Poveste cu si despre parinti
Raspunsuri - Pagina 2
country girl spune:
Povestea ta, imi suna destul de cunoscut. In cei 20 si ceva de ani petrecuti in casa parintilor am asistat neputinciosa la o relatie zbuciumata si galagioasa intre parinti, am fost permanent un obiect d esantaj emotional intre ei, tamponul defularilor si al neimplinirilor, scuza "pentru tine n-am divortat de taica-tau" etc
Am plecat de la parinti si am casa mea la 500 de km departare de orasul natal. Am sperat ca odata cu trecerea timpului si ramanand singuri, spiritele se vor domoli si vor invata, la varsta lor, sa se bucure de faptul ca sunt 2, ca se au unul pe altul la greu, ca vor fi mai intelegatori si toleranti fiecare cu slabiciunile celuilalt. Ai spune ca maturizarea aduce intelepciune. Eh bine, nici vorba. La fiecare vizita acasa ma trezesc iar arbitru fara voie in dispute conjugale. Ceea ce m-a determinat sa le spun amandorura si mai ales mamei (genul acela de femeie care ar dirija viata oricui, care s-ar agata ca mama ta de oricine din jur - nu pentru ca nu ar fi suficient de puternica ci tocmai pentru a-si arata puterea asupra celorlalti) ca pentru mine casa lor nu mai e acasa si ca nu voi mai merge acolo decat atunci cand va fi o atmosfera calda si iubitoare. M-a durut si pe mine, a durut-o si pe ea, fara indoiala, dar de schimbat nu s-a schimbat nimic, din pacate.
Eu nu cred ca mama ta nu are puterea de a-si reface viata si de a o trai pe a ei. teama ei este de a nu pierde controlul asupra vietii tale pe care ar vrea sa o traiesti asa cum vrea ea, intr-un fel in locul ei - sper ca e cat de cat inteligibil ce am vrut sa spun.
Cat despre noi, prima dovada de maturitate, faptul ca am devenit adulte il dovedim tocmai prin faptul ca nu mai avem nevoie nici macar in sufletul nostru de aprobarea parintilor pentru a ne trai viata asa cum vrem.
vilma spune:
Draga Micky, mie imi suna mai mult a abuz sentimental ceea ce se petrece intre tine si mama ta.
quote:
Eu vreau s-o las sa sa "faca mare", dar cum sa fac asta fara sa o ranesc? Pentru ca ea percepe orice indepartare de ea ca pe un abandon, si in plus ea nu are incredere in mine
N-o sa stii daca o ranesti sau nu cu adevarat, pentru ca mie mi se pare ca ea oricum se pune in pozitia de victima imediat ce simte terenul nesigur.
Imi pare rau, nu stiu ce sfat sa-ti dau, dar sunt sigura ca atunci cand vei fi tu insati mamica o sa reusesti sa rezolvi problemele delicat, sper ca statutul de bunica sa-i ofere si mamei tale sansa de a reface o legatura normala intre voi doua.
Cu drag,
Vilma
tinatache spune:
Cand ai sa fi mama (ma bucur pt tine din tot sufletul ca se va intampla in curand) ai sa intelegi ca nu poti sa-ti lasi copiii sa se "faca mari" fara sa-i doara putin. Prima cazatura din pat a bebelului il face sa stie unde se termina patul si a doua, sau a x-a oara sa stie ca face "buba". Prima data cand pune mana pe becul de la veioza, pe usa de la aragaz se va frige, dar va sti ca acolo e fierbinte. Si tot asa. Putin cate putin copiii nostri se fac mari si noi nu putem face altceva decat sa strangem din dinti si sa acceptam statutul de parinti "asistenti" la anumite lucruri. Cam la fel se intampla si cu mama ta, daca nu va experimenta pe propria piele ca omul e O fiinta, nu doua, nu trei, nu va intelege niciodata. Poate ca ii faci un bine pastrand o perioada o oarecare distanta. La vasrta ei nu invata la fel de repede ca un copil, dar in final nu va avea de ales. Iti repet, ai viata ta, si ai sa vezi ca momentul in care iti tii copilul in brate iti spala creierul, nu-ti mai trebuie bunici dependenti, toata atentia ta va fi indreptat catre botul acela de om din bratele tale, care, spre deosebire de ceilalti asa-zisi "maturi" , nu te are decat pe tine.
Eu am ales calea mai egoista, la fel ca si country_girl, am sperat ca distanta va atenua efectele situatiei de acasa, dar cum nu a fost asa am taiat cordonul ombilical si acuma e mult mai bine.
Iti doresc multa putere si rabdare! Si multa sanatate!
Cristina, mamica cu burtica
vikinga spune:
Tinatache ti-a dat un exemplu foarte bun. Ii imparatasesc total parerea. Si vilma are dreptate deasemeni cand spune ca asta e un abuz sentimental si la fel si alte fete care ti-au dat raspunsuri asemanatoare. Nu are rost sa mai repet.Mama ta uita ca un copil nu il faci pt tine insati, sa-l ai si sa-l manipulezi sentimental toata viata, ci il faci pt el ca fiinta. Un copil e un suflet independent ce ARE DREPTUL LA O VIATA INDEPENDENTA.Cred ca mama ta ti-a creat prea multe probleme si chiar daca sunt parintii nostri si ii iubim si respectam orice ar fi, trebuie uneori (re)educati, chiar daca metoda aleasa ii face si putin sa sufere. Exact ca in exemplul dat de tinatache.Categoric ca tu trebuie sa faci orice sa-ti vezi de viata ta. Nu esti tu vinovata pt esecurile din viata mamei tale. Si mai ales ca in curand ai sa fii mamica, energia ta trebuie canalizata spre copilul tau si barbatul de langa tine. E greu de dat sfaturi dar parerea mea asta e: "un dus rece pt mama ta". Eu 100% asta as face daca as fi in situatia ta. Si sa nu te simti vinovata, ai dreptul la viata ta. PS: Tatal tau a facut f bine ca si-a vazut de viata lui, el nu are nici o vina in toata povestea asta.
vikinga spune:
imi place cum semneaza mirunda, o alta fata de pe forum: "copilului tau cand e mic sa-i daruiesti radacini, iar cand e mare sa-i daruiesti aripi"(sper ca nu am schimbat vre-un cuvant, dar oricum asta e ideea)
Mickyyy spune:
Intr-adevar, am povestit multe si alandala, dar ma bucur ca m-am facut cat de cat inteleasa, pentru ca sfaturile si parerile voastre mi se par foarte la obiect, si de multe ori voi ati reusit sa identificati problema mult mai bine ca mine.
Vilma are perfecta dreptate, mama pozeaza in victima imediat ce simte ca pierde teren, si niciodata nu voi fi sigura daca chiar am ranit-o sau doar se preface.
Pana sa raman gravida, eram mult mai "dura" cu mama, incercam exact ce spuneti voi, sa impun o distanta cat mai mare, un "dus rece" din cand in cand, am avut chiar si o perioada (cu ceva timp in urma) cand chiar am rupt relatia cu ea jumatate de an. Iar cand am revenit, deja se rodusese o schimbare in bine vizibila. Dar pe masura ce relatia revenea la normal, mama revenea cea dinainte.
Acum insa cand astept si eu un bb, vad altfel postura de mama, am devenit mai intelegatoare, mai dispusa sa fac compromisuri, mai radatoare, mai....altfel. Mi-e grau acum sa incerc sa o reeduc, iar ea parca simte ca's mai vulnerabila decat inainte si incearca sa se strecoare inapoi in viata mea.
adlemi spune:
Pui drag,pt o secunda am cxrezut ca spui povestea mea...Bine,relatia mea cu "mama"mea e mult mai dezastruoasa,dar in mare are aceeasi personalitate puternica precum si mama ta.Si eu am trecut peste multe magarii si rautati facute de mama,tocmai pt ca era mama si buna sau rea-era mama mea.Numai ca incercand sa nu o las pe ea sa cada,era sa cad eu...Si eu astept un BB,si eu stiu ca o sa fiu mama.dAR MI-AM JURAT SA NU FIU NICIODATA CA MAMA MEA!
