Moral sau legal? Cine este mama?

cataghe spune:

Dragele mele,
Imi permit sa scriu aici nu pentru a inclina pentru moralitate sau legalitate, ci pentru a incerca sa va supun atentiei unele notiuni sau fapte pe care unele dintre voi poate nu le cunoasteti, si care v-ar putea influenta parerile legate de toate aceste scandaluri.
In primul rind, vreau sa lamuresc citeva notiuni de stricta specialitate medicala. In obsterica exista doua notiuni diferite pentru a desemna procesul prin care produsul de conceptie "iese" din corpul mamei: avort si nastere. Aceste doua notiuni au definitii clare si conduita ce trebuie adoptata din punct de vedere medical difera in functie de incadrarea procesului mai sus mentionat intr-o categorie sau cealalta. Diferenta dintre avort si nastere este data de virsta sarcinii si de greutatea produsului de conceptie.
Bun. Aici urmeaza nebunia iscata din nebunia lumii acesteia in care traim noi, pe aceasta planeta albastra. Sa ma explic. Definitia nasterii este una in tarile dezvoltate si alta in tarile mai putin dezvoltate. Adica: de exemplu in SUA nastere este considerat procesul in urma caruia rezulta un produs de conceptie de cel putin 500 de grame, dintr-o sarcina de cel putin 24 de saptamini. In Romania insa, se considera nastere procesul in urma caruia rezulta un produs de conceptie de cel putin 1000 de grame, dintr-o sarcina de cel putin 28 de saptamini.
De unde aceasta diferenta? Lucrurile sunt judecate in functie de capacitatea pe care sistemul sanitar din tara respectiva o are de a sustine in viata respectivul produs de conceptie. Ingrijirea unui prematur (la noi avorton!) de sub 1000 de grame costa foarte multi bani si necesita conditii, echipamente si medicamente de ultima generatie pe care sistemul nostru sanitar nu le are si nici nu si le poate permite. Nu poti tine in viata un copil de 700 de grame, imatur din toate punctele de vedere pentru viata extrauterina, cu mainile goale si cu bune intentii. De aceea, limita dintre avort si nastere in tara noastra este fixata la 1000 de grame. Numai incepind de la aceasta greutate – fie ca se naste cu ea, fie ca depaseste momentele critice si o atinge ulterior – se considera ca copilul are sanse semnificative de supravietuire, i se face certificat de nastere si el exista ca persoana in acte. Dupa cum vedeti, este o chestiune foarte relativa, dar asta este tristul adevar, prunci care au sanse bune de supravietuire in alte parti pur si simplu la noi nu le au, si nu este nimeni vinovat pentru asta. Poate unele dintre voi v-ati mai uitat pe Discovery, au dat intr-o vreme niste documentare interesante despre ingrijirea prematurilor in tarile dezvoltate, si atunci intelegeti mai bine despre ce vorbesc.
Al doilea lucru despre care vreau sa va vorbesc este cel putin la fel de dureros ca si primul. Sper sa nu mi-o luati in nume de rau si sa intelegeti ca vorbesc ca una care zi de zi ma lovesc de aceste lucruri. Este absolut indreptatita nedumerirea voastra cu privire la mamele care nu vor sa-si vada copiii decedati, fie ei avortoni sau nu! Nici eu nu mi-o pot explica din punctul de vedere al unei femei mature si responsabile. Din pacate, ceea ce vad in jurul meu imi atrage mereu atentia ca nu toate femeile