Amintiri din copilarie

tinatache spune:

revin cu update:) Am venit acasa cu bebe, i-am cumparat si Andrei un ursulet pe care cica i l-a adus bebe... pana la urma se pare ca lucrurile se indreapta spre bine. La inceput a ignorat noul locatar dar acuma din cand in cand il magaie, il si pupa, ii mai da papa cu biberonul cand ii dam noi sau ne aduce sticluta cand plange... e f simpatica.
Vilma, la voi cum e, ca Ancuta e mai mare si intelege mai multe? Cat despre patut, pasiunea a disparut la fel de brusc precum a aparut, acuma merge din cand in cand si il mai leagana pe bebe ( si ii urla la ureche "bebe!!" )dar nu si-a mai manfestat dorinta de a se urca in el. Mai greu e cu caruciorul ca nu vrea deloc sa mearga pe jos, merge ea 15-20 min. dar apoi gata. Si daca e ocupat locul... cam greu:)
Ei, dar uite ca avem deja 3 sapt, am facut cute la picioruse si ne umbla ochii ca la margicute dupa surioara, abia astept sa inceapa sa se "converseze" amandoi:)
La multi ani, un an nou plin de bucurii si de sfaturi bune, asa cum am primit si noi aici, de la mamicile mai experimentate.:) V-am pupat, ma duc la gashca!

Un An Nou Fericit!

vilma spune:

Update si de aici: problema nu o constituie Anca, ci chiar ... mamica ei!!! Cred ca am nevoie de ajutor non-stop. Anca a intrat in epoca exploziva a copilariei, ma oboseste 150% de la primele ore ale diminetii cu dorinte care trebuiesc indeplinite in secunda urmatoare, cu intrebari, cu prostioare. Pana la ora 18 mai merge, dar apoi eu sunt stoarsa mai rau ca o lamaie. Si se nasc furtunile.
Anca e draguta cu bebelusul, incearca sa ma ajute cand are ea chef (imi aduce pampersul, vata, crema), il mangaie si ar sta in nasul lui daca as lasa-o. Din pacate, de vreo saptamana si ceva, chiar doua, a facut o laringita destul de usoara, dar tusea ei ma omoara. Sunt stresata sa nu i-o dea si bebelusului. Asa ca dupa ce ii spun de cateva ori sa nu mai tuseasca langa bebe, o mai ard la fundulea pentru ca o vad ca face intentionat niste lucruri.
Cam asa se comporta surioara mai mare a lui Tudor pana in prezent, n-as putea sa spun ca are ceva cu el, chiar mi se pare ca se poarta foarte atent cu el, dar cred ca mie vrea sa-mi demonstreze ceva. De fapt nu numai mie, ci si tatalui ei, bunicilor, adultilor in general.
Cam asta e, in direct de la noi din familie, sa dea Domnul sa se faca bine mai repede ca sa o pot scoate pe afara, sa-si mai consume energia asta debordanta.
Va pup.

Simonna spune:

