nu sunt fericita

Probabil povesti ca a mea ati mai citit si cine stie ce ati gandit
despre omul acela ,ca vrea sa va faca partasi la nefericirea lui sau v-ati spus :"Ce-mi pasa mie?".Nu vreau sa sensibilizez pe nimeni ,vreau doar sa pot spune cuiva ceea ce ma macina .De 2 ani sunt foarte singura si asta desi am pe cineva langa mine,un sot care spune ca ma iubeste,dar a uitat cum este sa si arati asta nu doar sa o spui.Avem un copil,unul minunat ,poate cel mai perfect de pe pamant pentru mine si asta pentru ca este al nostru.Sotul meu nu a stiut sa fie alaturi de mine nici inainte nici dupa ce am nascut.Totul a fost greu ,dar acum nu mai pot face fata lucrurilor singura,pentru ca nu ma ajuta absolut nimeni si nu am cu cine impartasi bucuriile sau necazurile.LUI nu ii pasa decat de slujba,iar cand vine acasa tot ce face este sa stea la televizor.Poate ca nu ma mai iubeste,i-am cerut sa divortam dar spune ca nu poate trai fara noi.E absurd si nu stiu cum sa fac sa fie bine.Nici eu nu stiu daca il mai iubesc,ma tot acuza ca sunt mai mult mama decat sotie.Sotia cui sa fiu?A unui om care nu a stiut sa fie nici tata nici sot si a lasat totul pe umerii mei lasandu-ma singura in cele mai importante momente din viata mea? Nu sunt fericita ,nu stiu cum se va sfarsi totul,poate voi pleca intr-o buna zi fara nici un cuvant.Nu vreau sa-mi cresc copilul astfel,e important pentru mine sa comunic cu omul de langa mine si cu sotul meu am incercat tot ce am stiut dar nu am ajuns la nici un rezultat. NU MAI VREAU SA PLANG!!!!Cred ca pot sa o iau de la inceput singura si sa fac totul ca puiul meu sa fie bine.Vreau sa fie bine pentru mine si copilul meu.

val77 spune:

draga mea, este alegerea ta !!!
totusi nu crezi ca ar fi mai bine pentru copilul vostu sa aiba si un tata
inceraca sa/i deschizi ochii ca sa poata vedea ce are langa el
bafta multa!!!!!!!

sperantza nu moare spune:

draga emese,

voi fi directa si poate dura.
situatia ta nu se va imbunatati mai ales daca i-ai supus atentiei sotului tau intentia de divort si nu a avut nici un rezultat. pot spune ca in timp se va agrava. cunosc situatia de la ai mei, asa ca sunt oarecum avizata.
mama mea a ales sa lupte - din diverse motive 2 copii, in plus a considerat ca nu o bate, nu da banii pe bautura si cam atat cred.
insa la varsta pe care o are, peste 50, au ajuns sa se certe zilnic, orice si-ar spune - el nu are rabdare cu absolut nimic, mama are probleme de sanatate si are nevoie de sprijin in anumite privinte in plus nu mai are vigoarea unei femeila 20 - 30 de ani. Si noi am suferit in oarecare masura pe urma racelii dintre parinti, mai ales ca nici tatal meu nu s-a implicat in viata noastra.

cand te mai acuza ca esti mai mult mama, intreaba-l daca el macar este tata, si spune-i ca macar puiul e mic si de asta are nevoie, pe cand un adult are si responsabilitati, mai ales ca s-a insurat si a facut un copil. spune-i ca statutul de sot nu prevede doar spalat, calcat, gatit si femeie la dispozitie cand vrea, cum vrea.

Tu esti nefericita, dar esti tanara si mai ai timp sa schimbi cate ceva. dupa parerea mea ai doua alternative, ori ramai cu el si-ti accepti impacata soarta (stii ca sisif cu piatra in spate) - dupa conceptia fiecare are o cruce pe care trebuie sa si-o duca singur, sau decizi ca depinde si de tine si ca meriti mai mult. Eu as alege-o pe-a doua, consider din cate spui tu ca ai facut destule incercari de imbunatatire a relatiei.