gravide sunt mature si responsabile. Poate ca nu va vine sa credeti, dar exista femei care poarta o sarcina fara sa le pese prea mult de chestia asta. Ele apartin de regula unei anumite etnii, nu generalizez, dar de regula cam asta e! Aceste femei nu stiu absolut nimic despre sarcina lor, nici un fel de date, nu considera ca este necesar ca o sarcina sa fie supravegheata de un medic de orice fel - unele pentru ca sunt complet needucate, altele – iar poate nu va vine sa credeti – pentru ca nu le intereseaza, iar unele pur si simplu din motivul prozaic ca au un nivel de inteligenta care nu le permite sa inteleaga unele lucruri. Genul acesta de femei se prezinta la nastere adesea fara buletin, pleaca din spital fara avizul medicului si nu se duc nici macar o data sa intrebe neonatologul ce este cu copilul lor.
Sunt doua situatii in care se gasesc aceste femei care nasc inainte de vreme, dupa parerea mea cu implicatii diferite. Este una cind mama afla, imediat dupa nastere sau avort, ca copilul nu a supravietuit, si alta cind trec citeva zile in care copilul este inca in viata si in toate aceste zile mama, aflata inca in spital, nu se duce sau nu cere sa il vada. Daca ea apuca sa il vada in viata, eu nu cred ca mai are de ce sa se teama sa-l vada mort, decit din teama de moarte pe care o resimtim cu totii ca oameni, dar deja toate povestile babesti cu monstri nu mai “tin”.
Acest gen de femei despre care vorbeam mai devreme, cele total dezinteresate de soarta pruncului lor, mai ales in cazul in care mai au 10 copii acasa pe care ii trimit la cersit si nu le mai trebuie inca unul – vai, si nici nu stiti ce multe sunt, din pacate! – sunt cele care in cazul in care isi primesc copilul inapoi nu este exclus sa fie surprinse mai apoi de vreo camera ascunsa negociind un pret cu primul strain pentru el! In aceste cazuri parerea mea este ca daca se gaseste cineva sa il adopte pe micut, apoi cel mai mare bine pe care i-l poate face societatea asta acelui copil este sa il lase in pace cu familia lui adoptiva. Ceea ce vreau sa spun e ca, din nefericire, nu putem pune intotdeauna semnul egal intre biologic si dragoste de mama.
In celalalt caz, in care avem de a face cu o femeie matura si responsabila, lucrurile stau cu totul altfel. Parerea mea sincera este ca o astfel de femeie nu pleaca din spital fara sa vorbeasca cu medicul neonatolog care i-a ingrijit copilul, chiar daca nu se duce sa il vada mort cu ochii ei (– desi exista femei care chiar aduc preotul sa boteze acesti copii, chiar daca ei sunt considerati avortoni, si ii inhumeaza dupa aceea). Eu nu cred ca o astfel de femeie poate pleca linistita acasa cu informatiile pe care i le da, ei personal sau unui membru al familiei, orice alta persoana in afara celeia care l-a declarat pe copilul ei mort. Din pacate insa, aceasta este, in egala masura, o chestiune de educatie, pentru ca sunt multe femei care nu au habar nici macar de faptul ca copilul e ingrijit de alt medic decit cel care le ingrijeste pe ele.
Imi cer scuze ca m-am intins atit de mult, dar am observat din ce am citit aici pe forum ca problemele pe care le-am abordat sunt mai putin cunoscute si m-am gindit ca nu strica nimanui o informatie in plus.
Va doresc numai bine,
Catalina.


