contract de munca, nu ai dreptul la nici o formatiune, la nici un ajutor, si cel mai amarat curs de 3 zile costa 1000 de euro.
Mai merge cum mai merge daca macar unul din doi lucreaza (cum e cazul nostru), dar ia gandeste-te cum e cand ajungi intr-o tara straina, amandoi fara servici si s-o iei de la zero.
Nu vreau sa descurajez pe nimeni ci doar prin prisma experientei traite vreau sa atrag atentia ca inainte de plecare, din tara, toate se vad mult mai usoare decat sunt in realitate.
In rest, curaj, iti doresc sa reusesti si sa ne scrii de acolo.
Georgiana.
Georgiana, totusi raman la parerea mea. Asa cum arata si Ira si nu numai ea, experienta de emigrare este una f. dificila. Trebuie sa fii f. motivat sa poti trece prin ea, altfel renunti la primele greutati (cum vad ca o fac chiar unii care scriu pe acest site). Dc. iti este f. bine in Romania pur si simplu nu vad de ce ai emigra. Eu te cred ca tie (si nu numai tie) ti-a fost bine in Romania. Cand spun ca "nu iti este bine" nu inseamna neaparat ca mori de foame, dar poate vrei altceva in profesie, anumite perspective, poate unii isi doresc foarte mult sa lucreze intr-un domeniu in care in tara nu pot lucra, altii poate sunt frustrati in tara de faptul ca nu pot avansa in functie asa cum ar dori, stiu eu, pot fi mii de motive pentru care nu esti multumit acolo unde esti. Cred ca intr-adevar cei ce se gandesc la emigrare trebuie sa stie ca aceasta este o experienta f. dificila si sa creada in ei insisi cand fac acest pas, sa aiba o motivatie f. puternica de a o lua de la capat in alta parte, altfel le va fi f. dificil. In cazul tau inteleg ca sotul a primit un job in strainatate, iar tu l-ai urmat, desi nu ai fi dorit neaparat. Asta este, inseamna ca dintre voi doi, el si-a dorit aceasta schimbare f. mult, iar motivatia ta este aceea de a fi impreuna cu sotul tau si cred ca ar trebui sa fie suficient de puternica pentru a trece peste greutati. Mai observ ca in multe cazuri decizia de a pleca este mai mult a unuia dintre sotzi, iar cel de-al doilea accepta, cu mai mult sau mai putin entuziasm, asa ca este normal ca acela din urma sa aiba mai mult de obiectat cu privire la situatia din tara de adoptie, avand in vedere ca nu el/ea a fost cel/cea care si-a dorit f. tare sa plece, prin urmare nu a avut motive strict personale de a emigra. Cred ca este f. usor ca intr-o astfel de situatie, oricat ai fii de ancorat in relatie si casnicie sa incepi sa compari viata din afara cu cea pe care o aveai in tara si sa nu ti se para ca esti intr-o situatie prea roz, ba chiar sa cazi in depresie. Nu spun ca acesta este cazul tau, vorbesc in general, asta am observat din nenumaratele postari pe tema asta (prezente si trecute) de pe acest site.
Sa raspund si la intrebarea 10 motive. Cred ca cele 10 motive tin foarte mult de cine esti si ce profesie ai. Nu cred ca este f. usor sa dai 10 motive general acceptate. Eu pot da doar cele 10 motive pe care le-am avut eu cand am plecat.
1. Lipsa de PERSPECTIVE pentru noi in Romania. Nu avansam si nu vedeam cum am putea avansa in viata.
2. Lipsa de respect social. Intotdeauna m-am simtit umilita de "clasa de smecheri" de acasa care te privesc cu dispret pentru ca ai scoala si esti un amarat (vezi "cauti prin gunoaie" cum zicea anul trecut dl Dinu). Dispretul fata de intelectuali.
3. Promovarea "non-valorii" la toate nivelele era f. frustranta.
4. Salariile mizerabile din cercetare.
5. Dorinta de a nu parasi domeniul cercetarii si a deveni agent imobiliar (sau sofer/telefonista) pt. ca nu pentru asta ne-am pregatit.
6.Lipsa acuta de aparatura si dotare de specialitate ceea ce facea imposibil sa invatam lucruri noi si sa practicam meseria la nivel mondial.
7. Lipsa posibilitatii de a avea un copil caruia sa ii oferim cat de cat o viata si o educatie in limitele decentei, iar trecerea anilor nu era dadatoare de sperante in privinta asta.
8. Dorinta de a realiza ceva prin fortze proprii. Aveam casa, haine, ce ne trebuia, chiar si vacante autohtone (nu in Dubai), dar pe banii parintilor, care recunosc ca o duc destul de bine (la media aia de 1000-1500 Euro sa zicem) si ajunsesem deja la 27 ani, deci nu mai era normal sa traim pe spinarea altora.
9. Coruptia generalizata.
10. Lipsa de civilizatie.
Astea au fost motivele mele. Inca odata, cu siguranta nu corespund cu ale altcuiva, fiecare cu profesia, situatia si viata lui.
Numai bine,
Lia
ruxij