Vilma, Cristina!
Un toast!
Sa va traisca, sa fie sanatosi, ca destepti si frumosi as zice ca au de unde!
Nu-mi vine sa cred ce repede trece vremea! Asa da up-date pentru an nou! Mi-ati inseninat ziua! Am intrat pe site citeva minute in pauza de masa, abia am asteptat sa ajung acasa sa va pot si scrie! O mie si alta mie si multe mii si mii de pupici, voua, domnisoarelor-surori-mai-mari si bebelusilor! (ba chiar si taticilor, sa-i cooptam si la partea buna a lucrurilor, nu doar la schimbat de pampersi!)
Va tin pumnii tare-tare sa reusiti sa va odihniti intre doua ture de mama de doi, mie asta mi se pare baza. Odihniti-va cit puteti! Lasati incolo casa curata si masa pusa, dorm copiii, dormiti si voi! Si pasati cit mai multe sarcini la altii! Dati vina pe aia micii - deloc n-a dormit azi, deloc, stii! N-am putut sa curat aragazul si uite, am pus detergent pe el... Nu dai tu cu buretele? Hai, ca-ti ia trei minute... Oh... Ce coincidenta! Esti cu buretele in mina... Uite, am inmuiat si vasele si nici de alea n-am avut timp, ca le faceam, stiu cit esti de obosit
Daca mie-mi arde de bancuri in timp ce voi nu va vedeti capul de treaba, sa nu va suparati. Incerc doar sa va fiu alaturi, cum ma pricep si eu! Voi stiti mai bine ce e realizabil din ce spun eu aici! Dar, oricum, aveti multa-multa grija de voi!
Cristina... pe aici se gasesc (sau cel putin am vazut pe strada) niste jumatati de carucioare - un soi de carucioare pliante, dar fara roti, practic doar sezutul si minerele, care se atirna de partea laterala a caruciorului adevarat. Nu se gasesc pe-acolo? Ma gindesc ca o buna bucata de vreme va trebui sa-i argumentezi macar de trei ori pe zi de ce bb poate sa stea in carut si de ce ea nu... asa ca ar merita investitia. Sau poate poti sa o improvizezi dintr-un carucior adevarat? Desi cred ca distanta dintre minere si sezut e mult mai mare la carucior decit la scaunele alea de care zic eu!
Vilma... nu-i poti aduce Ancutei un copil in vizita? Un sfert de ora sau toata dupa-masa? Sa devasteze casa cu ala, nu conteaza, dar macar tu sa-ti vezi de ale tale linistita? Poate chiar sa picotesti intr-un fotoliu cu bb in brate, de preferinta in alta camera, daca sa dormi de-adevaratelea nu se poate?! Zic asa pentru ca la noi a tinut chestia cu partenerul de joaca de pe la doi ani si jumatate... e drept ca trebuia sa fie un pic mai mare, sa-i faca damblautele si sa fie intelegator! Incearca! Si o jumatate de ora in care nu te intreba nimeni nimic, ai doar un bebelus care casca gurita la tine si invata sa te cunoasca, e mai buna decit nimic. Chiar si 10 minute!
Sau trinteste-o la desene si uit-o acolo. Stiu ca te mustra constiinta, sta prea mult la televizor!, dar pentru o vreme aproape orice activitate, chiar si cu aspect nociv, care ii da ei de lucru si te elibereaza pe tine are nobilul aspect ca ii fereste pe mititei de vijeliile stirnite de o mamica obosita!
Cu mare-mare drag,
Simonna
PS: Nu ii place sa faca baie? Bag-o in cada de cite ori accepta, macar nu se poate fitii prin toata casa, chiar daca ii merge gura si te toaca la cap! :) Strig-o doar din cind in cind, sa fii sigura ca e ok! (Mie, Radu, pe care il strig de control la fiecare citeva minute (in general nici nu e nevoie, ca se face el auzit, asa racneste sub pretext ca ar cinta!) cind il bagam in cada sa schimbam si noi linistiti doua vorbe, imi raspune: "Stiu, stiu, n-am nici o problema, te strig eu daca am nevoie!". Dar eu perseverez, mi se pare mai sigur, uneori linistea e prea suspecta, mai ales ca el se baga cu capul in cada si sta asa, cica se spala pe par si asa i se inmoaie mai bine! Motiv pentru care am si suspendat spalatul pe cap la fiecare baie!)
Simonna (mai trimiteti-ma la plimbare, ca uite ce sfatoasa m-am facut!)

descintec spune:

Intru si eu in hora, ma primiti? Incerc sa imi aduc aminte de perioada asta de rodaj dintre copiii mei si...zero. Mi-e o ciuda de nu va inchipuiti. Dar sint hotarita sa sap in ruinele memoriei mele. O sa incerc insa sa va explic ce ne-a leagat pe mine si pe fratii mei, o dragoste indisolubila, dicolo de spatiu si de timp. In dimineata asta, unul din ei s-a intors in Canada, dupa trei saptamini de Romania. Am sentimentul ca am suferit o amputatie. Ceea ce ne-a apropiat foarte tare a fost faptul ca eu fiind mai mare si parintii ocupati aveam responsabilitatea sa ii cresc aproape. Covirsitor si superenervant pentru un copil sa pateasca asa ceva. Eu nu mi-as lasa fetita sa treaca printr-o experinta asemanatoare. Lucrul bun in toata povestea asta a fost ca eu ii ajutam la teme. Eu i-am invatat sa citeasca cu placere. Si fiindca au invatat asta de la mine, au iubit, la inceput cel putin, cartile pe care le iubeam eu. Ei m-au invatat, ceva mai incolo, ceea ce au descoperit singuri: muzica, gustul pentru arta. Nu-i nevoie sa le explic ce simt, ei stiu de multe ori dupa ochii mei sau dintr-un cuvint. Privim oamenii, situatiile de viata, din aceleasi unghiuri. Ma uit la un film, citesc o carte, ascult muzica si as putea sa spun ce simt ei facind aceleasi lucruri. Pe masura ce imbatrinesc, speram sa devin mai calita cumva, dar am constatat ca sensibilitatea mea e parca tot mai mare, o sensibilitate de rana deschisa. Reusesc tot mai greu sa intilnesc oameni in fata carora sa nu imi trebuiasca o carapace. Poate de asta imi lipsesc asa de mult fratii mei. Sper ca si copiii mei sa se iubeasca la fel. Nu cred ca eu as putea sa ii invat cum sa o faca, dar imi doresc sa descopere in inima lor dragostea de frate.

