Mutatii ale limbii romane in strainatate
Raspunsuri - Pagina 5
conchita spune:
recunosc ca mie imi place sa le pocesc. adica sa folosesc cuvinte cu baza inglezeasca si terminatie mioritica de pilda, sau cum imi vine pe moment. am inlocuit focalizat cu focusat, pentru ca sssss-ul ala din ultima varianta gregara ma ispiteste ca ssssarpele :))oricum focus in romana este neologism. nici nu mai stiu daca angoasat este cuvant romanesc, atata de mult mi-a intrat in obisnuinta. ma mai joc si cu shopingaiala sau shopare (de la shopping), cu "s-a bugat","mr.bugescu" sau "bugit" de la "bug" cand vine vorba de computere, "m-am stressaluit la bucatarie"-amestec de stress si trebaluit, iar pe linia Catavencu imi place sa transcriu cuvintele engleze asa cum se pronunta, gen sanshain, fadar, etc. pe de alta parte, amestec si regionalisme, litera K in loc de C cand ma apuca, plus "mey, bey, maaah, bre, alea-alea.." ca sa fie ghiveciul complet. sa nu fie cu suparare pentru puristi, sper. e doar o joaca. 
rodika spune:
Mie mi se pare urat cand doi romani vorbesc alta limba,sau amestecat;ei spun ca asa le vine mai usor,insa parerea mea este ca nu stiu,efectiv limba romana.Nu vreau sa jignesc pe nimeni,dar suntem romani si trebuie sa vorbim romaneste ,asta-i parerea mea!
Eu am un baietel care,cu siguranta va vorbi romaneste in casa si unde sunt romani.
Acum cateva zile,la magazin,o fetita(sa fi avut vreo 4 anisori)vorbea cu mama ei romaneste,ii spunea ca vrea aia,aia,ma rog...iar maica-sa ce credeti?raspundea in italiana(cu accent moldovenesc)
,practic aia nu era nici macar italiana pura...ce vorbea doamna aceea....
Leah spune:
Eu tocmai am fost in Italia la niste romani si m-a durut mintea la felul in care vorbesc: trebuie sa ma prenotez la doctor (sa imi fac rezervare), avem trei fermate pana acolo (trei statzii), mergem in mercato (piata), fac spaghetti cu pancetta (nici n-am stiut exact ce inseamna asta, un fel de sunca), mi se gireaza toate in cap (de la girare=a se invarti) etc.
La fel si prietena mea din Germania, cand vorbesc cu ea la telefon, e jumate romana, jumate germana: mi-am luat waschmaschine (masina de spalat), Mikrowellen (cuptor cu microunde); la firma unde lucrez (romano-germana), la fel: a cumparat Schrott (fier vechi), avem 10 Barjen, vine de la Frankfurt la Temeswar (Timisoara)... Si nu e prosteala, dar e defectul meseriei, daca vorbim in germana cu partenerii nostri?!
"I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I--
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference."(Robert Frost)
frunzaverde2 spune:
Am citit abia acum tot ce s-a scris la acest subiect.
Nu vreau sa scuz pe nimeni pentru mutilarea limbii romane dar daca ar fi sa sintetizez experienta mea as spune urmatoarele.
Mi se pare mai usor de inteles faptul ca atunci cind esti de putin timp in alta tara ajungi sa amesteci cele doua limbi. Pentru ca ti-ai creat o obisnuinta, ai intrat intr-un nou sistem in care trebuie sa te integrezi (in primul rind prin comunicare) iar a vorbi in romana e ca un pas inapoi.
In timp ce dupa ce ai acumulat citiva ani in noua tara, ai capacitatea de a-ti organiza gindirea ca o structura binara. Ai depasit faza integrarii, acum atingi un fel de maturitate a exprimarii, pentru ca stii ca nu mai exista riscul sa nu iti insusesti suficient de bine noua limba.
Cu cit stapinesti mai bine limba tarii de adoptie, cu atit romana ta va fi mai putin stilcita (pornind bineinteles de la premiza ca faci un minim de efort pentru a mentine contactul cu limba materna).
Alta explicatie a greselilor (mutatii) : Pentru ca nu vorbesti doar o limba ci si traiesti intr-un context, cu realitati pe care le numesti poate pentru prima data. Cind te intorci la limba romana tranzitia e mai dificila pentru ca trebuie sa desemnezi ceva intr-o limba in care nu ai trait acea realitate.
ex : tot ce tine de relatia in doi, de dragoste etc eu le-am trait pentru prima data in Franta, cu un francez, in limba franceza. Ma simt ridicola sa spun te iubesc, iubitul meu, dragoste... Imi suna doar ca niste cuvinte, asa cum as vorbi de masina sau de bibelouri. In romaneste aceste cuvinte nu imi trezesc nici o amintire, nu imi inspira nici un sentiment.
O alta categorie e aceea a cuvintelor folosite in gluma. Chiar daca ai putea face efortul sa cauti cuvintul romanesc potrivit, preferi intr-un grup sa creezi un fel de legatura comuna si aceea e romanizarea unor cuvinte preluate din limba straina . In acest caz nu e vorba de mutilare, e as zice un efect de stil cautat - recunoscut - si acceptat ca atare de toti membrii grupului
ex : dilitez (din engl delete) / mi-am parcat caru' (de la car - engl)
Cuvintele traduse - cind locuiesti in alta tara si vorbesti zilnic limba tarii respective devine aproape un automatism. In momentul in care te exprimi in romaneste, te blochezi la un cuvint pentru ca in romaneste e complet diferit (nu are origine comuna cu cuvintul din limba straina pe care o practici) sau pentru ca nu ii cunosti echivalentul si atunci, mecanic, faci o traducere, alegind cea mai comuna acceptie a termenului.
Personal am trecut prin toate astea, chiar atingind stadiul in care frazele imi veneau in minte in franceza si imi dadeam seama ca le traduceam mot a mot (si bineinteles ca interlocutorul remarca acest lucru). Se datora stadiului la care ma aflam in relatia cu limba romana. De atunci comunic, citesc pe Internet (mult mai eficient decit din cartile literaturii romane) si astazi simt ca exista in mintea mea un echilibru perfect intre cele doua limbi.
Am cunoscut acelasi lucru si intre romana si italiana (pe vremea cind o studiam la facultate si apoi cind am fost in Italia).
Am cunoscut experienta si intre franceza si engleza cind lucram in Franta intr-o firma americana, unde aveam contacte permanente in engleza, instructiunile pe calculator erau in engleza. Pina si la cel mai inalt nivel (asociatii firmei in lucrarile profesionale pe care le elaborau), se folosea in mod devenit natural un jargon care amesteca cu buna stiinta americanisme francizate. In acel mediu suna perfect obisnuit, azi, cind nu mai sint printre ei mi se pare ridicol limbajul pe care si eu ajunsesem sa il folosesc.
Sint admirativa fata de o prietena de a mea instalata in Israel. Sotul e palestinian, deci vorbeste araba, dar a facut facultatea in Romania si stapineste bine limba.
Intre soti se vorbeste romaneste, cu copiii fiecare dintre soti vorbeste pe limba lui. Cu socrii, prietena mea vorbeste araba (invatata la fata locului). In oras cu evreii colega mea vorbeste ebraica (invatata la fata locului). Cu cumnatele, prietena mea vorbete in engleza.
Fetita cea mare a intrat la scoala. Invata simultan araba, ebraica si engleza. Iar acasa vorbeste in continuare in ro.
Ceea ce nu stiu (acum imi vine in minte acest lucru) e limba in care copiii vorbesc intre ei. Ma intreb daca o fac in romaneste pe motiv ca e limba in care parintii lor vorbesc acasa sau daca o fac in araba, ca fiind limba tarii in care traiesc si a familiei bunci + unchi matusi + verisori.
If you want to win you have to learn to be a master of the game.
LindaG spune:
Si eu vreau sa spun la acest subiect niste lucruri.
In primul rind iubesc Romania si limba romana mai mult decit orice si asta imi spune destul de des si barbatul meu care este neamt.
Eu traiesc de 4 ani in Germania si deoarece barbatul meu este nascut aici suntem nevoiti sa vorbim germana(el stie doar citeva cuvinte romanesti cum ar fi:micii ca nu stie sa zica mici sau mititei,sarmale,farmacie,multumesc,la revedere etc.).Asa se intimpla ca exista zile in care vorbesc doar germana si cind trebuie sa vorbesc romaneste mai folosesc si cuvinte nemtesti.Sora mea locuieste aici si cind vorbim la telefon vorbim romaneste desi folosim si cuvinte nemtesti pe care ori din obisnuinta ori de aceea ca nu le gasim un cuvint romaneste ,le folosim.Mama mea care locuieste in Romania si nu stie germana s-a obisnuit deja cu stilul nostru de a vorbi romaneste.
Si eu cunosc pe cineva aici care ii venita aici de vreo 20 de ani(pe atunci avea vreo 12 ani) si refuza sa vorbeasca romaneste desi fratele ei si parintii cind ii cineva de fata care vorbeste romaneste,vorbesc si ei romaneste.Si nici copii acelei persoane nu cunosc nici un cuvant in limba romana.Si pe mine acest lucru ma enerveaza.Barbatul meu mi-a spus ca atunci cind vom avea un copil eu va TREBUI sa vorbesc cu el romaneste ca si mama mea sa poata vorbi cu el si el va vorbi cu copilul germana(sa o invete corect 
).
Si acuma ca m-am lungit atita va spun si eu citeva "perle" pe care le folosim noi:
-cushälim(Kuscheln-de ex. cind stai intinsa linga barbatul tau si te tine in brate-te giugiulesti?dragalesti?-nu stiu sa il traduc in romana)
-drucälesti(drucken-a printa-cred ca asa se spune pt. simplul fapt ca acest cuvant nu l-am folosit niciodata atita timp cit am trait in Romania)
Acuma nu imi mai aduc aminte dar astea doua exemple pe care le-am dat sunt cele mai frecvente.Oricum de cind am gasit acest forum am observat ca mi-am adus aminte de foarte multe cuvinte romanesti pe care nu le-am mai folosit de mult.
De aia ma bucur foarte mult ca am gasit acest forum.
LindaG
polide spune:
am trecut si trec si eu prin asta,si e un fenomen firesc,dar ma ingrijoreaza mai mult expresii folosite inca in tara de romanii din Romania,ca de exemlu titlu subiectului urmator ".....E PE BUNE !! "
Asta imi da mai multe griji si asta ar fi un subiect de cercetare,de imbogatire (mai bine zis saracirea )limbii romana cu genul asta de cuvinte (nasol,misto s.a.m.d.)care sint prea frecvent folosite !
LindaG spune:
Am intrat numai sa ma corectez:
Ma cusälesc(Kuscheln-a se cuibari)
LindaG
SMART spune:
eu gasesc ca este mai greu de inteles romana vorbita de pustanii care s-au nascut si ...cresc inca pe caldarimul bucurestiului sau a oricarui oras mare din tara decit cei din strainatate. Cind ma duc inapoi la Ro si vorbesc cu copiii prietenilor, au senzatia ca sunt de pe vremea lui Stefan cel Mare fiindca nu vorbesc ca ei si , si mai dureros, inteleg cam 80 la suta din ce spun . Este un fenomen mondial se pare, eu il numesc "limba SMS", prescurtarea cuvintelor prin eliminarea vocalelor pe care le importa deja tinerii in limbajul curent. Si nu numai, se pare ca si parintii fac economie la vocale!!!
Putem sa trecem SMS-ul la categoria limbilor straine, poate ca are sa fie admis ca proba de bacalaoreat! Plus limbajul de mahala, care noua ni se parea mare lucru si care a "evoluat"( daca putem folosi amindoua cuvintele in aceeasi fraza). Este aproape de a ajunge la nivel academic. Vorbim engleza "oxford" si romana de "mahala". Ura! am ajuns departe.
FELICIA
Nadia1976 spune:
Desi sotul meu e canadian, si in casa se vorbeste doar engleza, stiu sigur ca aunci cand voi avea un bb, il (sau o) voi invata romaneste. Ca daca mergem in Ro, in vizita la neamuri, sa fie in stare sa vorbeasca cu verisorii si prietenii, fara sa fiu eu acolo, sa traduc. In afara de asta: ma revolta tare acele fapturi care dupa cateva luni de "strainatatzuri"... "nu mai vorbesc romaneste"... Eu da, vorbesc romaneste, chiar intentionez sa lucrez ca traducator romana-spaniola-engleza. Si cum sa nu vorbesc romaneste cand aproape toata viata mi-am trait-o in Ro.? E drept intr-o familie unde s-a vorbit mai mult germana decat romana...
nikomiko spune:
mda... e usor de dat cu pietre...
Daca vorbim de romani din romania, care stalcesc cuvintele sau le pronunta cu un accent ciudat, numai ca sa fie "misto", atunci mi se pare si mie urat. Am o prietena, care n-a fost niciodata intr-o tara in care se vorbeste engleza, dar la ea toate cuvintele sunt cu accent, de ma intreb de multe ori (si o intreb si pe ea) ce o fi vrut sa zica?
La fel am aici o prietena care nu vorbeste prea multa germana, dar are niste cuvinte preferate pe care le foloseste ori de cate ori prinde ocazia.
Daca vorbim de romani care stau de mai multa vreme intr-o alta tara si vb alta limba, mi se pare omenesc sa mai scape cuvinte in cealalta limba decat ro.
Spre exemplu, ieri vorbeam cu o prietena si ii povesteam ce-am patit la un hotel si pur si simplu nu-mi venea banalul cuvant "aperitive", asa ca am spus "Vorspeise". Nu vb zilnic germana, dar de cate ori mergem undeva, vad peste tot "Vorspeise", stiu ce inseamna si intamplator sau nu, ajunge cuvantul asta sa fie uzual, pe cand echivalentul romanesc trece pe planul 2. Nu ma mandresc cu chestia asta, dar mi se pare perfect omenesc pt. un om care incearca sa se adapteze la noul mediu de viata (mai ales pt. ca nu putem pleca de la ideea ca eu sunt roman si nu vreau sa vb decat romana).
Pe cand sa nu-ti inveti copilul romana pt. ca nu-i foloseste la nimic e mai mult de 100% prostie. E ca si cand tu ai stii sa canti la pian, vioara si cine mai stie ce, dar nu-ti inveti copilul nimic din toate astea, pt. ca la ce-i foloseste lui? Eu mi-as invata copilul tot ce stiu eu si as vrea sa stie mult mai mult decat numai ce stiu eu, pt. ca asta e principiul evolutiei: cei de dupa noi trebuie sa stie mai mult decat noi.
Sa nu mai vorbim de faptul ca in aici in Austria poate fi un avantaj sa stii romana, pt. ca sunt ceva firme care fac investitii in Romania si au nevoie de oameni care sa vb romaneste (pe langa germana, bineinteles).
Asta a fost parerea mea, dati cu pietre daca vreti ;).