copii adoptati- teama de adevar
Raspunsuri - Pagina 3
qsar spune:
Liliana a spus aproape tot. Aproape cu aceleasi cuvinte cu care as fi spus-o si eu. Povestile difera dar nodul in gat al parintelui care va trebui intr-o buna zi sa-i spuna copilului adevarul il simt si eu. Stiu sigur ca o vom face, ca-i vom spune la o varsta destul de mica, cand vor incepe intrebarile despre cum vin copii pe lume. Si, probabil ca vom "impacheta" adevarul intr-o forma pe care el sa o priceapa... Teoretic stim cam ce avem de facut insa nu pot spune cu mana pe inima ca nu mi-e teama, foarte teama, de clipa cand va afla ca el are doua mamici. Una, o fata tanara si frumoasa care i-a dat nastere si care, desi l-a iubit, a fost nevoita sa-l paraseasca. Si alta, mama-mama pe care o stie dintotdeuna, care-l iubeste pana la cer si mai sus, care nu-l va parasi niciodata. Si-n plus, tata, care si-ar da pana si ultima picatura de sange - la propriu - pentru baiatul nostru...
Q
descintec spune:
un psiholog recomanda intr-o carte pe care n-o mai am 
ca parintii sa spuna copilului adoptat de cand e mic, mic de tot..nu trebuie sa astepte sa creasca ca sa inteleaga..ii povesteste seara la culcare, brodeaza o povestioara..el creste cu ideea asta si i se pare fireasca..accentul sa cada pe faptul ca dragostea fata de un copil adoptat e absolut speciala, fiindca el e ales in deplina cunostinta de cauza..legatura s-a facut de cum te-am vazut, nu m-am mai putut desprinde, erai exact copilul pe care il visam dintotdeauna..ai ochisorii cum ii visam..si manutele..si felul tau de a rade........
D.
super mami spune:
Buna la toata lumea.
Noi desi suntem deja parinti, ne-am gantit sa adoptam in viitor un bb. Motive sunt multe...
Avem in Spania foarte multi prieteni care au adoptat bebei din Rom. Noi ii cunoastem de mult, de la inceput. Unii copii au acum 10, 11 ani. Nu au avut nici un fel de probleme. Copii au stiut ca sunt adoptati din R inca de la inceput. De cand se stiu, cum se zice. Eu nu cunosc nici un caz in care copilul sa reactioneze in vreun fel. Nici de bine, nici de rau. Toata lumea e multumita si fericita.
Daca copilul e iubit si stie de la inceput adevarul, nu cred ca exista vreun motiv de ingrijorare din partea ta.
Eu zic sa-i spui cat mai curand, cu diplomatie si foarte relaxata.
Sunt convinsa ca nu or sa fie probleme.
DAR, daca vrei sa nu fie un stres pentru el, nu trebuie sa fie nici pentru tine.Francisca, care are un baietel de 10 ani, tocmai pregateste o vacanta in Romania ca sa vada Marcos de unde vine.
E un baietel fenomenal care are si o surioara de 5 ani (nu e adoptata) pe care o adora. Cand o intrebi pe cea mica cu cine vrea sa se marite cand o sa fie mare....cu Marcos.
Toti copii adoptati pe care ii cunoastem noi isi iubesc parintii si fratiorii la nebunie.
Toti sunt niste copii absolut minunati.
Eu i-as spune cat mai curand. Cred ca asa il scutesti de multa suferinta. Daca afla de la voi, e ok. Sunteti parintii lui si il iubiti. Altfel e sa afle de la un strain. Poate fi cineva rau sau doar cineva neatent, dar pt sufletelul lui e acelasi lucru.
Curaj, o sa vezi ce copil minunat ai si ce frumos o sa reactioneze.
Pupici, Alexandra
tlaura spune:
Cred ca ti s-au dat destule sfaturi, dar ceea ce a scris Descantec este adevarat. Intr-adevar, psihologii recomanda sa li se spuna de mici copiilor ca sunt infiati. Ei nu trebuie sa inteleaga atunci, trebuie sa creasca cu acest adevar, iar cand vor creste vor intelege singuri. Unii vor vrea sa vorbeasca despre asta altii nu.
Oricum, adevaratii parinti sunt cei ce ii cresc.
Laura, mama lui Andrei
http://community.webshots.com/user/tcatlaura
http://www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite
cici spune:
Imi amintesc ca aveam vreo 12 ani si in vacanta la bunici
m-am imprietenit cu o fetita ,cam de aceeasi varsta.
Nu cred ca ne-am jucat noi impreuna mai mult de 2 trei zile,deci nu asta e motivul pentru care n-am uitat-o ci pentru ceea ce mi-a spus:
-Eu sunt mai bogata decat tine, pentru ca am 2 mame si 2 tati
Nu am inteles prea bine ce vrea sa-mi spuna dar m-a lamurit imediat-era infiata de alti parinti,pe primii nu-i vazuse dar stia ca atunci cand se va face mare ,o sa-i cunoasca.
Nu realizam eu prea mult pe atunci ce vrea sa spuna cu asta, doar ca eram un pic invidioasa pentru ca ea avea un aer superior din cauza asta si era grozav de mandra cand imi povestea.
poate e si asta o idee
cici
mirelam spune:
N-as vrea sa te sperii dar am sa-ti povestesc un caz pe care-l stiu.
Mama mea are o vecina care are o fata infiata. Acum are 21 de ani.
Nu i-a spus ca-i infiata. A aflat singura descoperind actul.
Intr-o zi cand parintii nu erau acasa a cautat nu stiu ce prin casa si a gasit actul de adoptie.
De atunci are foarte mari probleme cu fata. A cazut intr-o depresie sau ceva de genul asta, ca nici un medic nu a reusit pana acum sa afle ce are. Se topeste pur si simplu pe picioare. I-au facut toate analizele, au crezut ca are cine stie ce boala grava. Dar nu i-au depistat nimic. Pana la urma toti medicii pe la care au fost au ajuns la aceeasi concluzie. Ceva s-a intamplat cu ea atunci cand a aflat ca-i infiata si chiar daca ea spune ca e totul ok, in subconstientul ei se petrece ceva care o termina pe zi ce trece. Cam asta a fost explicatia medicilor.
Nu-ti spun cati bani au cheltuit prin spitale si sunt si cam in varsta parintii ei adoptivi si bolnavi, iar fata asta era singurul lor sprijin.
Sper ca nu te-am speriat...nu asta a fost intentia mea.
Eu zic ca mai bine sa-i spui copilasului acum cat este mic.
Numai bine iti doresc si Dumnezeu sa te indrume sa iei hotararea care trebuie.
m34 spune:
Buna Roxana,
Sa va traiasca copilasul, sa fie sanatos si sa va aduca numai bucurii.
Am cateva cunostinte si prieteni cu copii adoptati, unii de la casa de copii, altul dintr-o familie saraca, o fata de catre tatal ei (mama s-a despartit de cel natural).
Cei care au aflat la o varsta mai mare au avut probleme foarte mari, unii nu le-au depasit nici acum, din pacate.
Concluzia ar fi ca trebuie spus de mic copilului ca este infiat, dar la ce varsta ramane la latitudinea fiecaruia.
Numai bine 
NicoletaF spune:
Buna
Nu am citit toate mesajele. mi-a sarit in ochi Cricor, Gandacelu si Descantec. Nu sta pe ganduri, spune-i cat mai repede, va intelege si te va aprcia pt. acest lucru.
Nu astepta sa afle de la altcineva pt. ca mai apoi nu va mai avea incredere in tine.
Iti spun din experienta mea de copil adoptat. Ai mei mi-au spus intr-o zi cand eu am venit suparata de la scoala ca un copil imi zice ca ei nu sunt parintii mei. Atunci mama adoptiva mi-a spus ca o sa-mi zica mai tarziu. De ce mai tarziu? Oricum stiam de cand m-au adoptat, Aveam 4 ani. Nu pot sa-ti descriu ce am simtit atunci si acum. M-am simtit f mica si neinteleasa si ....oricum nu bine.
Imi doream sa-mi spuna:
"Legatura s-a facut de cum te-am vazut, nu m-am mai putut desprinde de tine, erai exact copilul pe care il visam dintotdeauna..ai ochisorii cum ii visam..si manutele..si felul tau de a rade........"
si: "noi nu suntem mama si tatal tau adevarati , dar te iubim f mult
mama si tatal tau adevarati te-au iubit si ei foarte mult, dar...."
Ce mult ar fi insemnat pt. mine acele cuvinte atunci. Mi-au fost spuse mai tarziu, dar nu au mai avut aceiasi rezonanta. Imi iubesc mult parintii adoptivi. I-am cunoscut si pe cei naturali. Un singur lucru nu inteleg:" cum poate o mama sa-si abandoneze copilul?"
Cu drag
Nicoleta & 
Andrei Catalin
. Nu voiam sa-mi spuna decat ca>
aida_o spune:
scumpa roxanaherlo,
in primul rind, felicitari pentru sufletul pe care l-ati avut, adoptind un copil. e un copil norocos de asemenea, si voi sunteti niste norocosi, ca este puiul vostru, acum.
sincer, parerea mea este ca ar trebui sa-i spui cit mai curind, pentru ca acum nu realizeaza prea bine ce inseamna adoptia, si accepta situatia mai usor. va creste stiind asta, si nu i se va mai parea mare lucru, cind va fi mai mare. altminteri, risti sa te trezesti ca iti va reprosa toata viata ca i-ai ascuns asta, pina ai decis tu ca e in stare sa inteleaga. va fi mereu intrebarea "da' cum ai calculat tu ca abia acum trebuia sa-mi zici?". nu-ti spun ca pericolul ca el sa afle totul intii de la vecini sau altii, e mare.
mie, la 9 ani, au inceput sa-mi spuna copiii de la bloc "sora ta nu e, de fapt, sora ta!". nu pot sa-ti spun ce soc am avut, pentru ca imi iubeam si atunci sora enorm, si nu puteam sa concep ca ea nu e, de fapt, sora mea! eram tare necajita, si am venit acasa plingind ca naiba. atunci a recunoscut mama, mi-a spus ca ea a mai fost casatorita inainte de a fi cu tatal meu, si ca sora mea are, de fapt, alt tata. imagineaza-ti, daca pe mine m-a afectat asa de tare asta, in cazul copilului vostru poate fi si mai rau.
numai bine, sa fiti fericiti si sa aveti o viata minunata
oriunde ati fi, fiti uniti, dragi romani...
http://community.webshots.com/user/atomskin-date
AlinaN spune:
Draga Roxana,
Nu pot decat sa iti redau un caz concret. O prietena infiata, bineinteles ca ea nu stia. Parintii biologici locuiau in acelasi oras, au dat-o spre infiere deorece copilul era nascut inainte ca parintii sa fie casatoriti; s-au casatorit mai apoi si au mai avut inca 4 copii.
Cand fata avea vreo 17 ani, fratele ei, i-a zis intr-o zi la scoala. Nu iti imaginezi ce frustrata s-a simtit; mai intai a fugit de acasa la parintii naturali vreo saptamana. Nu a inteles de ce i-a fost ascuns adevarul; a dedus ca nu este iubita si ca parintii adoptivi nu au incredere in ea. Bineinteles ca relatia cu parintii adoptivi s-a racit. Iar vreme de 10 ani, s-au mentinut la fel.
Acesta este un caz mai nefericit.
Eu zic totusi ca ar trebui sa-i spui copilului, nu am idee in cel fel astfel incat el sa se simta iubit.
Mult noroc!