Dilema....

Mi-e foarte greu sa incep....pt ca nu stiu cum as putea exprima in cuvinte ceea ce simt acum....sunt una dintre voi,dar am ales aceasta modalitate pt ca mi s-a parut mai simpla...Ce urmeaza sa va povestesc poate nu va fi privit cu ochi buni de o mare parte dintre voi,poate ma veti "condamna",dar totusi am nevoie de un sfat...
Sa incep cu inceputul....dupa o deceptie mare in dragoste,a aparut in viata mea acum doi ani cineva...la fel si el ranit,suferea...ideea e ca ne-am inteles foarte bine,lucrurile au evoluat pe un fagas bun,ne-am mutat impreuna si ne-am casatorit...poate prea repede,fara sa imi dau seama cu adevarat de sentimentele mele...am crezut ca il iubesc,dar timpul care a trecut mi-a dovedit ca m-am inselat...am crezut ca este altfel,diferit de ceilalti barbati dar si aici m-am inselat...am crezut ca ma iubeste,dar am ajuns la concluzia ca s-a insurat doar sa nu ramana singur la batranete si sa aiba si el cu cine imparti bucuriile si tristetile vietii.....ne intelegem bine,dar ma simt ca si cum as fi o amica,nu sotia,iubita....ma simt ca un strain uneori....Acum ceva vreme,destinul a facut sa cunosc pe cineva...mai in varsta decat mine,insurat si el,dar nefericit....am facut schimb de nr de telefon pt ca eu urma sa mai am nevoie de ajutorul lui cu anumite chestii....fara pretext sau motive,din pura necesitate l-am sunat a doua zi...am rezolvat problema...dar parca simteam ca vrea sa spuna mai mult...am inchis telefonul cu un fel de durere in suflet...dar peste cateva zile m-a sunat el....ca sa imi zica ceva...si in tot acest timp imi doream sa ma sune,sa imi zica orice,doar sa ma sune...si coincidenta sau nu(eu zic ca nu e coincidenta) ne-am intalnit in aceiasi zi...am stat de vorba,si am descoperit un om extraordinar,pe care mi-e foarte greu sa il descriu in cuvinte...sufletul imi spune ca el este ceea ce a cautat pana acum doi ani...jumatatea mea...NE intelegem foarte bine,ne completam reciproc,ce mai...m-am indragostit lulea...ma gandesc doar la el,imi doresc sa ma sune,de abia astept sa ne vedem,chiar si numai sa ma straga in brate...nu vreau nimic mai mult...DAR sunt convinsa ca aceasta "aventura" o sa ramana doar o "aventura" si nimic mai mult...si ma doare sufletul......
Vroiam doar sa ma descarc,sa imi spun oful...daca vreti sa raspundeti va rog sa o faceti,stiu ca o sa fie o gramada de raspunsuri negative,dar....vreau un sfat,o parere....de fapt nu stiu daca ati inteles ceva,caci mie mi se pare ca nu ma reusit nici pe sfert sa va explic ceea ce simt acum....

ruxij spune:

Buna, nu stiu daca sa iti spun ca imi pare rau ca suferi sau ca imi pare bine ca ti-ai gasit jumatatea. Imi dau seama ca esti foarte indragostita si e un lucru minunat. Nu cred ca e nici o mare crima. Daca nu ai copii cu sotul tau e bine. Probabil ca te-ai casatorit cu sotul tau cand erati amandoi vulnerabili si nu v-ati dat prea bine seama de sentimentele voastre, v-ati dorit amandoi sa nu ramaneti singuri, sa gasiti alinare si odata hopul trecut, va vedeti ca doi straini. Probabil ca relatia cu actualul sot este oricum pe cale de a se termina.
Nu stiu daca vrei sfaturi. Probabil ca nu. Acum esti la inceput cu "jumatatea ta" daca inteleg bine. Asteapta sa vezi cum evolueaza lucrurile. De ce crezi ca va fi doar o "aventura"? Stii ce simte el pentru tine? Are copii? De ce crezi ca este imposibil sa ramana cu tine? Daca sunt copii e mai dificil. In general, si eu sunt cam impotriva relatiilor cu barbati insurati, dar daca te-ai indragostit, ce poti face? Cred ca timpul le va lamuri, ai rabdare, multa rabdare. Si ai grija ce faci cu viata ta.

Iti doresc sa iti fie bine!

ruxij

ellaalba spune:

Buna,
ce as putea spune? Viata e atat de diversa si pana la urma atat de minunata. De multe ori m-am gandit ca se poate sa regret dupa casatorie ( nu sunt inca maritata ) s-ar putea sa regret ca n-am mai asteptat, ca n-am mai avut rabdare sa intalnesc cu adevarat jumatatea mea. Dar mai cred ca totusi nimic nu e intamplator in viata, si ca peste timp, uitandu-ma in urma retrospectiv voi intelege de ce am trait momentele vietii mele asa. Pana acum , multumesc lui Dumnezeu, nu am ajuns sa regret ceva.
Iti doresc doar sa stii sa te umpli de iubire si sa ai puterea sa faci pasii cei mai buni.
Cu bine
Ella

someone spune:

Eu nu am copii inca...poate si de aici a plecat toata povestea....ideea e ca incercam de ceva vreme sa avem un bb care se lasa asteptat...iar eu citesc pe fata sotului meu doar o mare indiferenta...din pacate....Nu stiu daca aici o sa se incheie aceasta casnicie,sincer mi-ar parea rau sa il ranesc(asta cu gandul ca inca-i mai pasa de mine),nu sunt de felul meu egoista si sincer nu as fi vrut sa se ajunga aici pt ca nu imi place deloc situatia asta,sa il mint,sa ma ascund.Dragostea e prea frumoasa ca sa fie ascunsa....ceea ce simt si traiesc oricum poate fi citit pe fata mea...cine ma cunoaste vede schimbarea...
Sunt prea multe care ma fac sa cred ca intalnirea noastra nu a fost intamplatoare.....
Iar el....din pacate are o fetita...la care tine enorm si eu nu pot sa-i cer nimic....sunt convinsa si stiu pt ca mi-a spus ca ar vrea sa imi ofere mai multe...dar nu cred ca as accepta eu...nu vreau sa vad un copil ranit din cauza mea...adica a "celeilalte femei"...pt ca la urma urmei asta sunt...Am fost total impotriva relatiilor cu barbati casatoriti,dar.....
Cred ca pana la urma o sa renunt la el...dar si doar faptul ca imi trece prin minte asa ceva,ma doare enorm...simt ca se rupe ceva in mine...
Nu stiu ce o sa se intample,dar mai astept pareri de la voi.
Multumesc frumos.

ruxi spune:

Draga "someone", nu pot sa-ti dau un sfat, nu am fost in asa o situatie, si nici nu-mi doresc vreodata. Cred ca-ti e tare greu, sa iubesti, sa fii iubita si totusi sa stii ca acel om nu poate fi al tau. Daca as fi totusi in situatia asta, eu nu i-as cere nimic, si incet, incet as incerca sa ma desprind de el, pentru a nu rani alti oameni, si mai ales a nu rani un copil nevinovat. Un vers dintr-un cantec spunea :"sunt fericita de-a fi trait o dragoste de la-nceput pan-la sfarsit!". As incerca sa ma rezum doar la atat. Tot spun "as incerca", pentru ca nu stiu daca as reusi 100%, dar stiu ca asa as incerca sa fac. Imi pare tare rau ca ti-ai intalnit dragostea, poate prea tarziu pentru tine, sau prea tarziu pentru el, dar poate...cine stie ce-ti mai ofera viata!!!


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

tora97 spune:

draga someone,
este atit de simplu... chiar daca acest om, va fi sau nu va fi pina la capat jumatatea ta, nu merita sa ti irosesti viata linga un barbat pe care nu l iubesti
in mod sigur v ati casatorit mult prea devreme, amindoi erati singuri, raniti, speriati de ceea ce va rezerva viata... nu este nici un pacat sa incheiati aceasta casnicie. probabil ca si el doreste la fel in strafundurile sufletului, insa din acelasi considerent ca si tine, se teme sa nu te raneasca, nu face primul pas

repet: nu are importanta daca veti ramine impreuna... din proprie experienta iti spun ca statutul de "cealalta" este neplacut... vei fi privata de multe si vei suferi mult... dar inceputul unei asemenea relatii este superb! simti ca traiesti, simti ca esti iubita si Doamneee cit poate fi de frumos...

