(fost) cum am ajuns sa cred in deochi
Raspunsuri - Pagina 2
madutza spune:
hahaha, esti tare oz, chiar o sa ma gandesc la ideea ta 
.
exista, ca la orice popor multe traditii,ritualuri si superstitii, mai vechi sau mai noi. De exemplu "deochiul" este cunoscut si in Turcia, insa ei nu au descantece ca noi, folosesc semnul traditional "nazar boncu" pentru a le indeparta. Nici eu nu sunt de acord cu o gramada de superstitii, sa iei haine inainte de nastere copilului, sa nu ii spui pe nume pana la botez...etc.
Madutza 
& ingerasul din burtica de 13 saptamani
lulu77 spune:
oz ,sotul meu a inceput sa se linisteasca inainte ca medicii sa ii faca aceea injectie intravenoasa.a fost facuta ,sa zic ,ca un supliment.
cred ,si sunt convinsa ca la ajutat tatal nostru.
am un caz in familie, real ,nu glumesc ,un copil mort de deochi.
eu deochi ,dealtfel, f repede pe cineva, si stiu lucrul asta.
petra spune:
Oz draga, daca tu nu crezi in deochi, in Tatal Nostru, trebuie sa nu creada si altii?? Cine a patit , crede dupa aceea. Tu ce crezi ca nu ai purtat ata rosie la manuta cand ai fost mica, nu ai fost infasata strans cand erai bebelus. Eu nu as crede ca nu. Ata rosie de la manuta nu are ce strica, si eu i-am tot pus-o fetitei mele chiar si aici in USA, si la un moment dat m-a intrebat intr-un magazin o tipa care era indianca cred, ca daca cea betita rosie semnifca acelasi lucru ca si bratara pusa la copii mici de ei(adica de indieni). Mi-a zis atunci ca pun acea bratara la copii sa fie feriti de rele , inca de la cateva zile dupa nastere. Deci cu semne sau fara semne de astea fiecare isi doreste sa-si apere copilul de rele.
In orice caz, eu am patit aici sa fiu deocheata. Am mers la un magazin unde se vind chestii de astea de lucru manual, cu gandul sa iau niste lana , sa-i impletesc fetitei mele un fular cu caciulita. Nu neaprat din necesitate ci pentru a imi umple timpul cu ceva. Era spre toamna, si purtam un pulover impletit din tara, foarte frumos lucrat si de efect. MA invarteam eu pe aoclo ce sa cumpar, si au navalit peste mine, doua babe de astea care au tot pus mana pe mine, sa ma laude ca frumos este puloverul si cum este facut, bla, bla.Nici una din acele femei nu mi-a placut privirii din prima.si cand puneau mana pe mine, prca ma luau firorii, si tot ma trageam in parti sa nu mai ma atinga. Am scapat de ele cu greu, si am iesit din magazin pusca.Nu am apucat sa ma urc in masina ca ma luase cu durere de cap si o transpiratie rece. Noroc ca eram apoape de casa, si nu am avut de condus mult, ca starea se inrautatea si am ajuns totusi cu bine in casa. M-am spalat pe fata cu apa rece, am luat pastile de cap, am luat lamaie , nu mai stiam ce sa fac, singura in casa, copilul mic, ma apucase disperarea si atunci mi-am facut semnul crucii si am zis si eu Tatal Nostru.( Intre timp fetita mea a dormit, pentru ca am pus-o in patut pentru siguranta ei, daca vedeam ca au nu mai stiu de mine.) Dupa asta m-am intins si eu pe o canapea si am adormit bustean. Ei si de atunci evit politeturile astea facute de diferite persoane. Asa am fost eu deocheata, deci exista persoane cu energii negative care le transmit, fara poate a se gandi la deochi sau cum s-o mai fii chemand. Sau poate cine stie???........
mada taba spune:
Nici eu nu credeam in asa ceva dar atunci cand fata mea a plans fara incetare timp de doua ore si nu s-a linistit cu nimic,i-am spus Tatal Nostru si i-a trecut.
Asta se intampla pe la trei luni. Acum are trei ani si s-a mai deochiat de cateva ori si tot cu Tatal Nostru si aghiasma i-a trecut.
Madalina
iamona spune:
Am patit de atatea ori sa ma "deoache"diverse persoane(sau daca vreti sa ma "suga de energie")incat nu imi pasa de sceptici.Nu cred in ritualuri tiganesti sau picioare strambe ...dar ma simt atat de rau cand sunt deochiata ca numai cu tatal nostru trece.
E adevart ca personal nu mi s-a intamplat in america ci doar in romania...ca astia de aici nu se holbeaza la tine...dar am patit-o insa cu bebeul...
cine nu crede il priveste...nu simt nevoia sa le impartasesc experientele mele la americani...si ei fac lucruri care personal mi se par stupide dar nu comentez si nu ii critic
insa daca copilul se poarta ciudat...nu strica sa ii maingai capsorul si manuntele si sa ii zici tatal nostru...si care e problema sa aiba ceva rosu???cui ii pasa?
oz spune:
quote:
Originally posted by petra
Oz draga, daca tu nu crezi in deochi, in Tatal Nostru, trebuie sa nu creada si altii??
draga mea nu incurca borcanele! Eu cred in Dumnezeu, am fost insa crescuta intr-o familie germana catolica, nu am auzit NICIODATA pe bunica sau mama mea plangandu-se de vreun deochi. De altfel aceste 'ritualuri' sunt destul de rare in partea de vest a tarii, in Timisoara unde am trait eu nu am intalnit femei tinere care sa creada in asta. Sunt babe la tara (de obicei romance nu nemtoaice, sarboaice, unguroaice, etc) care mai scuipa pe copii ca sa nu-i deoache. Am avut o vecina sarboaica care facea asta si cand am intrebat-o de ce o face mi-a zis ca ea nu crede dar cand era tanara i s-a intamplat sa se uite unele mame urat la ea pentru ca ii placeau copiii si de atunci scuipa si zice asta doar asa sa nu se supere lumea.
Fara nici o suparare, nu am putut sa nu remarc faptul ca toate fetele aparatoare ale deochiului sunt din Bucuresti, nici una din prietenele mele (+/- 30 ani) din Tm nu crede in asa ceva.
quote:
Tu ce crezi ca nu ai purtat ata rosie la manuta cand ai fost mica, nu ai fost infasata strans cand erai bebelus. Eu nu as crede ca nu.
sunt ABSOLUT sigura ca nu am purtat ata rosie la mana, nu am fost infasata strans si maica-mea nu facea nici o legatura intre colicile mele, strainii de pe strada si Tatal Nostru.
quote:
Ata rosie de la manuta nu are ce strica...
ma intreb, chiar crezi ca daca exista persoane care fac atata rau, uite aici sunt adulti care au ajuns la spital, un copil mort de deochi, etc, o ata rosie te apara de o forta negativa atat de distrugatoare?????
oz spune:
quote:
Originally posted by Kehleyr
Oz nu e nevoie sa fii atat de agresiva.Mie nu mi se pare ca e acelasi lucru sa spui Tatal Nostru sau sa legi o ata rosie cu a lega picioarele copilului. Bineinteles ca nu trebuie sa ajungem la extrem cu vraji tiganesti dar nici nu am vorbit de asa ceva.
daca nu cred in deochi sunt agresiva??
am si zis ca nu este acelasi lucru sa spui Tatal Nostru (daca asta te ajuta) si a lega picioarele. Citind insa subiectul asta am aceasi senzatie de film stiintifico-fantastic pe care am avut-o cu soacra-mea. Toate aceste 'traditii' fiindu-mi straine nu pot sa le judec altfel decat la gramada. Evident unele sunt mai inofensive decat altele, pentru mine insa, sunt la fel de lipsite de sens.
quote:
Am incercat intai toate posibilitatile medicale. Copilul mai fusese in locul acela, ii stia pe nasi, a mai fost dusa si in alte locuri straine si nu a facut niciodata asa.
hai sa-ti povesesc ce am patit eu cu fiica-mea, cand eram acasa si pe strada era cuminte dar nu puteam sa o duc in casa la ai mei. Desi pe parintii mei ii stia atunci cand o duceam in casa straina incepea sa tipe si nu se potolea decat in momentul in care ieseam. Ar trebui sa cred ca parintii mei ii vroiau raul sau ca vreun spirit malefic s-a cuibarit in casa lor????? Cand fata a mai crescut s-a obisnuit cu locuri straine si problema a disparut.
quote:
Mie asta mi se pare minunat, complexitatea asta a lumii, toate cele nevazute. Spiritul este mai presus decat materia si unele lucruri se simt, nu se vad sau nu se explica logic...
mie mi se pare minunat cum o ata rosie castiga lupta cu fortele malefice.
Marox spune:
Nici eu nu cred in deochi. Ma pufneste risul cind imi aduc aminte ca prin clasa a IV-a imi legasem o ata de nu mai stiu ce culoare de mina, am tinut-o vreo 2 zile, dupa care m-a vazut taica-meu si mi-a smuls-o...am plins o gramada, insa de atunci m-am lecuit.
Trebuie sa recunosc ca experientele voastre sint interesante, ca au o explicatie stiintifica sau nu ma intereseaza mai putin.
marius spune:
Oz... de ce crezi in Dumnezeu? Ce te indeamna? E doar consecinta educatiei? E si altceva? Esti sigura pe credinta ta? Crezi ca altcineva ar putea sa iti conteste credinta? Te-ar deranja acest lucru? L-ai considera normal? Ai incerca sa iti explici tie sau acelei persoane toate aceste lucruri ce imbraca "credinta in Dumnezeu"? Cum ai face-o si de ce? Consideri ca cei ce nu iti impartasesc credinta gresesc?
Dupa ce ai raspuns la toate acestea, fa un exercitiu usor de realizat...schimba cuvantul Dumnezeu cu doua cuvinte banale - "siret rosu" si fa abstractie de persoana ta ca si mentalitate pe acest interval de timp. E foarte posibil sa vezi un om linistit cu privirea senina
Si pentru ca tot iti plac lucrurile exacte cele palpabile hai sa te mai provoc la un joc...de cuvinte si geometric oarecum:
Spui ca lucrurile sunt intotdeauna clare sau ma rog aproape... hai sa ne inchipuim sa suntem intr-o lume bidimensionala, eu sunt un patrat, tu un triunghi sau un cerc si asa mai departe si ne miscam pe o plansa cu doua coordonate.... deci toti suntem o multime de patrate, cercuri, triunghiuri si toata lumea noastra este formata doar din noi....
La un moment dat vine un morcov...sa nu razi.... de sus in jos si trece prin lumea noastra traversand-o. Ce vei vedea tu oare? Un punct apoi un cerculet mai mult sau mai putin....si pana la urma doar un punct care brusc va dispare. Din pacate pentru tine fiind un cerc sau un patrat nu vei putea niciodata sa vezi un morcov... dar asta sa insemne ca nu exista?
E doar un joc.... la care raspunsul il vei afla candva. Nu te grabi pentru ca raspunsul e si afara si inauntru.
In final ai citit Vrajitorul din Oz?
Marius (www.desprecopii.com)
Lidia spune:
quote:
Originally posted by marius
Oz... de ce crezi in Dumnezeu? Ce te indeamna? E doar consecinta educatiei? E si altceva? Esti sigura pe credinta ta? Crezi ca altcineva ar putea sa iti conteste credinta? Te-ar deranja acest lucru? L-ai considera normal? Ai incerca sa iti explici tie sau acelei persoane toate aceste lucruri ce imbraca "credinta in Dumnezeu"? Cum ai face-o si de ce? Consideri ca cei ce nu iti impartasesc credinta gresesc?
Dupa ce ai raspuns la toate acestea, fa un exercitiu usor de realizat...schimba cuvantul Dumnezeu cu doua cuvinte banale - "siret rosu" si fa abstractie de persoana ta ca si mentalitate pe acest interval de timp. E foarte posibil sa vezi un om linistit cu privirea senina
Si pentru ca tot iti plac lucrurile exacte cele palpabile hai sa te mai provoc la un joc...de cuvinte si geometric oarecum:
Spui ca lucrurile sunt intotdeauna clare sau ma rog aproape... hai sa ne inchipuim sa suntem intr-o lume bidimensionala, eu sunt un patrat, tu un triunghi sau un cerc si asa mai departe si ne miscam pe o plansa cu doua coordonate.... deci toti suntem o multime de patrate, cercuri, triunghiuri si toata lumea noastra este formata doar din noi....
La un moment dat vine un morcov...sa nu razi.... de sus in jos si trece prin lumea noastra traversand-o. Ce vei vedea tu oare? Un punct apoi un cerculet mai mult sau mai putin....si pana la urma doar un punct care brusc va dispare. Din pacate pentru tine fiind un cerc sau un patrat nu vei putea niciodata sa vezi un morcov... dar asta sa insemne ca nu exista?
E doar un joc.... la care raspunsul il vei afla candva. Nu te grabi pentru ca raspunsul e si afara si inauntru.
In final ai citit Vrajitorul din Oz?
Marius (www.desprecopii.com)
... o singura lacuna are acest exercitiu: chiar daca tu esti un patrat si eu un cerc () eu te vad pe tine o linie si tu ma vezi pe mine tot o linie.... doar suntem bidiemsionali.... Am I right?In alta ordine de idei, acest lucru cu deochiul nu este specific numai poporului roman si ca sa fim si mai specifici, regatenilor , care fie vorba intre noi sunt ceva mai prosti
decat banatenii sau ardelenii sau.... (PS: eu sunt regateanca get-beget, nascuta la Giurgiu).... Aceasta "superstitie" cu deochiul se intalneste is la alte culturi si civilizatii: chinezi, indieni, triburi amerindiene sau africane.Cei care cred (nu in sensul de credinta
).... in bioenergie si aura si camp si chakre... cei care fac yoga stiu de existenta celui de-al treilea ochi.... sunt atat de multe de spus in ceea ce priveste acest subiect.... si mai ales atatea lucruri "inexplicabile" care se intampla in lumea aceasta, pe care ne place sa o numim "a noastra"..... dar nu acum... lipsa acuta de timp.... numai bine!Sa incerci sa-i multumesti pe toti... o tentativa ce se va dovedi imposibil de finalizat.
Lidia
mama de Dan Andrei (7 ani) si mitzi mic pe drum - 29 saptamani