Ce faci cand nu sti ce ai de facut?

Dupa multi ani petrecuti intr-o relatie ajungi intr-un punct mort. Partenerul e gata sa-si petreaca restul vietii cu tine dar tu nu simti acelasi lucru. Care ar fi solutia??

ralucami spune:

PLECI! Iute-iute! Decat sa te simti aiurea toata viatza si sa ai sentimentul de neimplinire, mai bine suferi un pic si apoi "iti vine randul" la fericire. Parere personala

Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

mikaela spune:

Eu cred ca stai si te gindesti bine...Vina e la tine sau in cealalta parte? Si lucrurile gasesc rezolvare in comunicare...
Eu sint pentru "paste iarba pe care o cunosti". Si socrela mea spunea" unul mai bun nu gasesti iar altul la fel nu-ti trebuie!"
Pe cealalta parte sa stii ca nu strica o variatiune...Dar in limite!
Bafta si nu te pripi in hotariri!!!

country girl spune:

De multe ori, dupa o relatie de cativa ani, te tine si obisnuinta: te-ai deprins cu bunele si relele partenerului si te gandesti ca-ti va veni greu sa te adaptezi personalitatii altcuiva.
Din pacate si eu trait aceast sentiment. Am investit emotional patru ani intr-o relatie, pentru ca atunci cand s-a pus problema oficializarii ei, sa-mi dau seama (pe fondul lui "pentru totdeauna") ca, desi apreciam omul si viata in comun era placuta si linistita, ceea ce simteam pentru el nu era ceea ce trebuie sa simti pentru barbatul care ti-e sot. Si desi, poate pe moment am cauzat o suferinta amandorura, timpul a dovedit ca am facut alegerea corecta. Si am ramas prieteni.

clau07 spune:

Dupa o relatie de aproape 5 ani am spus NU, nu puteam merge mai departe. Eram prieteni, ne intelegeam dar lipsea ceva. El a facut tot ce a putut dar eu nu simteam ca El este persoana cu care voi sta toata viata. Lipsea ceva. Am pus punct. A fost o perioada in care am fost singura, am iesit cu diversi, speram sa-l intalnesc pe cel pe care-l asteptam. Si dupa aproape doi ani l-am descoperit. Si ma bucur ca am avut puterea de a rupe o relatie care era comoda, chiar daca perioada de tranzitie nu a fost tocmai placuta. Dar a meritat.

Unde dragoste nu e, nimic nu e!

Claudia

cataghe spune:

La 25 de ani eram divortata si cu un copil de 1 an si jumatate! Relatia dinainte de casatorie cu fostul meu sot durase 7 ani, dar ce folos?! Nu era ceea ce trebuie si stiam ca nu va fi niciodata. Mi-a fost foarte greu sa iau hotarirea si a urmat o perioada grea dupa, dar acum sint tare multumita ca am avut curajul sa fac ceea ce stiam ca e bine pentru mine si pentru copil. Si timpul mi-a demonstrat ca nu m-am inselat! Acum 2 ani l-am intilnit pe sotul meu actual, care e unul din cei mai buni barbati din lumea asta. Si mi-am zis ca e adevarat ca Dumnezeu nu iti inchide o poarta decit ca sa-ti deschida alta.
Eu zic ca una din cele mai mari intelepciuni in viata e sa stii sa renunti atunci cind trebuie, sa nu te cramponezi de ceva care in mod clar e un compromis. Nu e vorba, compromisuri marunte se fac in orice relatie, important e insa ca INTREAGA relatie sa nu devina un compromis.

"Doamne, ajuta-mi sa am curajul de a schimba ceea ce pot schimba, puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, si intelepciunea de a sti ce pot si ce nu pot!..." Cu rusine recunosc ca nu mai stiu cine a zis asta, dar tare bine a mai zis-o! Deci, pe acestea trei ti le doresc: curaj, putere si intelepciune!

tunad spune:

Ruperea unei relatii, este foarte dureroasa pentru toti, mai ales pentru copii.
"Dumnezeu nu iti inchide o poarta decit ca sa-ti deschida alta"
Va fi numai vina ta daca nu reusesti dupa (mai ales daca pleci tu),....iar daca reusesti meritul sa-l imparti cu Dumnezeu ca ti-a aratat calea ce trebuia urmata.

ANDRUSHKA spune:

Draga mea,
Eu nu voi spune nimic la subiectul asta, desi cunosc aproape toate amanuntele. dar pentru ca stiu ce om deosebit esti si ce judecata dreapta, ardeleneasca,ai, dar mai ales ce principii ai in viata, sunt sigura ca la un moment dat vei alege varianta optima!Sunt si voi fi aici, langa tine, asa cum si tu mi-ai fost alaturi intr-o dimineata friguroasa de iunie, cand n-am avut pe cine suna, decat pe tine!
Fetele iti vor arata si alte fatete ale problemei, majoritatea au experimentat pe propria piele!
te pup si ganduri senine,
a ta prietena,
Andrushka

Yesterday I dared to struggle, today I dare to win!

bebetica spune:

Iti iei jucariile si pleci numai daca nu simti absolut nimic pentru cel de langa tine. Cu toate ca nu inteleg de ce i te-ai alaturat candva ???????????

Este la fel de adevarat ca pleci doar atunci cand (crezi) ca ai gasit pe altcineva care ti-a facut inima sa tresara ca in adolescenta.

Altfel, este greu de plecat daca la inceput ai fost indragostit total. Dragostea nu dispare asa intr-o zi. Sunt factori care fac sa incepi sa te indoiesti de relatia in care esti implicat.

Eu am fost intotdeauna de acord ca o relatie, se poate destrama decat atunci cand unul din partenerii a gasit o alta persoana care realmente ii ofera alte orizonturi, alte perspective sufletesti si sociale (dar sa fie convins ca este asa). In fata unui astfel de tablou eu imi plec capul si consider ca fiecare are dreptul la o alta fericirea mai frumoasa, mai comoda ....etc.

Ioana si Stefan Dimitri
http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b32aaebf6598

hanna spune:

Si eu la fel cred, daca simti ca nu e el persoana cu care sa pornesti la drum, renunta. Cauta si il vei gasi si pe cel care-ti va fi sufletul pereche, si pentru care vei simti dragoste, iubire; abia atunci vei putea porni la drum cu inima deschisa si cu sufletul implinit.
Succes si tot binele din lume.
Hanna

mitub spune:

Eu zic sa iei o pauza. Stati departe o saptamana, sau o luna, dar fara sa rupeti relatia. Spune-i ca ai nevoie de un timp, in care sa fii tu cu gandurile tale. stai deoparte si incearca sa analizezi din afara care sunt punctele pro si care cele contra. Poate e numai obisnuinta, si vei constata ca suferi stand departe de actualul, sau poate te vei simti mai bine singura. Numai tu iti poti da raspunsul. Insa nu intra intr-o casnicie formala, numai din comoditate. Ar putea deveni un cosmar!

Capul sus!
Boga