Acum ramane sa pui in balanta tot ce numai sufletul tau stie, si cand vei ajunge impacata fiind la o concluzie actioneaza.

sperantza nu moare

lulu77 spune:

Imi pare rau ,sincer ,este ffff greu sa treci prin asa ceva.nu dispera!
nu zic ca este usor ,dar nici nu dispera!
eu am avut ,la fel ca tine ,o perioada destul de grea ,sau ma rog mai grea in casnicie.
sotul meu devenise fff nervos ,in afara de serviciu ,parca nu mai exista nimik ,nu mai avea timp de nimik ,nici macar de el.
plangeam mereu ,el nu suporta sa ma vada plangand ,dar nici nu intelegea ca nu mai pot accepta situatia .
nu a tinut mult ,sa zic cam vreo 2 luni ,pana intr-o sera cand i-am zic clar ca eu divortez*(sincer fie vorba intre noi nici nu ma gandeam la asa ceva),ca nu mai suport.
s-a schimbat situatia imediat ,in fractiune de secunda . acum totul este ca inainte.
am stat si am discutat cu el ,mi-am dat seama ca are o gramada de probleme ,natura functiei ii cere o fff mare responsabilitate ,stres ,agitatie ,si recunosc ,ca avut si o perioada mai grea.
este greu sa iti dau eu sfaturi ,stiu ca este fff greu ,dar incearca sa ai o discutie cu el ,analizati impreuna situatia.
este pacat ,ati realizat atatea impreuna.
Dumnezeu sa iti lumineze gandurile!

ALINA

bibi spune:

Si eu sunt pentru solutii radicale.
Oricum din ce spui singurul lucru bun in viata ta in ultimii ani este copilul tau. Pe el o sa-l ai si daca alegi sa te desparti de dumnealui.
Cum ramane insa cu viata ta?
Dar a copilului?
Sa fim serioase, am vazut nenumarati barbati care au crescut cu mai multa atentie si afectiune copii femeilor pe care le iubeau, decat tatii naturali.
Crede-ma, exista si altfel de barbati!
Sotul tau e : ASA NU!

Lore71 spune:

Eu cred ca familia care o ai acum e cel mai bun motiv sa lupti in continuare; orice relatie are urcusuri si coborasuri!Crezi ca daca vei incepe o alta relatie, va fi mai bine?Gandeste-te ca tu nu mai esti aceeasi ca atunci cand te-ai casatorit, si mai mult, nu mai esti singura, ai copilul caruia trebuie sa-i fie mai bine decat tie, nu?E dificil, iar aceasta nu e o reteta sau un sfat, pur si simplu eu cred ca e foarte la indemana sa renunti si e foarte greu sa lupti; nu te descuraja, nu vei gasi pe planeta asta un tata mai bun ca sotul tau pentru copilul vostru!Toti barbatii au plusuri si minusuri, cine zice ca al ei e perfect , minte, crede-ma!
Amintiti-va amandoi cum erati la inceput, inainte de casatorie; aminteste-i cum iti facea curte, cum te emotiona orice strangere de mana a lui,cum a fost ziua in care ai aflat ca esti insarcinata etc; TREBUIE sa aveti amintiri frumoase, si cu siguranta va veti simti mai apropiati dupa ce le depanati impreuna; mai departe...stii si singura!
Bafta multa, intelepciune si rabdare, din tot sufletul iti doresc!

&raducu din burtica de 25 saptamani

amuleta spune:

In general ma abtin sa dau sfaturi matrimoniale dar cred ca fericirea ti-o mai faci si singura. Si daca pleci ce crezi ca ai sa rezolvi ? O sa fii o femeie singura cu un copil care mai tirziu o sa te acuze (mai ales daca este baiat) ca l-ai crescut fara tata. Daca esti deprimata incearca un tratament prin meditatie, rugaciune, medicamente, consiliere matrimoniala, in fine, orice crezi tu. Daca nu lucrezi, poate ca ar fi cazul sa-ti gasesti si o alta ocupatie de citeva ore pe zi, ca sa vezi alti oameni si sa-ti focalizezi mintea pe altceva.
Sint cazuri rare in care o femeie divortata si cu un copil gaseste pe fat-frumos pe calul alb la a doua incercare insa in general, din ce-am observat, sansele sint ca o sa ramina tot singura,cu o situatie financiara mai proasta decit inainte si cu un copil care, in afara cazului in care au fost abuzuri evidente in casnicie, n-o sa inteleaga de ce a crescut el fara tata.
Asa ca, Emese, solutia este in interiorul tau si nu in afara ta.

alesandra spune:

Cum o fi mai bine ??? nu stie nimeni... insa nici a trai nefericita nu-i o solutie...
Daca tu vei fi fericita copilul tau va creste fericit si asta e cel mai important...
Niciunul dintre parinti nu este bine sa se sacrifice, e gresit...