Ce pot sa-ti spun?Incearca,cat ti-ar fi de greu,s-o lasi in pace.Ti-am spus si eu am incercat s-o ajut pe mama,dar nu a fost ajutor- a fost o agonie,o prelungire a situatiei de fapt.Chiar ai impresia ca daca nu ai fi existat tu,mama ta era pierduta?Intr-adevar,nu mai era mama,dar ca persoana tot exista.
Incearca,te rog,sa-ti vezi de viata ta.Tu prelungesti agonia si ea nu face altceva decat sa profite de tine.Si asta e numai in avantajul ei.
Incearca sa ai o discuie cu ea,directa si onesta-spune-i cinstit ce te deranjeaza(caci pana la urma ai si tu un suflet)si impune-ti o scurta pauza.Invata sa o lasi sa traiasca fara tine.Stii ce e amuzant?Eu am incercat s-o ajut pe "mama"din toate pct.de vedere,dar cand ceva nu-i convenea,sau facea o magarie-tot eu eram de vina.Si atunci,la ce bun?Eu nu mai vorbesc cu "mama"de 3 saptamani,cu inchis telefonul in nas si tot tacamul.Si crede-ma,traieste bine merci si face in continuare magarii.Chair daca eu nu mai sunt in preajma ei,viata ei e aceeasi.Fiecare om e responsabil de faptele sale-chiar daca e parinte si are 50 de ani.Cu atat mai mult ar trebui sa fie responsabil.Asa ca ...invata sa traiesti!
Inconjoara-te de oameni buni,de oameni care te pot ajuta sau de la care poti invata ceva.Viata ta a fost trasata inca de cand te-ai nascut,si nu poti face nimic sa schimbi asta.Poti incerca doiar sa traiesti mai bine.Eu ma gandeam ca daca cineva ar veni si m-ar convinge ca avem 7 vieti ca pisicile,poate ca mi-as permite ca in viata asta sa plang si s-o irosesc...Dar asa,am numai una.Si incerc pe cat posibil sa trec peste magariile facute nu de dusmani,ci de propria mea mama,ma rog pt ea sa-i fie bine asa cum intelege ea binele si eu am grija de mine si de BB-le din burtica. BB-le meu o va cunoaste pe mama mea doar din povestile mele si va cunoaste doar lucrurile bune despre ea-pt ca macar el are dreptul sa fie fericit!
Stiu ca e greu,stiu pt ca si eu am trecut prin asta.Dar nu ai alta solutie decat sa te desprinzi de ea.Le-ai incercat pe toate celelalte,si n-am mers.Incearca si asta!Sper sa-ti fie bine...
ciufulici spune:
Draga Mickyyy, cel mai important lucru in viata e sa nu schimbi nimic din ce este. Daca vei incerca, acel ceva va fi altceva si atunci iar va trebui sa schimbi. Incearca sa o intelegi pe mama ta as acum este ea si las-o sa vina ea sa caute, sa ceara, sa hotarasca o sa vezi ca problema va deveni din ce in ce mai usoara de ambele parti.
Nu este nimic mai adevarat decat realizarea ta.
O sa ajungi cu nervii la pamant cum se zice si cu problema nerezolvata. Daca nu depinzi la modul serios de mama ta atunci incearca sa iti acorzi mai mult timp tie si mai ales bebelusului care va veni in curand. Cineva spunea ca e tarziu sa spui; "acusi nasc si o sa am o multime de treburi", viata puiului tau deja a inceput si tu trebuie sa te ocupi de el. Poate mama ta sufera de ceva si ar fi bine sa mearga la un specialist. Dar hotararea sa fie a ei nu a ta.
Daca iti cere ajutorul incearca sa il acorzi daca nu, las-o sa decida ea.
Eu am o mama adevarata din toate punctele de vedere si ma doare rau de tot ca eu sunt departe de ea tocmai in Thailanda si nu pot sa merg la ea cu fetita sa se bucure. In trei ani de zile am vazu-o doar o singura data. Nu putem avea tot ceea ce ne dorim imediat dar, daca iti doresti ceva cu adevarat atunci cu siguranta se va implini.
Timpul va rezolva problema si tu trebuie doar sa ai rabdarea necesara.
Sanatate maxima va doresc
Ciufulici