This is the first day of the rest of my life!

lily spune:

Mama din pilda lui Solomon nu era cea care spunea "al meu e copilul", ci aceea care NU a vrut sa i se faca rau copilului, cea care a preferat sa dea copilul celeilalte femei, numai ca micutul sa fie lasat in viata. Solomon a procedat asa pt a verifica sentimentul care izvoraste din inima mamei - dragostea adevarata, jertfitoare chiar cind nu poate ramine alaturi de micut...

Pt acele mame de la Ploiesti, care nu au vrut sa vada copilul lor mort pt ca li s-a spus ca e "avorton" nu cred ca vor cere dupa un timp copilul de la familia, respectiv mama adoptiva.Ce sentimente sa mai aiba pt copil?
Aaa, au crezut pe asistente/medici pe vorbe ? De ce nu au plecat atunci la Bucuresti sa ceara audiente la Presedinte, la Primul-Ministru, sa vorbeasca, sa strige de durere la televiziuni, ziare, la Ministerul Sanatatii ?????




"Daca dragoste nu e, nimic nu e"

Lili

lily spune:

eu cind am suferit un soc, la sfirsitul anului trei de facultate... cind nu mai stiam exact ce e cu mine, ce am si am ajuns la niste colegi de facultate cazati intr-un camin, acestia au sunat acasa sa le spuna parintilor, mamei de fapt ! fara sa stie exact unde sint ,deoarece acei colegi nu i-au dat adresa exacta, cu strada si nr, mama mea impreuna cu tatal pe care l-a mobilizat, a pornit imediat sa ma caute , intrebind inclusiv la politie ...aveam 22 ani, nu mai eram mica si totusi nu m-a lasat acolo pt ca o emotiona scena respectiva ...

"Daca dragoste nu e, nimic nu e"

Lili

Yasmine spune:

Hai sa va povestesc un caz real.
O fata, se nashte la Iashi, creshte intr-o familie cu un frate mai mare, shi unul mai mic. Shi afla anul trecut la 34 de ani de la tatal care era f. bolnav urmatoarele.
Dupa ca l-a nascut pe fratele ei mai mare, mama ei a mai svut doua sarcini shi la ambele a suferit avorturi spontane, amadoua sarcinile fusesera fetitze, era asistenta la maternitate.
Intr-o noapte o femeie a avortat in luna mare, copilul a venit pe lume mort, o fetitza.
I s-a spus mamei ca copilul e mort, shi a fost pus intr-un salon.
A doua zii dimineatza, cel care trebuia sa ia avortonii, le spune asistentelor ca un copil de acolo mishca. Nu exista nici o dovada care avorton a carei mame era. Shi femeia asta a facut singurul lucru care i s-a parut normal, a luat fata ca pe fata ei ... a greshit???
A crescut-o ca pe copilul ei, i-a dat toata dragostea ei, aceasta fata nu a sintzit niciodata ca nu e copilul lor, shi mama, probabil cu groaza se gandea ca intr-o buna zii va trebui sa-i spuna fetei.
Dar a murit fara sa o poata face.
Fata a crescut, a facut Stomatologie, shi s-a casatorit in Germania, anul trecut tatal ei era f. bolnav shi a crezut ca va muri shi ca sa nu moara fara ca ea sa shtie, i-a spus tot adevarul.
Am intrebat-o daca nu ar vrea sa afle cine e mama ei naturala, shi mi-a spus ca ea a avut o singura mama, cea care a crescut-o shi i-a dat toata dragostea shi caldura ei.



Corinna, Andreas, Alexandru shi fasolicu mic http://www.rhp.ro/Andreasn/

Manuc spune:

N-as arunca cu pietre nici in mamele care au plecat fara sa-si fi vazut copii. Am vazut in maternitate o tipa care nascuse de o luna un copil cu probleme si pe care nu il vazuse inca, desi insistase cat a putut sa-l vada. Pediatra i-a sa nu "pi.. ochii dupa ce a facut o progenitura fara c... care nu o sa fie niciodata om". Era o fata de la tara, tanara, nemaritata, dar care nu-si abandona copilul nici cand stia ca are probleme. Cam asa sunt tratate in maternitatile noastre femeile mai simple si care nu cotizeaza corespunzator.
Moral sau legal...
Deocamdata discutam de supozitii, dar daca acestea se adeveresc, e grav. Ar trebui tratat fiecare caz in parte, si acolo unde mama adoptiva a luat copilul fara sa stie nimic de practicile din spital (care, repet, deocamdata nu sunt o certitudine), iar mama naturala a plecat convinsa ca pruncul sau e mort, eu as lasa copilul acolo unde este. Dar mama naturala ar trebui sa dea in judecata vinovatii si sa pretinda daune morale cat sa nu poata plati doctorii si asistentele vinovate trei generatii de acum in colo. Daca nu platesc ... puscarie frate. Astia altfel nu patesc NIMIC.
Eu asa as face, dar cred ca se va da copilul parintilor naturali, 10% din salariu la vinovati si strangeri de maini la parintii adoptivi.


Manuela si bb Costin

qsar spune:

Il cheama Dinu.
Cand l-am vazut prima data, avea capsorul turit... Ochii mari-mari, cu o privire serioasa. Si-un zambet de inger.
Il cheama Dinu.
Acum are aproape un an... Merge de-a buselea cu o viteza uimitoare, sta in picioruse si topaie; nu-i plac legumele; are cinci dinti si jumatate; ii place cand facem baie si udam si stropim totul in jur; "canta" si "vorbeste" pe limba lui cat este ziua de lunga. Primul cuvant adevarat pe care l-a spus a fost TATA... cand vine tata, vrea sa fie ridicat suuus-sus... pana la atarnatoare de pe lustra... si tata ii spune "veezi, te ridic pana la stele"... si rad amandoi. Daca-l intrebi cati ani are, iti arata serioa un degetel.
Il cheama Dinu.
Cand ma vede rade si intinde manutele... si-mi zice BABA... si ma serveste cu suzeta lui... imi da jucariile... cel mai mult ii place cand jucam baba-oarba pe dupa fotoliu... cand ma gaseste, se aseaza in poponet si face "bravo-bravo"... si pe urma fuge sa se ascunda. Uneori face buf... si plange si se catara pe mine sa pupe mama cucuiul sa treaca.

Il cheama Dinu si s-a nascut la maternitatea din Ploiesti.
Si eu sunt traficanta si hoata lui mama, care l-a cumparat cu un ghiveci de Begonia cu flori albe.

Yasmine spune:

quote:

---

Originally posted by qsar

Il cheama Dinu.
Cand l-am vazut prima data, avea capsorul turit... Ochii mari-mari, cu o privire serioasa. Si-un zambet de inger.
Il cheama Dinu.
Acum are aproape un an... Merge de-a buselea cu o viteza uimitoare, sta in picioruse si topaie; nu-i plac legumele; are cinci dinti si jumatate; ii place cand facem baie si udam si stropim totul in jur; "canta" si "vorbeste" pe limba lui cat este ziua de lunga. Primul cuvant adevarat pe care l-a spus a fost TATA... cand vine tata, vrea sa fie ridicat suuus-sus... pana la atarnatoare de pe lustra... si tata ii spune "veezi, te ridic pana la stele"... si rad amandoi. Daca-l intrebi cati ani are, iti arata serioa un degetel.
Il cheama Dinu.
Cand ma vede rade si intinde manutele... si-mi zice BABA... si ma serveste cu suzeta lui... imi da jucariile... cel mai mult ii place cand jucam baba-oarba pe dupa fotoliu... cand ma gaseste, se aseaza in poponet si face "bravo-bravo"... si pe urma fuge sa se ascunda. Uneori face buf... si plange si se catara pe mine sa pupe mama cucuiul sa treaca.

Il cheama Dinu si s-a nascut la maternitatea din Ploiesti.
Si eu sunt traficanta si hoata lui mama, care l-a cumparat cu un ghiveci de Begonia cu flori albe.

---

Poate sa fie mandru de tine, shi sa va dea sanatate bunul Dumnezeu amandorura, sa va bucuratzi toata viatza unul de altul, sa-i fii alaturi pe primul drum spre shcoala, sa-i fii alaturi la prima serbare cu sau fara coronitza, sa-l concolezi la prima deceptzie in dragoste, sa-i spui ca toate fetele frumoase din lume il ashteapta numai pe el, sa-i aratzi cum se foloseshte primul prezervativ, sa-i aranjezi cravata, cind merge la cununie, pt. ca eshti mama lui!

Corinna, Andreas, Alexandru shi fasolicu mic http://www.rhp.ro/Andreasn/

saphir spune:

Qsar.... crede-ma, mi s-a facut pielea de gaina.
Iti doresc sa te bucuri de pruncul tau si sa fiti fericiti impreuna o vesnicie.
Saphir 35 saptamani

cataghe spune:

Qsar, de fapt TU esti o begonie cu flori albe... Sa va ajute Dumnezeu si sa va dea numai bine!

Catalina.

This is the first day of the rest of my life!

casandra spune:

Qsar, sa iti traiasca baietelul. Totusi, chiar asa, l-ai cumparat pentru un ghiveci de flori, sau a fost doar o metafora ?