Am auzit zilele acestea de un cuplu care s-a despartit desi au 3 copii...stii ce au facut ? o zi merg copiii la el o zi la ea... si din cate am inteles sunt foarte veseli...

Sper sa gasesti solutia cea mai buna si mai ales sa fi fericita !

bibi spune:

Nu inteleg de ce considerati voi ca e mult mai probabil ca o femeie nefericita langa consoarta sa ajunga si mai nefericita daca pleca de langa el???? Singura, copil fara tata,... numai bau, bau!

Explicat-mi si mie pentru ca, pe bune , chiar nu inteleg!
De ce necunoscutul e al dracu de negru?

lorelei_19 spune:

Bibi, e asha de greu si de negru viitorul pentru o femeie singura, pentru ca traim intr-o societate masculina, in care femeia are mai putzine drepturi, indiferent ce s-ar spune, ca in afara de povara unei casatorii nereushite, mai ai si un copil si e atat de greu sa le impaci pe toate- si serviciu, si copil si tot, ca nu mai stii ce si cum. conform statisticilor, femeile sunt platite la nivel european cca 40%!!! mai putzin decat barbatzii pentru acelashi fel de munca. Plus educatzia puiului, plus, plus, plus. Nu e ushor, insa dupa cum se vede lui emese ii este oricum greu. Si eu am trait in aceeashi situatzie, pana n-am mai putut. De ce m-am complacut totzi anii astia? din aceeashi cauza: teama de necunoscut, frica de a nu fi in stare. Acum ma felicit pentru hotararea luata, dar mi-a fost cumplit de greu. Emese, nu pot decat sa ma rog la Dumnezeu pentru tine sa-ti dea minte buna si putere in decizia pe care o vei lua, indiferent care este!
Multa sanatate!

Lorelei & Family

emese spune:

Nu deprimare este ceea ce simt eu;cel mai tare ma dor minciunile lui,cele de genul "ma voi schimba iti promit"sau "te iubesc mult si nu pleca macar pentru copilul nostru".Totul doar promisiuni desarte,acum recunoaste ca a gresit ,cateva zile vrea sa fie totul numai lapte si miere si apoi uita de mine si copilul nostru.Stiu ca orice decizie as lua nu-mi va fi usor,dar am o meserie care chiar daca nu este platita bine ma va ajuta sa supravietuiesc financiar si sper sa pot trece cu bine si peste asta. Nu stiu cum va reactiona copilul nostru,acum este prea mic ca sa inteleaga ,iar peste ani ii voi putea explica de ce am plecat,nu vroiam sa creasca intr-o asa zisa familie dar de fapt cu doi parinti care nu se intelegeau deloc.Am avut si noi momentele noastre bune dar nu ma pot hrani cu amintiri si nici nu pot trai in trecut.Hotararea nu este luata inca ,vreau sa ma mai gandesc si sa fac totul mai usor de suportat pentru toata lumea,mai ales pentru parintii mei care nu m-au inteles niciodata si care au sustinut intotdeauna ca daca nu ma bate,nu bea si nu umbla cu alte femei nu am voie sa ma plang.Nu vreau sa gasesc un cavaler calare pe un cal alb,nu vreau oameni bogati dar saraci sufleteste in jurul meu,desi stiu ca traim intr-o lume in care banii inseamna totul,vreau doar sa ne fie bine mie si puiului meu,vreau sa ma pot privi in oglinda fara sa vad acolo un chip tanar dar cu un suflet atat de batran si pustiit.Vreau sa fiu cea mai buna mama pentru copilul nostru,am incercat sa fiu si mama si tata pana acum.Am tot luptat si cu mine si cu el,am vrut sa mearga casnicia asta ,am plans nopti intregi rugandu-ma ca Dumnezeu sa-mi dea putere sa trec peste tot si sa fac ce e mai bine ,l-am implorat pe sotul meu sa ma ajute ,sa fie alaturi de mine,alaturi de noi. nu stiu ce va fi ,parca e o lume intrega intre noi....