D.

tinatache spune:

descantec, am citit ce ai scris si am vazut-o in fata ochilor pe Andra, care tare-l mai iubeste pe bebe "Pati" cum ii zice ea. Cand plange il leagana, ii aduce biberonul sau suzeta, ii zice "hallo" cand intra in casa si "teau" (ciao) cand iese, baga manuta printre gratiile de la patutul lui si ii face din mana de venire sau de plecare, dupa caz. Si asa se mai bucura cand il vede! Ce gelozie, ce invidie...???? da' de unde? e o dulceata. Nu tot timpul, ca a inceput si la noi varsta dificila si facem crize de personalitate prin magazine si prin casa dar... asta e, scapam noi si de asta.
Simona, am stat noi si ne-am tot gandit dar pana la urma am cumparat un carut cu 2 locuri, unul in spatele celuilalt. E f bine acum, mergem cu totii la plimbare, daca ar tine vremea cu noi ar fi si mai bine. Apropo de baie, aseara i-am bagat pe amandoi o data in cada, bebe in scaunelul lui si Andra ... pe acolo. Chiar am sa le fac o poza ca tare dulci mai sunt, Andra il spala pe Patrick pe picioruse:))Si in felul asta scap de amandoi cu balacitul.
Dragostea de frate... e unul din putinele feluri de a iubi total neconditionat, adevarat, fara ca nimeni sau nimic sa o poata distruge.... Te poti supara, poti fi dezamagit, dar nu o poti face sa dispara nicicand si nicicum. Chiar ma gandeam zilele trecute, intr-un moment in care simteam ca nu mai ies la liman, ca daca as sti ce stiu acum si ar trebui sa o iau de la capat, tot la fel as proceda. Sa vezi cum 2 fiinte facute si nascute de tine invata sa se iubeasca si sa se cunoasca e ceva minunat si nu-mi pare rau ca ii am pe amandoi. Nu e usor, insa am invatat ca ce se otine greu iti ofera cele mai mari satisfactii. Important e ca sunt sanatosi, in rest le trecem noi pe toate.
Acuma ma opresc aici ca am luat-o pe melancolie... Va pupam cu totii!

Un An Nou Fericit!

dori spune:

Uite ca mi-am bagat si eu nasul in subiectul asta si am descoperit o "ceata" de mamici sensibile si deosebite.
pentru mamicile curajoase cu doi copii!

tinatache spune:

dori, salut! pai nu stiu cum de am reusit sa ne "ascundem" aici, poate ar fi mai bine sa facem un sub separat cu mamicile de >=2 copii... Pupici la Ioana si la Matei! Am tot speram ca Patrick sa fie asa cuminte ca Matei dar pana acuma... nu prea:))) Nu vreti sa veniti sa-i dea niste lectii?

Un An Nou Fericit!

vilma spune:

quote:

---

Eu nu mi-as lasa fetita sa treaca printr-o experinta asemanatoare.

