Cum a fost primul an de viata al copiilor vostri?

Impresii despre primul an: mari bucurii, mari griji, intamplari hazlii, mari realizari, ce a fost usor, ce a fost greu...

http://community.webshots.com/user/littleelda

Ira spune:

Copilul meu a fost f cuminte,
nu plange deloc, ba dimpotriva, rade f mult,
A mers la 10 luni, nu a fost bolnava,
acum la 11 luni danseaza,
ce ma deranjeaza este ca a inceput sa faca crize de isterie
cand nu o lasam sa faca ceva
adica tipa si se tranteste pe jos,
nu prea mananca, dar are cu cine semana,
Are 4 spre 6 dintisori,
este slabuta dar inalta,
stie mult mai multe decat cred eu ca stie,
uraste singuratatea, si aici are cu cine semana,
insa e f independenta,
nu suporta sa stea in brate,
desi toata lumea m-a avertizat ca daca o voi tine mult cand e mica
nu voi mai scapa de ea,
(eu de frica sa nu creasca repede mare
am tinut-o mult mult in brate si am pupat-o non-stop)
si prefera sa alerge,
deschide lumina si usile singurica
ia receptorul de la telefon si spune alo,
bate in pian,
ma pupa dar f rar,
ii plac f mult cartile(sa le manance, nu va imaginati altceva!)
si stie cum face catelul, iepurasul, ursul, etc

Cam tot ce fac toti copiii de 1 an.

Weekend placut tuturor!

crisia spune:

Hai sa va spun ce-a facut Iulia in primul an (acum are 1 an si 2 luni): a crescut de la 3,700 kg la 10,700 kg si de la 51cm la 82 cm,
s-a intarcat singura pe la 4 luni, mananca supica si altele tot de la 4 luni, primul dinte i-a iesit la 7 luni, acum are 9 si unul pe vine, merge singura in picioare de la 10 luni.
Vorbeste la telefon, stinge si aprinde lumina, fugareste matza, face pa si bravo, danseaza in stilul sumo ,citeste carti si reviste(pagina cu pagina le rupe), pozeaza pt mami in orice ocazie, vorbeste pe limba ei, tine discursuri in fata oglinzii.
Ce nu stie sa faca inca: la olita ...
Intamplari hazlii: cand ne-am trezit cu ea in bucatarie pe la 10 luni (mergand in picioare), jocul cu porumbeii in piata unirii din Timisoara.
Intamplari deloc hazlii: otita, rosu in gat, amigdale inflamate, arsura la manutza de la o soba incinsa.
Ce a fost greu: prima luna, din lipsa de experienta, apoi de la 8 la 10 luni, cand voia sa mearga in picioare singura si cadea si trebuia sa stea cineva cu ea tot timpul.

http://community.webshots.com/user/littleelda

tincutza spune:

In trei saptamani "facem" si noi un an.
Cel mai frumos si cel mai greu an din viata noastra.
Pe 18 februarie se nastea minunea numita Mihaela-Claudia, de trei kile 800...
Peste oua luni aveam prima operatie la manutza stanga.
Intr-o luna inca una la cea dreapta. In ambele situatii am fost cel mai bun copil din lume, rabdator si cuminte.
La cinci luni am zis prima oara "mama" Tot atunci am "facut" prima oara la...olitza...
Acum vorbim, si asta cand nu avem guritza plina. Avem aproape 14 kile si vreo 77 de cm. Plus zece dintzuci si o strungareatza cat...albia Dunarii :)))
Si suntem pentru totdeauna minunea familiei noastre!!!
Miki si bebe grasunica Pitzy

http://www.babiesonline.com/babies/p/pitzica/

Ira spune:

Da, intr-adevar, prima luna a fost cea mai grea si mai obositoare
si mai....brrrrrrrr,
oricum, daca nu ar fi fost sotul meu nu faceam fata,
eu numai o alaptam si tot a fost groaznic.
Acum mi se pare ca fericirea si relaxarea
sunt din ce in ce mai mari.

Mi s-a mai parut fff greu in luna 4 cand trebuia sa-i diversific
eu, care gatisem pana atunci cel mult ou fiert,
dar am invatat sa gatesc odata cu luna 4.

Marina spune:

adevarul e ca a fost un an superb. Avem parte de un copil cuminte, mancacios si somnoros adica ideal ce mai!
A mers la 11 luni si cate kg are nu mai stiu ca distruge orice cantar pe care il vede. Danseaza, zice mama, tata, ai ai (nani nani), dei (da-mi) si haide, face bravo si papa si cel mai imporant e un copil vesel. Rade atat de mult si de frumos, in hohote de te scoate din cea mai neagra pasa!Cand o privesc dimineata imi vine sa sar intr-un picior de fericire cat de dulce si draguta e!....AAAA si zice tica tica...inca nu am descoperit e e

lorelei_19 spune:

greu, foarte foarte greu: fetitza mi-era mereu bolnava, nopti in sir nu dormeam, eram epuizata, speriata si cea mai mare dorinta a mea era sa dorm o noapte intreaga. cam de pe la 10-11 luni a fost mai bine. Pan-atunci, am crezut ca n-o s-o scot la capat...

