Cum il dezvatati de "minciunele"?

Uneori ..din intamplare sau nu..il mai prind pe al meu sot cu mici minciunele..Eu nu le vad rostul. Nu sunt lucruri importante, dar totusi ma deranjeaza.

Am discutat cu el si nu recunoaste. El zice ca nu are vreo intentie de a minti. I-am demonstrat o data ca ma minte...a recunoscut cu greu..dar nu cred ca i-a fost invatare de minte.

De ex, am gasit un lucru pe care nu are voie sa-l aibe, la el in sertar in birou..eu il vazusesm ca il pusese acolo cu o zi inainte si surpiza..el imi zice ca era acolo "uitat" cu saptamanile..
Sau ca la ora de ,e in cutare loc , de ex la dentist, cand vb cu el imi zice ca e in alta parte, uitand ca mi-a zis ca ar fi trebuit sa fie in alt loc ..iar nu vad rostul, sensul..

E din cauza mea?

Cum sa-l fac sa-l dezobisnuiesc?



AniS

MirelaV spune:

iubita..eu am trecut prin asta si bine k am scapat..ma termina psihic..si vorba ta..nu erau chestii importante..dar repetate ajung sa te deranjeze si te intrebi inevitabil daca e vina ta..
explicatia care mi s-a dat mie a fost k..asa s-a obisnuit de ani de zile in urma..de acasa de la parinti..si k acum o face instinctiv..k isi da seama dupa..si nu mai are sens sa schimbe lucrurile..dar daca incercam sa ii demonstrez k ma minte..recunostea destul de repede..asta zic eu k e un lucru bun..dar pana cand?
eu mereu ii repetam un lucru: daca tac, asta nu inseamna k nu stiu. ptr ca de multe ori nu mai aveam chef sa ma enervez..
stii cum e...tre sa descoperi cauza ptr care face asta..k sa inlaturi efectul
te pupik

MirelaV

craluca spune:

Eu am cateva propuneri:
- sa ii strangem de gat?
- sa ii taiem de la portie?
- sa ii infometam?
- sa ii supunem la munci grele?

Fetelor, stiti ce ma deranjeaza cel mai mult cand al meu sot recurge la minciunele? Ca are impresia ca stie sa o faca!!!

Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100

elara spune:

Eu m-as supara pe el. Si nu deliberat ci fiindca nu as putea altfel. Si cum nici el si nici eu nu suportam sa fim suparati, adica sa nu ne vorbim, sa nu ne privim, sa nu ne mangaiem sau sa ne povestim cum ne-a trecut ziua, ce gandim, ce ne-a suparat sau ce ne-a inveselit, intr-un cuvant daca nu comunicam... nimic nu mai merge bine.
Asa ca noi cautam mereu sa rezolvam problema cat mai repede, anlizand-o. Cand suntem prea enervati, lasam ceva timp sa treaca ( asta e perioada in care suntem suparati unul pe altul ) dar in scurt timp ( mai putin de o zi ) ne calmam cat de cat si incercam sa gasim buba.
Si asta fiindca nu suportam sa stam unul fara altul si cand spun asta nu ma refer la prezenta fizica ci la "legatura sufleteasca cu celalat". Adica sa stim noi ca totul e ok.

Hai ca am deviat cam mult. Deeeeci, in esenta eu m-as supara pe el si as argumenta ca MINCIUNA E TOT MINCIUNA, indiferent ca e mare sau mica. Si nu ca sa-l sperii, dar eu chiar asa cred. Iar daca voi aveti o relatie la fel de stransa sigur va cauta sa se corecteze pentru a nu te mai face sa suferi.
Probabil s-a obisnuit ca tu sa fii indulgenta cu aceste mici scapari si de aceea nici nu cauta sa se schimbe.
Si, asa cum zicea si MirelaV, e nevoie ca sa gasiti motivatia acestui comportament al sau ca sa poata renunta la el, daaaaaaaar mai intai si intai trebuie SA VREA EL sa se schimbe.
Mult succes.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

val77 spune:

al meu prieten cand ne/am cunoscut avea obiceiul sa dea raportul despre tot ce a facut in ziua respectiva (asa era invatat de la fosta)si toata povestea era presarata cu mici minciunele, atunci i/am spus ca nu trebuie sa imi spuna tot ceea ce a facut si sa faca asta numai cand o sa il intreb eu si sa faca tot posibilul sa spuna adevarul pentru ca minciuna are picioare scurte si nu are rost sa ne certam pentru minciuni nevinovate si se pare ca a inteles

Adela99 spune:

quote:

---

Initial creeata de anis

Uneori ..din intamplare sau nu..il mai prind pe al meu sot cu mici minciunele..Eu nu le vad rostul. Nu sunt lucruri importante, dar totusi ma deranjeaza.

Am discutat cu el si nu recunoaste.
E din cauza mea?

Cum sa-l fac sa-l dezobisnuiesc?



AniS

---

Cand spui din intamplare sau nu, sa inteleg ca dupa ce l-ai prins o data de doua ori cu mici minciunele, ai inceput sa-l suspectezi (cum de altfel e si firesc) si acum probabil il prinzi mai des? Faptul ca nu recunoaste e un pic ingrijorator dar si pozitiv pe de o parte, inseamna ca poate ii e rusine. Face asta doar fata de tine, sau in general? Daca doar fata de tine, intreaba-te si intreaba-l de ce? Cum sa-l dezobisnuiesti? Ai inceput bine: prin ai arata ca sti ca minte chiar si daca nevinovat si inutil, prin ai spune ca te deranjeaza si ca poate deveni o problema in relatia voastra...si restul depinde de el, de constiinta lui, de respectul fata de el insusi si fata de tine si cei din jur.

bibi spune:

incerca sa razi de el. Pune-l in situatii penibile, ironizeaza-l, dar cu dragalasenie.

OtiliaLia spune:

La noi in Romania, tot e mai usor de dezvatat. Chit ca nu castiga nimic aruncand un neadevar, daca mai e si "obicei national" e greu de toooooooooot. Eu am reusit din fericire. I-am explicat calm si la obiect ca nu e crestineste (ca acum e si el crestin) si nici civilizat sa il induci in eroare pe celalalt, chiar daca e vorba de un pahar spart: "... ca sa vezi nu l-am vazut, nu stiu ce s-a intamplat... da e in cos spart !" (exemplu)

anis spune:

Vorba lui Bibi, deocamdata asa am inceput sa procedez...dar bineintels cu dragalasenie.

Nu il urmaresc, dar inevitabil cand povesteste ceva, si mai povesteste inca o data, sesizezi niste nepotriviri..care sunt minciunele... de fapt.

Si mai zicea cineva ceva.....ca au impresia ca stiu sa o faca, asta cu minciunica...asta ma enerveaza.

Cred ca cel mai bine e sa-l pun in fata lucrurilor spuse de el, adica in situatii penibile..ca sa nu mai aibe loc de intors...dar in egala masura sa stiu cum sa o fac ca sa nu trecem in latura cealalta, a orgoliului masculin ofensat.

Mi-ati dat idei bune!



AniS

valentinag spune:

La noi minciunile vin mai ales cind e vorba de familia lui si de dat bani lor.De cind avem cheltuieli mai mari pe analize si cite alea,stii ce zic,am convenit sa nu mai dam bani cum dadeam pina atunci.Numai ca el este foarte impresionabil,daca suma mamicuta sa se plinga ca nu are bani sa-si plateasca telefonul si il inchid,se induioseaza tot si presteaza imediat.Pe mine ma enerveaza ca nu-mi spune,zice ca ce rost are sa ma streseze cu chestii deastea
Si daca ma apucasi fac scandal,imi baga placa ca e maica-sa si ce sa faca????
Aaa si mai il miros citeodata ca a fumat,desi stie ca nu are voie,insa e in stare sa se jure ca nu el,au fumat colegii lui, si i-am zis,de aia ii mirosea lui gura ca s-a pupat cu ei???????

Valentina

ioanaradu spune:

mirela,
sa stii ca se poate sa vina din familie si de la felul cum a fost crescut chestia asta ...
mie mi s-a intamplat ... dar eu am invatat sa ma controlez si intr-un fel m-am autoeducat. in toata copilaria mea, tatal meu pur si simplu ne-a terorizat. lui nimic nu-i convenea si impunea reguli stricte care nu puteau fi incalcate. si regulile astea erau de-a dreptul absurde. asa ca ... am ajuns sa spun ce credeam eu ca ar vrea el sa auda. m-am surprins facand asta si cu viitorul meu sot ... dar am realizat ca nu e normal ... si asta fara sa avem noi vreo discutie ... pentru ca nu a fost cazul.
acum insa am casa mea ... familia mea ... si nu am de ce sa mint in legatura cu nimicuri ... pentru ca o minciuna duce intotdeauna la alta minciuna si asa nu mai iesi niciodata din paienjenisul asta ...
incearca sa-i explici asta sotului tau, anis, poate va intelege si nu veti mai avea probleme!


ioana