---

Crina, perfect de acord cu tine.
Anca merge cate 4 ore pe zi la gradinita, putin din timpul astfel obtinut fiind utilizat pentru internet. Este foarte dornica sa o tin in brate (cand vine de la gradi) asa cum il tin pe Tudor. Cred ca daca as poseda cateva procente in plus de rabdare, lucrurile s-ar aranja miraculos.
Simona, intr-adevar, cand avem copiluti in vizita, e bine, din pacate nu-i pot lasa chiar fara supraveghere decat daca celalalt copil e mult mai mare (de la 7 ani sus, cum e nepotelul meu de 10 ani, cu care se joaca super fain). Incercam sa o mai scoatem din rutina cu o plimbarica scurta, din pacate e si frig si nici timpul nu e de ajuns pentru cata energie are ea de cheltuit.
Eu as spune ca totusi gelozia pe care o manifesta Anca nu se indreapta (deocamdata) spre bebelus, ci mai degraba asupra mea, eu sunt subiectul pentru care se da o batalie in subconstientul Ancai. Sa dea Domnul sa reusesc sa raman conectata la nevoile ambilor copii cat mai bine (si cele fizice, si cele psihice).
Am scris cam aiurea cred, sper sa ma intelegeti ce am vrut sa zic. Poate dupa ce mi se mai aerisesc creierii, revin cu ceva concret...
Cu drag,


Vilma, Anca si Tudor

dori spune:

quote:

---

Originally posted by tinatache

, salut! pai nu stiu cum de am reusit sa ne "ascundem" aici, poate ar fi mai bine sa facem un sub separat cu mamicile de >=2 copii... Pupici la Ioana si la Matei! Am tot speram ca Patrick sa fie asa cuminte ca Matei dar pana acuma... nu prea:))) Nu vreti sa veniti sa-i dea niste lectii?

Un An Nou Fericit!

---

Patrick e inca micut si mai are timp sa devina un bebe cuminte. Iar Matei intre timp a devenit un mare nazdravan. Ultima pasiune este sa tarasca scaune si sa se catere pe ele ca sa ajunga la lucruri interzise - in special casetele cu margelute si agrafe ale Ioanei. Si dupa ce le imprastie si descopera Ioana, se porneste "furtuna" ... Asa ca la noi in casa e taree "armonie". De-abia astept sa vina primavara si sa pot sa stau cu ei mai mult timp afara.
Va sarut,

Anina_n spune:

Ce subiect frumos si de mare ajutor pentru mamicile care asteapta BB2 ! Ma bucur ca am dat peste el. Deocamdata o am numai pe Cristinuca, dar il vrem si pe BB2, doar ca, ceva mai incolo. Insa, pe Cristinuca o pregatesc deja, pentru un fratior sau o surioara. Are tragere foarte mare la copii, mai mari si chiar mai mici. Pe BB vrea sa-i mangaie, sa-i tina in brate si ma pune si pe mine, sa o fac. In schimb, daca vreun copil mai mare decat ea, se aseaza la mine in brate sau ma imbratiseaza ori ma pupa, nu-i convine.
Cristinuca( are 2 verisoare mai mari-Patricia, 4 ani si 6 luni si Medeea, 7 ani in curand, verisoare ce o asteptau cu nerabdare(acum 2 ani!)sa vina pe lume. Medi, constientiza mai bine, ce inseamna un bb, avand experienta cu surioara ei, Patri. Patri, in schimb, avea 2 ani si 6 luni, cand ii punea manuta pe gura Cistinei(bb de 1 luna), cand plangea cu foc, pt. ca o deranjau la urechi, plansetele bb-lui. Bine ca am fost pe faza !
Medi, tot timpul vrea sa faca pe mamica cu verisoara ei cea mica. Sa-i dea sa manance, sa o tina in brate, sa o schimbe, sa o plimbe... Ba, am surprins-o si certand-o.
Patri, in schimb, se joaca cu ea. O ia de manuta, ii vorbeste intr-una, stie sa se joaca cu ea, fiind de varste mai apropiate. Si, bine-nteles, Cristina o prefera pe Patri mai mult.
Ce vreau sa spun, de fapt, este ca fetitele se iubesc ca niste surori. Asa am crescut noi, 3 surori si 1 frate, asa cresc si ele. Parintii nu au facut niciodata diferente intre noi, ne-au iubit la fel pe toti 4, la fel incercam sa ne crestem si noi, copiii. Pana la urma, tot de parinti depinde cum se iubesc copiii intre ei.
Abia astept sa mai scrieti, ce mai fac surioarele cu BB2 ! Simona, teoretic esti pregatita pt. BB2, e clar !
Multa sanatate si !



Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina