Personalitatea copilului la un an si jumatate

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mony spune:

M-ATI MAI LINISTIT PENTRU CA INTRADEVAR VLADUT E SUPER RASFATAT DACA POT SPUNE ASA PENTRU CA STA LA BUNICI SI IN WEEK-END CU NOI ,ASTFEL IN CAT ...AM DISPERAT NITEL;INSA VAD CA SI VOI AVETI ACELEASI PROBLEME DECI E NORMAL ASA CA ,,BUCUROSI LE-OM DUCE TOATE''!ACUM MAI IN GLUMA MAI IN SERIOS, ALBA MAI ATINS IN PUNCTUL SENSIBIL -DA AI GHICIT E FECIOARA VLADUT DECI CARE E ...,,CONCLUZIA''????RABDARE SI SA NE AUZIM CU BINE !!!!!PUPICI ICI SI ICI LA COPII SI LA MAMICI!MONY&VLADUT


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Si Sofia e imposibila cand e f. obosita.Asa ca avem problema cu mersul acasa din parc, dar o pacalesc dandu-i un biscuit.In rest...face cam ce vrea ea....

Sabina & Sofia Galagia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinka spune:

Eu nu am copii... si nici nu-mi mai doresc (prea curand) dupa ce am citit pe acest site cate ceva despre "minunata" experienta de a fi mama. Sincer, m-am speriat!
Chiar nu exista nici o metoda de a-ti controla propriul copil? Chiar nu exista nici o metoda de a-ti impune vointa in fata acestui mic tiran, oricat ar fi el de "dulce, scump si frumos"? Imi pare rau, dar eu (poate in necunostinta de cauza) nu pot sa concep ca un adult responsabil, care se presupune ca-si cunoaste propriul copil, nu are mijloacele de a determina acest copil de 1 an/1 an si jumatate sa faca altceva decat "numai ce vrea el". Si cred (din nou, poate in necunostinta de cauza) ca parintii care se lupta zilnic cu astfel de probleme, cu "personalitatea" exacerbata a copiilor lor, isi merita pe deplin soarta. Pentru ca nici un copil nu se naste "cu narav", dar il poate deprinde foarte usor prin educatie.

Ilinka

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carina spune:

Draga mea Ilinka, daca tot spui ca nu ai copii si esti in necunostinta de cauza de ce te bagi la un subiect care te depaseste.
Daca ai pune mana pe o carticica de psihologia copilului o sa vezi ca acolo scrie negru pe alb ca intre 1 an si 3 ani este perioada NU-ului, perioada in care copii se opun tuturor, incearca permanent sa treaca de limitele impuse ca sa vada pana unde se pot impinge acestea. A spune ca un parinte cu un astfel de copil isi merita soarta inseamna ca toti parintii isi merita soarta. Eu una sunt mandra ca am un copil istet, permanent pornit in cercetare, care nu are de unde sa stie ca aia e calda sau aia curenteaza, pentru ca acum ia contact prima oara cu ele. Cred ca oricare dintre mamicile care au scris mai sus le-au explicat ca nu e voie, dar si asta e un lucru nou pentru ei.
De fapt, nici nu stiu de ce imi bat gura degeaba ca tu oricum ai zis ca nu vrei copii, asa ca astea de mai sus sunt informatii de prisos pentru tine.

Anda si bebelusa Carina cea nazdravana
http://community.webshots.com/user/andamihai

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

ilinka cand o sa faci un copil daca o sa faci mai vorbim. Pana atunci apreciem sfaturile si criticile la obiect si nu discutiile de dragul de a discuta.



quote:
Originally posted by Ilinka

Eu nu am copii... si nici nu-mi mai doresc (prea curand) dupa ce am citit pe acest site cate ceva despre "minunata" experienta de a fi mama. Sincer, m-am speriat!
Chiar nu exista nici o metoda de a-ti controla propriul copil? Chiar nu exista nici o metoda de a-ti impune vointa in fata acestui mic tiran, oricat ar fi el de "dulce, scump si frumos"? Imi pare rau, dar eu (poate in necunostinta de cauza) nu pot sa concep ca un adult responsabil, care se presupune ca-si cunoaste propriul copil, nu are mijloacele de a determina acest copil de 1 an/1 an si jumatate sa faca altceva decat "numai ce vrea el". Si cred (din nou, poate in necunostinta de cauza) ca parintii care se lupta zilnic cu astfel de probleme, cu "personalitatea" exacerbata a copiilor lor, isi merita pe deplin soarta. Pentru ca nici un copil nu se naste "cu narav", dar il poate deprinde foarte usor prin educatie.

Ilinka



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinka spune:

Draga mea Anda,
Intr-adevar, carticele de psihologia copilului nu am citit, dar am dreptul sa-mi formez (si sa-mi exprim) o opinie pe baza experientei... altora. Chiar daca nu sunt direct implicata in educatia unui copil, am cateva prietene care se confrunta cu problemele de la varsta NU-ului.
Nu contest sub nici o forma ca aceasta perioada este o etapa normala in dezvoltarea copilului, dar crede-ma, draga mea Anda, conteaza enorm modul in care reactionezi, ca parinte, in fata acestor probleme! Este o diferenta fundamentala intre a-ti indruma copilul in aceasta cercetare a lumii inconjuratoare (ceea ce presupune ca tu, ca parinte care "stii mai bine", detii controlul situatiei) si a fi tu, adultul, la bunul plac al copilului care FACE NUMAI CE VREA EL (cel putin asa reiese din majoritatea mesajelor de pe aceasta pagina).
Si daca tot te-ai apucat sa-ti bati gura degeaba, poate imi raspunzi si mie la o intrebare de bun simt: Daca tot spui ca "a face numai ce vrea el" este culmea normalitatii (demonstrata stiintific) pentru un copil de 1-3 ani, atunci CARE MAI ESTE ROLUL PARINTELUI in aceasta perioada?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carina spune:

quote:
Originally posted by Ilinka
Daca tot spui ca "a face numai ce vrea el" este culmea normalitatii (demonstrata stiintific) pentru un copil de 1-3 ani, atunci CARE MAI ESTE ROLUL PARINTELUI in aceasta perioada?


Rolul parintelui: sa ii arate ce e bine si ce nu din ceea ce face, sa il ghideze spre comportamente nepericuloase si educative.

Anda si bebelusa Carina cea nazdravana
http://community.webshots.com/user/andamihai

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lily spune:

Buna
Nici eu nu am copil- insa ma gindesc la fiecare ca am fost copii sau am putut vedea copiii altora in diverse ipostaze-in vizite, la magazine, pe strada, in parc ...
Eu am ingrijit copiii unei prietene- pe fetita cea mare de la 1,8 luni-in week-end (la una din bunici) si apoi cu cea de-a doua de la citeva luni zilnic stateam la ele si parinti acasa.
De fiecare data cind copiii faceau nazbitii: umblau la bibelouri, darimau ghivece cu pamint prin casa, topaiau si fugeau prin casa, se "antrenau" in tot felul de sotii, cine era de vina ? copilul ? niciodata ! eu eram de vina cind faceau cite ceva, ca nu le struneam, nu ma faceam ascultata, ca nu eram "pe faza"-dar nu parintii mi-au reprosat, ei ma ingaduiai alaturi de micile printese, ci una din bunici (singura- divortata, dar enervata de nepoate) la care mergeam in weekend-uri sa o ajut cu fetele mici.
Asa ca perceptia noastra depinde de multe intimplari , pot spune ca mama si tata isi educa un copil cum cred ca e mai bine , iar mai tirziu va conta cum a fost educat, in subconstient el va pastra toate acele "lectii" primite cindva. Insa va depinde si de el, de firea lui, de temperament si de vointa proprie.
Stiu ca eu de ex, nu am facut probleme vecinilor sau altora pentru ca parintii mei m-au iubit enorm, dar stiau sa ma si tina in friu ( ca si pe fratele meu )
Va doresc sanatate si bucurii de la copii !




"Daca dragoste nu e, nimic nu e"

Lili

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

quote:
Originally posted by Ilinka

Eu nu am copii... si nici nu-mi mai doresc (prea curand) ...Si cred (din nou, poate in necunostinta de cauza) ca parintii care se lupta zilnic cu astfel de probleme, cu "personalitatea" exacerbata a copiilor lor, isi merita pe deplin soarta.


Ilinka



Pai sa nu-l faci prea curind Ilinka pentru ca ai multe de invatat pentru tine inainte sa le inculci copilului tau: educatie, politetze, nitzica psihologie cum zicea cineva, bun simt (F important) si mai ales rabdare. Si sigur ca mamele respective isi merita soarta, habar n-ai tu ce fericite sint ele cu o astfel de soarta!!!!!!
Revino pe site in citiva ani....
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns narcisas spune:

Buna ziua,
e primul mesaj si am sa incerc sa va povestesc cum a fost perioada aceasta a mea cu Tudor. Am stat cu el pana la un an si jumatate. Inca de cand a inceput sa colinde casa, in premergator sau in patru labe, am facut o curatenie totala. Toate lucrurile care erau de spart, de stricat sau la cele la care tineam (casete video, poze) au ajuns pe rafturile cele mai de sus. Celelalte, gen cratite, haine aveau locul lor in rafturile de jos. Am legat sertarele din sufragerie. Casa arata de parca era plina de fundite. Foarte util a fost tarcul dar de pe la un an si doua luni nu i-a mai placut.
Era multa dezordine seara, chiar si in timpul zilei strangeam de cateva ori, dar important era ca el sa nu se raneasca intr-un moment in care eu nu-l puteam supraveghea. Cand gateam in bucatarie, placerea lui cea mai mare era sa scoata cratitele de sub chiuveta si sa se ascunda acolo. Atata timp cat nu facea ceva care sa il puna in pericol nu il certam si nu ii spuneam sa nu puna mana. Cand aparea o situatie din aceasa, incercam sa ii ofer ceva in schimb, gen jucarie si pe urma sa ii spun acolo nu e bine. Si cam atat. Mie mi s-a parut cea mai dificila perioada intre 8 luni si un an si jumatate. Dar pe urma a inceput sa comunice si a fost mult mai simplu.
Intre noi a fost tot timpul o comunicare frumoasa, inca din prima zi. Cred ca, daca imi permiteti sa va dau un sfat, cel mai bine e sa il lasati sa fie liber si sa il supravegheati sa nu se raneasca. E perioada in care incepe sa descopere lumea. Datoria noastra e sa fim pe langa ei si sa le fim alaturi cand au nevoie de noi.
Sper ca am fost de folos.
Narcisa

Mergi la inceput