ideea centrala este ca nu merita sa mai prelungesti agonia unei casnicii de complezentza... poate ca jumatatea asta de acum ti a fost trimisa tocmai pentru a te ajuta. unii oameni nu au puterea sa treaca prin anumite stari singuri si atunci Nenea Mare le trimite un sprijin, ca un semn

bucura te de momentele astea... ma bucur pentru tine

mmihaela spune:

Iubeste si fii fericita.
Este si asta un dar. Uneori viata ne-o ia inainte cu hotararile.
Ai sa vezi tu, ce faci mai departe.
Cu drag, Miha

iren spune:

quote:

---

Originally posted by tora97

draga someone,
este atit de simplu... chiar daca acest om, va fi sau nu va fi pina la capat jumatatea ta, nu merita sa ti irosesti viata linga un barbat pe care nu l iubesti
in mod sigur v ati casatorit mult prea devreme, amindoi erati singuri, raniti, speriati de ceea ce va rezerva viata... nu este nici un pacat sa incheiati aceasta casnicie. probabil ca si el doreste la fel in strafundurile sufletului, insa din acelasi considerent ca si tine, se teme sa nu te raneasca, nu face primul pas

repet: nu are importanta daca veti ramine impreuna... din proprie experienta iti spun ca statutul de "cealalta" este neplacut... vei fi privata de multe si vei suferi mult... dar inceputul unei asemenea relatii este superb! simti ca traiesti, simti ca esti iubita si Doamneee cit poate fi de frumos...

ideea centrala este ca nu merita sa mai prelungesti agonia unei casnicii de complezentza... poate ca jumatatea asta de acum ti a fost trimisa tocmai pentru a te ajuta. unii oameni nu au puterea sa treaca prin anumite stari singuri si atunci Nenea Mare le trimite un sprijin, ca un semn

bucura te de momentele astea... ma bucur pentru tine

---

Sint de acord in totalitate cu ce a spus Tora,iar daca nu vei pune punct casniciei din cauza celuilalt,mai devreme sau mai tirziu te vei satura sa stai blocata intr-o relatie care nu-ti mai aduce nici o satisfactie;sa nu regreti mai tirziu ca ti-ai pierdut viata linga un om cu care nu mai vrei sa traiesti.Un sfirsit inseamna un inceput...

Iren&Bogdanelu

someone spune:

Mai fetelor sunteti niste dragute toate...ma bucur enorm ca mai exista si persoane ca voi....cert este ca m-am hotarat sa am o discutie cu sotul meu,vreau sa vad ce simte,poate ca este doar o "toana" de-a barbatilor faza asta prin care trece el...adevarul este ca am amanat prea mult timp discutia asta si fapul ca a aparut "el" ma face sa gandesc mai mult daca intr-adevar asta vreau de la viata...sa stau langa un om alaturi de care nu simt ca traiesc...
Niciodata nu stii ce iti rezerva viata,dar sa va spun cinstit mi-e cam frica sa o iau de la capat...mi-e greu sa imi iau lucrurile si sa plec,mai ales ca nu as avea unde sa ma duc...dar banuiesc ca timpul si Dumnezeu o sa le rezolve pe toate,asa cum crede El ca e mai bine...dar un lucru il stiu sigur:iubesc si sunt iubita...si asta ma face si trista dar si fericita.
Multumesc pt raspunsuri,

Simonna spune:

Buna idee, Someone, asta cu vorbitul cu sotul tau. Doar NU pomeni de barbatul de care te-ai indragostit... Discutia se va transforma intr-o cearta, inteleg ca voi nu va certati, asa ca n-o sa stiti nici cum sa va impacati, ceea ce va adinci criza dintre voi. Daca simti tu nevoia neaparata de a fi sincera, poti sa fii, dar cu masura, spune ca esti vulnerabila, ca nu esti sigura pe sentimentele lui si taote astea, dar nu il pomeni pe celalalt.
PE de alta parte, cu tine insati ai avut o discutie? Ce vrei tu? Asta stii?
Sint doar intrebari, nu fiecare dintre noi are curajul sa dezbata cu ea insasi viata ei...
Iti tin pumnii,
cu drag,
Simona

Cristina spune:

DAR........in "discutia" cu tine insati nu uita de sotia si copilul "prietenului" tau!