Vreau sa iubesc, oare mai am vreo sansa?!

reiki spune:

Din nou ..... cauti intr-o directie gresita.

lily spune:

Emeria
incearca sa vezi de ce stai totusi cu el, un motiv ai -
la inceput ai spus ca acesta e alt pseudonim al tau pt ca el sa nu citeasca subiectul , iar comunicarea nu foloseste la nimic -de ce sa nu afle totusi adevarul ? aceasta te va ajuta sa iei decizia corecta si vei da dovada de respect pt acest om care va fi tatal copilului tau, al vostru
de ce crezi ca ne dorim ce nu putem avea ? ce anume iti doreai si nu ai avut? ce anume ai facut ca sa ai acel ceva?
eu nu am iubit niciodata un barbat insurat, desi au fost destui care mi-au placut, insa faptul ca stiam ca e legat de o alta femeie ma "calma"- ca sa zic asa, ma facea sa devin rationala, cred ca educatia si morala crestina m-au facut sa evit incurcatura...
chiar daca in prima faza ai de pierdut, du-te si spune-i si lui adevarul, va aprecia aceasta
si Reiki are dreptate - nu cauta in directia gresita


"Daca dragoste nu e, nimic nu e"

Lili

Manuc spune:

Emeria, ultimul tau mesaj schimba putin datele problemei. O femeie cu ceva neuroni in cap se simte bine, in general, langa un barbat pe care il stie superior ei d.p.v.d. intelectual. Si reciproca e valabila, tot in general, un barbat cat de cat instruit prefera sa nu fie pus in inferioritate de partenera sa.
Si diferentele de educatie (ca daca ar fi doar de situatie financiara n-ar fi chiar asa de rau) dintre familiile voastre iar isi spun cuvantul. Nu e de mirare ca nu-l prea iubesti.
Dar hai sa te incurajez: Stiu un cuplu in care ea e foarte desteapta, bine pregatita, chiar mai invarsta cu cativa ani, castiga de cateva ori cat el ... si se inteleg foarte bine. Un lucru insa e foarte important: el e constient de diferentele dintre ei si face tot ce poate sa-i fie ei bine. O ajuta mult cu copilul si nu numai. Ea nu il pune niciodata in mod voit in inferioritate, el nu face niciodata pe desteptul... Sunt de foarte mult timp impreuna, si relatia lor tot asa a fost. Si pe vremea cand castigau prost amandoi, si cand nu aveau copil... Tocmai o relatie de genul acesta i-a permis ei sa invete, sa munceasca, sa faca ce-i place si sa evolueze profesional excelent... Sunt convinsa ca e multumita de familia ei. Nu stiu daca il iubeste, doar ea poate sa stie, dar stiu ca ei nu se cearta niciodata si calmul care-i caracterizeaza pe amandoi este de invidiat.
Vezi si tu daca se potriveste ceva din povestea asta si pentru tine.
Pe de alta parte... eu ma uit acum la relatia care s-a creat intre sotul meu si copil. Sunt topiti unul dupa celalalt. Norocul meu este ca noi ne intelegem foarte bine si nu se pune problema despartirii, dar daca prin absurd s-ar pune, si evident eu as lua copilul, m-as simti ca o criminala sa-i separ. Ar suferi amandoi enorm si eu pe langa ei ca-i vad cat sufera. Vreau sa spun ca daca realizezi ca esti pe drumul gresit, asa cum bine iti spune reiki, fa pasul inainte ca o astfel de relatie sa se lege. Iti va fi mult mai greu mai tarziu.

Manuela si bb Costin

Nikita73 spune:

Emeria, inteleg perfect ce vrei sa spui referitor la inteligenta...Si eu am fost cu un barbat pe care-i consideram inferior dpdv intelectual, dar situatia a fost putin diferita. El imi recunostea superioritatea si chiar ma admira pentru asta, iar eu ma simteam foarte bine fiind idolul lui si nu ma deranja deloc faptul ca el nu avea scoala, mai ales ca era un om bun la suflet si finut.
Dar daca un barbat inferior s-ar si incapatina sa ma contrazica, deci si-ar sustine prostia chiar ca m-ar enerva...

Din pacate, asa cum ti-au spus si alte fete, cred ca la tine e putin tirziu sa te desparti de el daca astepti un bebeu cu el...poate despartirea ar fi actuala doar daca ajungeti sa nu va mai intelegeti deloc, dar asa...eu daca as fi in locul tau as incerca sa-l suport asa cum este si sa incerc sa-i apreciez alte calitati pe care in mod sigur le are...Stiu ca un barbat pe care nu-l poti admira nu-ti poate insufla cine stie ce pasiune, dar incearca sa-l admiri pentru alte calitati, sau poate sa-l canalizezi spre activitati care i-ar mai ridica putin pregatirea...
S-ar putea ca iubire adevarata si pasiune sa nu simti niciodata pentru el, dar poate sa aveti o relatie bazata pe acceptanta si prietenie, mai ales de dragul bebeului. Poate n-ar strica sa vorbesti deschis cu el...
Oricum, eu zic sa nu te pripesti in a lua o hotarire...
Cu drag, Nikita

Emeria spune:

lily, motivul pentru care am ales sa stau cu el la inceput era simplu, imi oferea ceea ce imi doream pe-atunci (si consideram eu ca-i mai important), IUBIRE. Ca sa nu mai spun ca eu eram imediat dupa un divort, deci mult prea vulnerabila. Era sotul alteia doar cu actele, pentru ca ei nu mai stateau impreuna de destul de mult timp (ea ramasese in provincie, el venise in Bucuresti).
Nu-mi doresc sa ma despart de el, si in nici un caz nu-mi doresc sa-l despart de copil. Imi doresc sa revin macar la sentimentele care le aveam altadata fata de el. Sigur are si calitati pe care i le admir, si poate ca daca ar renunta macar la caposenie in favoarea dialogului situatia ar fi alta. Imi aduc aminte seara de craciun, cand si eu si cumnata lui am discutat vreo 5 ore in contradictoriu cu el (n-am ajuns bineinteles la nici un rezultat), in schimb am facut o "descoperire" care m-a facut sa-mi pun primele semne de intrebare: au fost destul de multe momente pe parcursul discutiei cand noi 2 i-am dat dreptate lui (la lucruri mai mult sau mai putin importatnte), dar ne-am mai chiunut juma de ora sa gasim macar un moment cand el ne-a dat noua dreptate, si n-a fost absolut nici unul, n-am gasit nici macar o afirmatie marunta de-a noastra cu care el sa fi fost de acord.
In ultima vreme, atunci cand apar probleme, lasam timpul sa le rezolve in loc sa le gasim o solutie impreuna. Si mai mult ca sigur asta-i motivul pentru care relatia noastra merge pe un drum gresit.

Cristina spune:

Emeria, draga mea

Mi-a luat si mie ceva timp dar...am descoperit ca 1+1 nu face intotdeauna 2 (asa cum credeam eu cu tarie) si ca fiecare are adevarul lui. Lumea nu este zugravita in alb si negru, predominante sunt nuantele de gri.

Succes

Manuc spune:

quote:

---

Emeria, draga mea

Mi-a luat si mie ceva timp dar...am descoperit ca 1+1 nu face intotdeauna 2 (asa cum credeam eu cu tarie) si ca fiecare are adevarul lui. Lumea nu este zugravita in alb si negru, predominante sunt nuantele de gri.

---

Bine zis, doar ca amandoi trebuie sa vada la fel. Cum vezi gri-ul cand 1+1=3 fara nici o discutie?
Cand cineva iti spune "Parerea mea este ca 1+1=3, dar nu sunt absolut sigur" nu ai de ce sa te enervezi, chiar te gandesti ca nu intotdeauna 1+1=2, dar cand ti-o spune de genul "1+1=3 si am incheiat subiectul" ... comunica daca mai poti!

Manuela si bb Costin

roinita spune:

Daca crezi ca nu poti si nu poti iubi, renunta....insa eu zic sa mai astepti pana dupa nasterea copilui. Iubirea din privirea lui, manutele incolacite in jurul gatului lui "tati" te pot inspira si pe tine. Cine stie? Poate micuta creatura te va face sa descoperi un paradis care nu credeai ca exista. E tare complicat sa dai sfaturi, insa eu zic sa mai ai rabdare, poate, poate...barbatii sunt toti la fel, crede-ma. Ceea ce cauti tu e pasiune, care oricum nu dureaza o vesnicie. Apoi ce ramane? Prietenie, intelegere, respect, familie. Asta e de fapt dragostea adevarata, acesta e sentimentul. Poate vei reusi sa il descoperi si sa fii fericita, iti doresc asta din suflet. Numai bine!!

mara26 spune:

DRAGa Emeria,situatia ta e foarte delicata dar culmea este ca multe femei trec prin asa ceva.Eu as fi putut fi acum una dintre ele,dar ceva din mine s-a opus.ASA ca am preferat sa raman singura decat sa ma amagesc .CRED ca acum ar trebui in primul rand sa-ti stabilesti prioritatile.AStepti un copil pe care tu l-ai vrut.DECI ofera-i ceea ce merita :un camin.IUBIREA se afla in tine,dar tu te lasi distrasa de lucruri superficiale si treptat il vei uri pe sotul tau.DEFECTUL pe care il are el il au mare majoritate a barbatilor:incapatanare si orgoliu.DAR tu esti constienta de defectele tale ?El cum te suporta si te mai si iubeste pe deasupra?BYE!

mara26 spune:

DRAGa Emeria,situatia ta e foarte delicata dar culmea este ca multe femei trec prin asa ceva.Eu as fi putut fi acum una dintre ele,dar ceva din mine s-a opus.ASA ca am preferat sa raman singura decat sa ma amagesc .CRED ca acum ar trebui in primul rand sa-ti stabilesti prioritatile.AStepti un copil pe care tu l-ai vrut.DECI ofera-i ceea ce merita :un camin.IUBIREA se afla in tine,dar tu te lasi distrasa de lucruri superficiale si treptat il vei uri pe sotul tau.DEFECTUL pe care il are el il au mare majoritate a barbatilor:incapatanare si orgoliu.DAR tu esti constienta de defectele tale ?El cum te suporta si te mai si iubeste pe deasupra?BYE!