copiii vostri au "nervi"?
Raspunsuri - Pagina 2
katty spune:
quote:
Originally posted by virgiL
ioana(maine 14 luni)se supara grozav pe mine cand nu o las sa scobeasca in unicul ghiveci de flori pe care chiar nu am avut unde sa-l mai cocot.face niste scheme cu mainile de zici ca-i karateka si scoate niste sunete ascutiiiiiite.si mai are multi "nervi" cand o impiedic sa bea lapte....de corp cand facem masajul de seara.in general o ignor si-i trece repede.daca nu are spectatori la show renunta.
cu drag virginia si ioana alexia
Il recunosc pe copilul meu 100% in descrierea ta
(si la faza cu ghiveciul si la faza cu laptele de corp). Ma recunosc si in felul tau de a reactiona. Deci, si sfatul meu: ignorati nervii lor si se linistesc!Catalina+Andrei(1 si 6 luni)
anka1 spune:
Si Vladut al meu are nervi la cei 2 ani si 9 luni ai lui. Dar cred ca cel mai indicat este sa-ti controlezi tu nervii si sa nu lasi sa razbata vreun ton inalt in exprimare:-) E greu, eu uneori de abia reusesc sa nu tip si eu la el...dar incet, incet ne calmam amindoi.
Si am observat ca daca incep cu fraza "te rog, hai sa ne linistim amindoi si sa-ti explice mama ce se intimpla daca..." lucrurile parca se ai linistesc..
Toate cele bune,
Anca
Nicoleta spune:
Salut.
Nu cred ca raspunsul meu se incadreaza aici, insa m-am amuzat copios de unele reactii ale copiilor vostri. Stefan, de 1 an si 3 saptamani, daca ajunge undeva unde nu are voie, il iau frumos de manute si incerc sa ii indrept atentia spre altceva. El ma face sa cred ca este de acord sa plece de acolo, insa face un ocol maaare si tot unde nu trebuie ne trezim! Smecheri pustanii astia!
Nicoleta.
Ira spune:
Si Sofia mea la fel face....
si tot un an si 3 saptamani are :-)!
Pana nu ajunge unde vrea ea, nu se lasa.
Eu cred ca toti copiii, indiferent de mediu,
trec prin niste sabloane.
Daca v-as spune ca a mea se da cu capul de marginea tarcului,
incet, sa n-o doara, dar suficient cat sa ma santajeze,
sau ca, la nervi, se arunca pe spate,
nu cred ca v-ar mira prea mult
.
Chestia nasoala e ca si pe mine si pe consort
ne apuca rasul la crizele ei de nervi
si nu cred ca asta e cea mai buna reactie
!
adrianangi spune:
Nu nervi, ci personalitate... Andrei al meu are 1 an si 5 luni si ne terorizeaza! Daca nu obtine ce vrea el (vreo sticla cu doctorii pe care sa i-o desfacem, licheanul cu apa in care sa se balaceasca si sa arunce totul, etc...), mai intai da marunt din picioare si face "nu, nu, nu", apoi, daca e grav lezat in orgoliu, se arunca pe spate cu o miscare rapida, de trebuie sa zbori ca sa-l prinzi. Oricum, acum macar ii intuim miscarile... Apoi, drag ce ii e de noi, ne apuca de urechi (astea-s partile preferate ale corpului, ni le framinta toata ziua) si NE DA CU CAPUL IN FATA!
Pur si simplu..., mie, care dorm noaptea cu el, mi s-a intimplat de citeva ori sa ma trezesc cu un capsor de-al lui in figura, de-am zis canu-i adevarat!
Noroc ca si figura asta am inceput sa i-o intuim, cind vrea sa ne pocneasca ingusteaza ochii si-si trage un zimbet de smecher s-atunci stii ca trebuie sa te feresti. 
Stiu ca o sa-i treaca, in timp, fazele astea. Acu vreo citeva luni ma musca de fata de ma invinetea (il dureau gingiile). N-am reactionat nicicum si i-a trecut de la sine...
PS Nu credeti ca ar trebui inventata si Protectia Parintilor?!
"Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau
danielac spune:
quote:
Originally posted by adrianangi
Nu nervi, ci personalitate... Andrei al meu are 1 an si 5 luni si ne terorizeaza! Daca nu obtine ce vrea el (vreo sticla cu doctorii pe care sa i-o desfacem, licheanul cu apa in care sa se balaceasca si sa arunce totul, etc...), mai intai da marunt din picioare si face "nu, nu, nu", apoi, daca e grav lezat in orgoliu, se arunca pe spate cu o miscare rapida, de trebuie sa zbori ca sa-l prinzi. Oricum, acum macar ii intuim miscarile... Apoi, drag ce ii e de noi, ne apuca de urechi (astea-s partile preferate ale corpului, ni le framinta toata ziua) si NE DA CU CAPUL IN FATA!Pur si simplu..., mie, care dorm noaptea cu el, mi s-a intimplat de citeva ori sa ma trezesc cu un capsor de-al lui in figura, de-am zis canu-i adevarat!
Noroc ca si figura asta am inceput sa i-o intuim, cind vrea sa ne pocneasca ingusteaza ochii si-si trage un zimbet de smecher s-atunci stii ca trebuie sa te feresti.
Stiu ca o sa-i treaca, in timp, fazele astea. Acu vreo citeva luni ma musca de fata de ma invinetea (il dureau gingiile). N-am reactionat nicicum si i-a trecut de la sine...
PS Nu credeti ca ar trebui inventata si Protectia Parintilor?!
"Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau
Bravo Adriana, bine zis!!!
Si la noi e la fel, la 2 ani si 4 luni!
Dana si Diana-Maria
http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac
Monique spune:
Vladut ( 1an si 10luni ) , dupa ce si-a umplut cat-de-cat stomacelul (...) , in fiecare seara ( doar cu noi isi permite , deh !...) acelasi "ritual": se ridica in picioruse in scaunel... ne priveste provocator , cu o mina luminoasa... noi reactionam : ii cerem raspicat sa se aseze la loc intrucat este periculos..., facem asta pret de vreo 3-4 "genoflexiuni", apoi "cedam nervos" si actionam : il luam pur-si-simplu si-l asezam pe jos... in siguranta, Vladut protesteaza zgomotos, gradul de frustrare creste direct proportional cu marimea timpului in care nu ii este permis sa se joace acolo...sus...in scaunel...dupa o vreme ne "inia o pauzam" ( da! asta e, gresim, ne umfla rasul...cum mai zicea cineva aici..., parinti suntem!), il ridicam , il asezam din nou in scaunel si...oh!Doamne!...banuiti ce se intampla : un nou episod al carui dezondamant il stim cu totii!...
Si noi am fost muscati, suntem zgariati, ciupiti... Daca nu e in centrul atentiei, si nu doar asaaaa cu "ochii",... daca nu e el "subiectul" discutiei incepe sa riposteze in stilu-i caracteristic :incetisor, mai tare, tare, foarte tare, urlator, lacrimi, sughituri, etc
DianaVig spune:
Sincer va admir ca nu strigati la copil. Eu nu rezist. Stiu ca nu e bine dar decat sa-l lovesc peste manuta mai bine strig la el. Daca pana la urma nu se potoleste si ii dau peste mana, nu plange, sta si se uita la mine ca ma enervez si parca rade de mine. Are doar 18 luni si deja ne manipuleaza pe amandoi.
adrianangi spune:
Diana,
Nici nu pot sa rididc vocea la Andrei, ca pune buza si plinge. Nici cainele nu-l pot certa daca e el de fata, ca nu stie mititelul care-i cel vizat si se simte in pericol. Si iar da sa plinga. Noi de cind era sugaci ne-am ferit sa folosim un ton ridicat in prezenta lui ca, deh, sa fie copilul crescut in armonie, fara factori de stress. Acum am observat ca, daca ii explic pe un ton convingator, de mai multe ori, "nu se poate, mama, sa deschidem asta, nu poate mama...", incepe sa lase de la el. Adica intelege de "nu se poate", ceea ce pe mine ma face sa sper in vremuri mai pacifiste...
"Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau
Anamaria-Livia spune:
Pai, lui Andrei al meu nu-i dau de inteles ca-l bag in seama. Adica m fac ca nu-l vad (dar ochiul meu de viitoare soacra functioneaza si nu scapa oricum)si pina la urma ii trece.
Ce, pe mine ma baga cineva in seama cind sunt nervoasa. Nici poveste, ba dimpotriva! Asa ca sa vada si el cum e sa fii adult...(hi, hi, hi!!!)
Anamaria si bb Andutzu
