Mi-e dor de...ai mei!

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns guapa spune:

Te inteleg perfect! Stiu prin ce treci! Eu am lucrat in tara ca invatatoare, am terminat pedagogia, un doctorat aici si unde crezi ca lucrez? Intr-un magazin ca vanzatoare. Ce rusine mi-a fost sa le zic alor mei pentru prima oara ce fac eu aici! Ma simt extraordinar de rau, am impresia ca ma prostesc de la o zi la alta si din cauza asta ma bag sa fac si alte cursuri, dar ma gandesc cu ce folos? Ca sa lucrez tot aici?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Saso spune:

da fetelor... e nasol.. sa te simti asa neimplinit...si profesia conteaza f mult, in viata unui om!
Faza e ca.. mie mi-au recunoscut aici diploma.. si efectiv nu e de lucru in domeniu..as face si proiectare..ca m-am indragostit si de programe de grafica si proiectare pe calculator.. dar degeaba! v-am zis.. faza nasoala e ca am apucat sa gust din paharul...cu ce inseamna meseria mea!

Acum ce sa zic.. e drept.. cum sa ma pun eu in locul mamei si sa-mi plece fetita.. la mii de km departare...!!!! nici nu pot sa-mi imaginez! poate de asta sint inca...cu un picior aici.. si cu gindul acolo, acasa! doamne ce as imbina cele doua tari! sint atitea ca-mi trec prin cap si suflet... si sincer nu stiu ce sa fac! Eu o am exemplu aici pe soacra mea... a fost jurist acasa...si o vad cum se simte acum dupa 11-12 ani! si a facut asta pt copii! si copii.. acum sint la casele lor.. si abia mai au timp pt ea...si viata a trecut oftind... dfar gata ca e prea dimineata sa me deprim.. ma voi hotari si ma voi mai gindi..cind v-a veni momentul...
va pupam

Nathalie si Sofi
http://www.nathalie.net.ms/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lena spune:

Mare dreptate ai Denisa...eu m-ai m-am dus prin Romania ca deh, totusi din Olanda faci trei ore cu avionul, nu ca fetele din Canada sau State, dar cand o sun pe mama, saraca are o voce de zici ca a venit mos Craciun...am nascut acum o saptamana si saraca cand am sunat-o a inceput sa planga, mie sa mi se faca rau, ca sufera cu inima si nu are voie sa aiba emotii puternice, nu stiam cum sa o mai linistesc, de aia nici nu a putut sa vina la mine ca nu se simtea prea bine...va dati seama ce era in sufletul meu! noroc cu mobilele astea ca si cand am fost cu sotul in franta sau in germania, cand eram insarcinata o tot sunam (i-am luat mobil si cartela sa pot sa o gasesc tot timpul, dar saraca mama imi spunea:tehnica asta ma omoara, e prea mic telefonul si nu vad-desi are ochelari, dar e mai rau ca un copil!)

si eu mai vreau sa fiu un pic copil, chit ca ma cicalea si sora si mama...dar nu se mai poate, din pacate!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns foxy spune:

[red][Biz

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lily spune:

Parintii in Romania se sacrifica pt copiii lor, iar acest lucru pare normal. Ii sustin, ii cresc, le dau totul gindind ca vor fi fericiti.Insa parintii nu pot sa ne ajute in anumite situatii. Ne dau sfaturi, dar hotarirea-buna/rea ne apartine.
Eu locuiesc tot cu parintii, desi am vrut sa plec, sa am casa mea, familia mea .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lulu75 spune:

Eu in scurt timp imi voi parasi parintii pentru a ma muta in Elvetia alaturi de sotul meu care este plecat acolo de 2 luni. Parintii mei au facut tot ce le-a stat in putinta pentru mine. Desi sunt profesori si au salarii mici, mi-au cumparat o casa (din banii obtinuti din vanzarea casei bunicilor mei care au murit), iar de 4 luni mi-au cumparat o masina la care platesc rate 5 ani. La inceputul lui septembrie le-am spus ca ma casatoresc si ca plec in Elvetia. A fost o lovitura foarte mare si desi vor sa ma incurajeze, ii vad cat de tare sufera. Cum voi putea fi fericita acolo, atata vreme cat voi sti ca pe ei i-am distrus moral? Era momentul in care aveau mai multa nevoie de mine iar eu plec intr-o tara in care nu imi permit nici macar sa imi duc masina si unde sansa sa am un serviciu este minima. Niciodata nu mi-a placut sa stau degeaba, iar acum voi fi nevoita sa stau zi-lumina singura in casa pt ca sotul meu este inscris la doctorat si are cursuri zilnic de la 8 la 19. In plus am luptat foarte mult sa am meseria pe care mi-am dorit-o: actrita. Acolo niciodata nu voi mai putea profesa. Privesc in ochiii parintilor mei si ma doare sufletul ca ii las singuri. Si plang.

Luminita

Mergi la inceput