Lorelei & Family

Ira spune:

Marina, ce fericire, si a mea zice tica tica sau
tico tico sau de vreo 2 zile ghi-ga ghi-ga,
ce chestie, toti bb-ii au acelasi drum lingvistic!

amelia spune:

Ana Maria, nascuta pe 17 septembrie 2002, ora 12:03, prin cezariana la cerere, 3670g si 52 cm. Un pui de om, care-a devenit comoara vietii noastre!
Cum a fost primul an cu ea? Incredibil de usor, pentru ca a fost bebelusul ideal, ce mai. Nu tu nopti nedormite ( e adevarat ca a avut si perioade in care se culca foarte tarziu, dar macar se scula la fel de tarziu), nu tu plansete sa nu stii cum s-o mai opresti, nu tu probleme cu dintii... Deja ne e teama ca daca am fost asa norocosi cu ea, ca a fost atat de cuminte, cine stie ce ne asteapta la al doilea ...
Evenimente importante: i-am diversificat alimentatia la 5 luni, tot cam atunci a spus si "mama", i-a aparut primul dintisor la 7 luni, a mers chiar de ziua ei la 1 an, am intarcat-o la 1 an si 2 luni, a fost racita din fericire o singura data, la 4 luni.
La 1 an avea 10 kg, avea vreo 8 dintisori (acum are deja 10 si 4 sunt in curs de iesire), e o mancacioasa, spunea pe atunci "ana", "mama", "tata", "bebe", "caca", "apa", "da"=da-mi, "chei", "ham", facea "bavo-bavo", stia cum face catelul, unde e Mor-mor-mor, Miau-miau si alte cateva jucarii si obiecte de prin casa, misuna in patru labe peste tot sau in picioare tinuta usor de guler. Pe la 13 luni era deja experta la mers, de nu mai trebuia sa ne uitam dupa ea prin casa.
Ce ma supara era ca se tot ducea sa ia scame din covor sa le manance si n-a tinut nici o metoda s-o determinam sa nu mai faca asta, asa ca... a trebuit sa renuntam noi si sa ne luam un alt covor! Si ce-i mai place ei la nebunie sa faca: sa roada carti, sa rupa hartii si sa le bage in gura, sa plimbe obiectele de colo-colo prin casa, sa ia telefoanele noastre sa le puna la ureche si sa se recomande "Ana" (inclusiv la mouse-ul lui tati in loc de telefon ) si nu mai stiu acum, ca e noapte tarziu si poate imi mai scapa ceva si din rele, si din bune.
Cred ca e un copil cu o dezvoltare absolut normala, nimic extraordinar. Adevarul e ca ne-a adus mult mai multe bucurii decat griji.
O puteti vedea pe micuta mea la pagina:
www.par.univie.ac.at/~aj/AnaMaria
Va pupam cu drag!

Amelia si Ana Maria.

oanamarchezi spune:

Cristi e o minune de baietel!!!Dar primul an a fost destul de greu pentru noi el este un copil foarte energic de cand s-a nascut. Dormea foarte putin si de cand s-a nascut a spus un NU hotarat laptelui(indiferent ca era al meu s-au praf) si nici in ziua de azi nu-l poti pacali sa bea un pic de lapte. In rest la 4 luni i-au dat doi dinti si acum avem 8 incisivi si 4 maselute si dupa cum se vede treaba apar caninii si e tare marait. A facut o gramada de boacane de la 9 luni cand ne-am trezit ca alearga prin casa (el nu prea stie ce e mersul normal)si daca nu sta cineva in permanenta cu ochii pe el e dezastru.
E un dulce in rest( atunci cand nu tipa din cauza dintilor)rade mult danseaza canta. Spune mama, tata, baba,apa,bau,da,tataie(cateodata dar mai rar),gata,acolo si alte sunete pe care inca nu le-am descifrat eu.
Daca pana la 10-11 luni am avut niste luni destul de grele se pare ca iese soarele si se mai cuminteste si el.
Oricum ar fii ei toti copii sunt niste scumpi si cu siguranta te fac sa uiti de grijile si greutatile pe care le ai.
Sa ne traiasca si sa fie cuminti, frumosi si destepti!!!

OANA si CRISTI

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=oanamarchezi

ladymina77 spune:

Si Bogdan a fost un copil cuminte.S-a nascut cu 3.800kg si 54 cm si cu cordonul infasurat in jurul gatului.A fost un mancacios de la bun inceput,nu statea mai mult de 2ore fara papa.Din pacate la 4 luni jumate ne-am trezit cu o intoleranta la lactoza si deci diaree cat cuprinde si in consecinta nu am mai putut bea lapticul.Tot atunci la patru luni avea 10kg ,dar dupa 2 saptamani de stat in spital a dat jos 2 kg.Atunci am crezut ca innebunesc,nu mai radea ca de obicei pt ca ii era distrusa flora intestinala,nu mai stiam ce sa ii pregatesc de mancare,ma saturasem de orez pasat,morcovi,banana si alte chestii.
Eram tare suparata ca nu ii mai pot da piept.Manca in schimb lapte fara lactoza si bea ceai cate 2 l pe noapte.Si-a revenit dupa vreo 2 luni cu totul,adica era iarasi vesel cum il stiam eu si mi-a revenit si mie inima la loc.Cand i-au iesit dintisorii era tare agitat,prindea tot ce apuca ,te zgaria de fata dar nu a facut febra sau sa aiba altceva.Pe la 8 luni a zis "mama" iar pe la un an si o luna a inceput sa mearga singurel.Cam asta a fost povestea noastra si acum suntem un voinic de 5 ani dulce si sanatos.
Sper sa fiti si voi tot asa de sanatosi ,ca despre dulceata nici nu se pune problema.
Va pup pe toti bebeii!
Cosmina&Bogdan

http://community.webshots.com/user/ladymina77

mina