Cat intelege un copil de doi ani?

Eram in vizita la socrii mei cu fetita mea de 7 luni si sotul meu. Avem o nepotica de doi ani destul de zburdalnica... Eram la un moment dat: eu, sotul meu, soacra mea cu fata mea in brate, bunica sotului meu si cumnata mea cu fetita de doi ani in dormitor. Toti eram asezati pe un pat de mijloc de jur imprejurul sau, in timp ce fetita de doi ani sarea in pat avand in mana un cub rubik(??). La un moment dat l-a aruncat catre cumnata mea - mama ei -. Aceasta i-a spus destul de "slab" sa nu mai faca asa ceva. Fetita a luat din nou cubul in mana si l-a aruncat catre fetita mea trecandu-i pe langa tampla acesteia. Mama ei din nou a apostrofat-o la fel de "slab", aproape neobservat. Eu nu am zis nimic dar m-am hotarat sa pazesc mai vigilent fata - daca o fi posibil.

Intrebare: cum trebuia sa ractionez eu? Cum trebuia sa reactioneze mama ei? Putea sa inteleaga ceva fetita de doi ani? Dacao lovea pe fetita mea ce trebuia sa facem?

Multumesc. MESERIA DE PARINTE ESTE CEA MAI GREA SI NICI NU SE CER STUDII

ruxij spune:

Nu prea inteleg mare lucru copiii la doi ani. Inteleg ei ca "nu" inseamna "nu", dar nu sunt la varsta la care asculta de vorba. Le place sa arunce cu obiecte multora dintre ei si este periculos. Trebuie sa nu li se dea voie in mod constant sa faca asta ca sa tina minte si oricum tot mai uita ca ei nu au memoria f. bine dezvoltata. Oricum, la 2 ani nu poti cere f. mult de la un copil, trebuie doar sa il supraveghezi, sa ii iei din manutza obiectul periculos, sa ii spui mereu ca nu are voie sa arunce cu nimic etc. Oricum fetita de doi ani nu discerne ca face ceva rau, ea crede ca se joaca pur si simplu. Tu puteai, cu blandete, sa mergi sa ii iei cubul din manutza si sa ii dai alta jucarie, sa ii distragi atentia cu altceva, sa ii spui tot cu blandete sa nu arunce cu jucarii. Mama ei la fel, trebuie sa fie atenta sa nu raneasca pe cineva, sa o urmareasca si sa ii ia din mana obiectele periculoase, cu margini dure, sa ii indrepte atentia spre ceva mai putin periculos. Nu e vina copilului, la varsta asta, ci a parintilor. Dc. va lovea fetita, ar fi fost un accident nefericit si era vina voastra, a adultilor, inclusiv a ta, care puteai sa te implici, chiar dc. nu era copilul tau, cum ti-am spus, o bagi in seama dc. ti se pare ceva in neregula si ii indrepti atentia spre alt joc.

ruxij

Andrada spune:

Pai ia atitudine, mai tirziu, cind va creste si va intelege va fi o lectie si pentru fetitza ta cum sa se apere.
Ceva de genul nu asa ne jucam cu bebelushi, daca vrei iti arat cum poti sa te joci cu bebeul meu (sa faca mascarii, cucubau sau altceva).
N-are interes sa se joace cu bebeul tau tine-le deoparte, spunindu-i clar ca nu are voie sa se apropie sau sa raneasca bebelushul
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Luizax spune:

Inteleg tot daca le explici. Alex face sapt. viitopare 2 ani, si daca se maraie ca vrea sa isi dea ciorapii jos ...ii zis...nu Alex pt. ca abia ai facut baie si racesti, cand facem baie stam cu ciorapeii pe noi, maine iti dau sosetute si ii dam pe astia jos, acum nu ca abea ai facut baie...si el zice "da" :))))) si se linisteste. Si tot asha ii explic la price....nu tzipa ca o sa faci buba la gatutz si vine barbosu' (adica doctorul). Shamponu si mr. proper fac nani la baie ca acolo e camera lor si nu au ce cauta in casa (in pat :))), etc etc etc....

Luizax - karkotash shef!

milenadinu spune:

Eu cred ca depinde mult si de copil si de reactia celor din jur.De exemplu am constatat ca Thomas intelege deja absolut orice la un an si jumatate aproape, dar asculta numai cand are chef sa o faca.Cateodata sunt absolut uimita cand imi demonstreza ca pricepe nenumarate lucruri dar se comporta cu o incapatanare teribila cand e vorba de chestii simple ca de exemplu " nu te apropia de vitrina ", si pe care i le repet de cel putin cateva ori pe zi. Mai e la varsta asta si tendinta de a impinge limitele tot mai departe, de a vedea pana unde se poate ajunge.De aceea reactia celor din jur este importanta,fara sa fie exagerata.Normal parintii sunt cei care trtebuie sa fie atenti mereu la ce au in mana copiii, in ce fel se joaca, dar daca nu,n-as considera ca o crima sa intervi asa cum spune si ruxij.Apoi ,in general, ca parinte nu te simti bine sa faci observatii in public copiluui tau si cei mici profita si de asta din plin.

anna maria spune:

Iata si parerea mea:depinde de la copil la copil si de la cum ii educa parintii,din cite stiu eu,de-abia la 1 an juma inteleg cuv."nu",deci ar fi trebuit sa stie.
Dar mai dau si eu un ex.:baiatul nasilor nostri are 3 ani si ceva si nici la virsta asta nu reactioneaza la certurile parinrilor,ba chiar se enerveaza si mai tare si arunca cit colo ce prinde in mina sau cind era mai mic batea cu palma in sticla de la vitrina,nu mai spun de clasicele istericale de a se arunca pe jos oriunde se afla daca nu i se face pe plac.In fine,parerea mea este ca parintii au gresit:in primul rind nu au acordat o atentie mai deosebita in cresterea si educarea lui(daca se putea sa-l paseze cuiva era super)iar in al doilea rind,din ce-am vazut eu,era ca atunci cind unul il certa,celalalt il alinta si...scuzele mele,dar aici copilul e f.derutat si poate sa s-a ajuns unde s-a ajuns.
Fetita mea are un 1 an si 3 luni si mi se pare destul de intelegatoare si receptiva pt.virsta ei si am convenit cu sotul ca daca unul o va certa,celalalt va tacea.

http://community.webshots.com/user/annamariais

Teodoreiin 13 sapt.

SIMONABB spune:

Cum ce sa faci Adi ? Sa-i iei apararea, fara suparare si fara cearta. Sa-i spui tu celeilalte ce tgrebuie si ce nu trebuie sa faca daca mama ei n-o baga in seama.
Ti-ar conveni mai mult ca de dragul unor politeturi sa-ti vezi fetita lovita ?


SIMONA

madadum spune:

mara are 2 ani jumate si stiu foarte bine despre ce este vorba . de inteles intelege de mult timp ce are voie si ce nu. intelege si daca-i zici sa nu faca ceva (de ex. sa rupa vreo carticica sau sa arunce lucruri/jucarii pe jos). daca-i zic doar "nu rupe cartea" nu se va intampla nimic, ba din contra... daca-i zic "n-o rupe ca o doare" sau "hai sa citim din carticica" sau "hai sa... orice altceva" atunci se schimba si ne intelegem foarte bine . in jurul varstei de 2 ani copiilor le place sa se impotriveasca. la fel cu imbracatul. daca ii spun "hai sa ne imbracam" este clar ca iese taraboi . daca-i spun ca eu ma imbrac mai repede ca ea, atunci sa vezi ce rapid ne miscam!
oricum trebuie sa ai o tona de rabdare si calm cu ei

mada

tinatache spune:

eu i-as fi spus fetitei ca nu are voie sa faca asa ceva ca se loveste bebe si face buba si vine nenea doctoru' si face injectia s.a.m.d. La 2 ani inteleg mult mai mult decat lasa sa se vada. Pe noi ne surprinde Andra ca pe moment se face ca nu vede iar peste 1 zi doua repeta ce am spus sau face aceleasi gesturi si nu le face automat. De ex. acuma arunca la gunoi tot ce prinde ambalaj prin casa: de la biscuiti, de la iaurt, cum prinde unul pe masa il ia si ii face vand la "onoi". Chestia e ca nu arunca orice, numai ambalaje goale, adica exact ce arunc eu. Deci, se poate!
Si mai e o chestie: pe noi la grupa ne-a invatat ca ori de cate ori vedem ca un copil face ceva ce nu ar trebui, sa spunem hotarat "nu, nu ai voie sa faci asta!". De multe ori un copil asculta mai bine de un strain decat de mama asa ca merita incercat.

Cristina

bubutzu spune:

Luizax ai mare dreptate :"copii inteleg tot daca le explici".
Eu una nu ma limitez doar la ai interzice un anumit lucru pentru ca "nu tine",trebuie sa ii explic de ce nu-i voie;si conteaza si tonul
;sa nu credeti ca tip ca o descreerata ci folosesc un ton autoritar (asa isi da seama ca nu glumesc)
[
pup]de la Cristina si bb Mihai(2ani si 3 luni)

bubutzu spune:

Scuze.. am trimis raspunsul fara sa-l recitesc;rectific:"copiii inteleg tot"
Fetelor cum i-ati raspunde baietelului la intrebarea:"mami, ai cuc?"(cu intonatie, va rog)
-sa nu radeti, e clar ca raspunsul e NU(si se multumeste cu el)dar ce ma fac atunci cand va intreba "da de ce?";

de la Cristina si bb Mihai