PERICOL DE LACRIMI!!!
Raspunsuri - Pagina 7
pisi_ella spune:
Offff, Doamne!!!!!!!!!!!!!!!!! 
Ce cruda e viata!!!!!
_Ella & 
Emma
http://www.emmaandreea.3x.ro
simonaM spune:
citind mesajele toate nu ma pot abtine sa nu pling.ii doresc acestei mame ca d-zeu sa ii dea tarie sa treaca peste toate si sa sa gindeasca ca ingerasul ei o asteapta si pe ea acolo unde a mers ea.in curind o sa megem toti de pe pamintul asta si o sa fim cu d-zeu in imparatia sa.mona78
ionica spune:
Dragostea de mama nu se poate egala si nici exprima in cuvinte scrise.
Cuvintele ei mi-au ajuns in suflet ,in inima !
Doamne! daca existi si privesti durerea aceste-i mame sau a milioanelor de mame suferinde ,fa ceva ca sa ne aline sufletul!
Ingerasul meu este si el langa tine,eu nu am avut timp sa-l cunosc, de ce asa pret mare?
aalexia spune:
Da, am citit-o si in Formula -AS si m-a impresionat la fel de tare si acum cand am recitit-o.
Sa ne rugm ca aceasta mamica sa sa poata sa accepte ceea ce i s-a intamplat si poate sa gaseasca puterea de a da viata unui alt copil care sa-i aduca alinarea.
Suntem linga tine cu sufletul si cu gandul!
Aprilutza
nanatigru spune:
Dumnezeule ,Inca mai plang,este ingrozitor pt. o mama.Dumnezeule Cel Mare ai grija de ingerasul blondut si da-le putere parintilor .
casi spune:
am ramas fara grai....
eu nu sunt mama,dar intotdeauna am fost inconjurata de nepoteii mei (8),care sunt ca si copii mei,iar acum sunt nanny ,iar bebeul de care am grija....n-as putea sa-l iubesc mai mult nici chiar daca ar fi al meu.
Nici nu pot sa-mi imaginez prin ce a trecut mama aceea si prin ce trece in fiecare zi stiind ca nu o sa-si mai vada puiul niciodata.In noiembrie si eu va trebui sa ma despart de "puiutul meu" pt ca-mi va expira viza si trebuie sa ma intorc in Romania si deja ma doare sufletul cand ma gandesc....dupa ce l-am crescut un an,poate nu o sa-l mai vad niciodata.
anapharm spune:
.............
"Cand iti ploua in suflet, fa-ti umbrela dintr-o bucurie".
Ana Burtch
Master Draciel spune:
Cumplit!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Am sa incerc sa-i scriu.............nu stiu ce.........ceva;inca incerc sa ma adun.Din pur egoism, evit sa citesc astfel de scrisori;e modalitatea mea de a ma minti, de-a ma proteja.Totusi am parcurs-o pina la capat si m-a rascolit profund....Nu cred ca exista durere mai mare
angel_jp spune:
Doamne ce cumplit!! Cred ca nu exista consolare...
adrianangi spune:
Mi-a raspuns Lucia... Am primit o scisoare de patru pagini, care incepe cu "iti multumesc ca existi"... Mi-a trimis si o poza de-a fetitei. Un ingeras care ride cu toata fata, intr-un patut plin cu jucarii de plus, cu o "basmaluta cu zulufi blonzi"... Era februarie 2003, incepuse deja chimiotrerapia.
Din nou am inceput sa pling citind scrisoarea..., mi-e mila de ea, infinit de multa... Sotul ei e un tip interiorizat, care refuza sa vorbeasca despre unicul lor copil. Locuiau, toti trei, la socrii Luciei si, ani de zile, ea s-a rugat la Dumnezeu pentru o casa. Niciodata, spune ea, pentru sanatate. I se parea ca o are pe toata si nu mai e nevoie. Cind Ana Viviana, ingerasul ei, s-a imbolnavit, a trebuit sa se zbata singura in incercarea de a o salva. Nici sotul, nici socrii nu au fost linga ea moral sau material, atita cit s-ar fi asteptat Lucia. "Am cersit, spune ea, pentru a-mi salva copilul". A cersit mila lumii, i-a aparut un anunt in ziar si un domn din canada, impresionat de poveste, s-a oferit sa o ajute... A fost prea tirziu.
Nu o sa va transcriu pasajele din scrisoare care mi-au sfisiat inima, cum s-a stins in spital, cit a suferit.Doar atit: " vara trecuta stateam amindoua de vorba, "ca fetele", cum ii placea ei sa spuna. "Mami, Dumnezeu nu vrea ca eu sa ma fac mare", mi-a zis, privind cerul. Am imbratisat-o si i-am zis ca voi fi intotdeauna linga ea. Imi spunea ca are trei prieteni invizibili care o insotesc peste tot. Doar ea ii vedea si le vorbea. Aveau nume ciudate. Ulterior, mama a visat-o asa cum era ea inainte de a se imbolnavi, cu amindoi ochisorii, cu parul lung, fluturind pe spate, alerga fericita pe o alee unde o asteptau trei fetite".
Mama Vivianei este insa un om singur. Pe ea n-a asteapta nimeni, nici unde... De sotul ei s-a instrainat si singurul sens al vietii e drumul zilnic catre cimitir.
Lucreaza in provincie, la un institut de cercetare aproape falimentar... Nu poate intra pe internet, caci nu are calculator. Si nici nu-i mai sta gindul la asa ceva... Dar va rog, va rog din tot sufletul, va rog asa cum ingerasul Viviana ar face-o, haideti sa o ajutam! Scrisorile primite sunt ca un medicament pentru ea. Caci, cind oamenii apropiati ei nu-i impartasesc durerea, compasiunea strainilor e un usor calmant. Haideti sa-i scriem... Citeva rinduri, o vorba buna, o incurajare, orice! E ca inecatul care asteapta sa vada un pai la suprafata apei... ARE NEVOIE DE NOI, FETELOR!
Suferinta ei e cumplita, sa n-o lasam singura! Va rog....
"Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau