Cum v-ati cunoscut viitorul sot/viitoarea sotie ?

Cum v-ati cunoscut viitorul sot/viitoarea sotie ? | Autor: britdi

Link direct la acest mesaj

Hai sa va pun si eu o intrebare: cum v-ati cunoscut viitoarea jumatate ? Imi plac mult povestile cu prima intilnire, primul sarut... cum spune cintecul
Daca s-a mai pus intrebarea asta, imi cer scuze.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns britdi spune:

Acum vad ca am scris la Interzis barbatilor
Bineinteles ca nu e interzis; mutati voi subiectul, va rog.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Catalin spune:

Uite ca nu e interzis deloc barbatilor, asa ca sa va spun cum de am ajuns sa o gasesc pe cea pe care tocmai am cerut-o de sotie!

Raspunsul este simplut intrucat daca va spun ca ne-am cunoscut la facultate, deja sunt sigur ca aveti deja un stereotip al unor astfel de relatii. Iar daca spun si ce facultate ne-a adus impreuna, o parte dintre cei de pe forum http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=13027 va sti un secret in plus despre mine!

Chiar si acum, dupa aproape doi ani impreuna, ne amintim cat de "cumintei" eram noi, proaspeti colegi de grupa, cand vazusem ca eram singurii din grupul format la deschiderea facultatii care suntem in acea grupa! Interesul de atunci era clar - acela de a imparti cursurile si materia astfel incat sa ne putem ajuta, la o adica, sa trecem cu bine de stresiuni!
Si, tot invatand pentru examene, am fost silitori si am trecut si la activitati extra-curiculare... Nu va ganditi la prostii!!! Daca la inceput stateam mai mereu in biblioteca, am inceput sa iesim si in parcuri, ca doar venise primavara! Insa nu banuiam niciunul ce va urma...
Mai o floare, mai o privire nu-stiu-cum, mai o explicare mai amanuntita... , mai cu o masa in doi... ne-am trezit cu primul sarut , si cu prima tinere de mana... si pe toate le-am vazut ca intr-o strafulgerare cand am tinut-o din nou de mana si i-am pus inelul de logodna.


Acu-s fericit! Nunta la anu'!

Catalin



Think pink!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns puppe spune:

Io l-am cunoscut pe sotzu' cand faceam scoala de soferi, eu eleva anti-talent si el domnu' instructor.A avut nesimtirea sa se dea la mine (purtam numai fuste mini cand veneam la ore, dar nu ca sa-i atrag atentia, ci fiindca asa umblam de obicei)si o fi crezut ca-s NF si trebuie sa ma ajute.I-am explicat detaliat ca e un magar, ca dau dracului si scoala, si permis auto, si-i sparg fata si masina, asa ca a remarcat ce temperament am si, masochistul naibii, a insistat ! Dupa ce mi-am luat permisul (adica dupa vreo 3 luni de scoala, ca v-am zis ca eram anti-talent), am dat si eu o bere de multam, el o pizza, apoi hai la o plaja, la o iesire la iarba verde (era vara), eu din lipsa de ocupatie, el din incapatanare ca las'ca ne cuplam noi pana la urma...Si uite ca inevitabilul s-a produs dupa vreo 4 luni de curte asidua, cu flori, cadouri, telefoane bla-bla-bla , am constatat ca e OK si in pat...si ne-am mutat impreuna.Daca mi-ar fi zis cineva ca ajung sa ma marit cu el, ii radeam in nas, da' uite ca Dzeu a stiut el mai bine...Acum am cel mai bun sot pe care l-as fi dorit, doar ca e cam pisalog cand tine mortis sa-mi aminteasca de faptul ca el a insistat sa fim impreuna...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rain spune:

Eu mi-am cunoscut sotul pe internet, nici nu stiam cum arata, a fost o blind date (sau aproape, ca el avea doua poze de la mine) si ne-am indragostit de la prima vedere, dar a trebuit sa ne intilnim de mai multe ori pana sa ne sarutam sau sa ne tinem de mana, trebuia sa ne cunoastem mai bine si cu fiecare intilnire imi dadeam seama ca el e cel pe care il vroiam, eu plina de energie si cu vorbarie multa, el mai linistit si mai calm, mi-am dat seama ca il iubesc ca o nebuna si ca numai pe el il vroiam in momentul a care a trebuit sa lucreze o perioada in Germania, vorbeam zilnic (tot pe net, ca doar "el" ne unise)si la telefon, abia il asteptam, cand a venit ne-am marturisit iubirea si de atunci sintem nedespartiti. Ne iubim ca doi nebuni.

nicole

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns britdi spune:

Multumesc mult ! Mai vreau si alte povesti de dragoste !!! :))

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns acina spune:

Stii unde?
Ha ha
La serviciu.
Eram colegi de 2 ani si el nimic.
Atunci l-am invitat in oras. A avut o reactie ... sa-i cada telefonul din mana cand a auzit.Dar a acceptat.
Asa ca am inceput sa iesim .
Din ce in ce mai des.Floricele, bombonele, plimbarele .
La 2 luni ne-am mutat impreuna.Nu mai putem sta separati...
si iata ca facem un an de cand s-a intamplat.
Si au ramas floricele, bombonele, plimbarele...
Ne-am luat casa , facem si bb.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andruska spune:

Noi ne-am cunoscut in anul de gratie 1996 la festivalul de muzica folk "om bun" - el alerga ca un nebun pe coridor dupa ce mituise un bodyguard sa-l lase sa intre - ca intarziase-. Ce bine ca alergase Eram tineri si nelinistiti ...si asa am si ramas

Pe 3.01 anul urmator a inceput relatia noastra - una foarte dependenta (ne vedeam in fiecare zi, lucru dezaprobat de parintii nostri ptr ca eram in anul cu licenta ) si frumoasa. La 2 ani dupa pe aceeasi data l-am conceput pe primul nostru baietel (acum Andrei - 4 ani) si am facut si nunta (tot in acelasi an). Acum il asteptam pe al doilea baietel si suntem foarte mandri de noi si comorile noastre.

Va dorim si voua (si tuturor) numai lumina si armonie in suflet si in camine,

Andra cu burtica de 22 saptamani si Andrei (4 ani)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmendraghici spune:

Peste cateva zile, se implinesc 12 ani de cand suntem impreuna, dar abia acum o luna ne-am casatorit. Acum 12 ani, o colega de la gradinita unde lucram, s-a gandit sa-mi faca cunostinta cu un prieten de-al ei. Mi-a comunicat acest lucru chiar in ziua in care ea il si chemase la gradinita sa ma cunoasca, gandindu-se ca asa nu am cum sa refuz, avand in vedere ca terminasem de cateva luni o relatie de vreo 3 ani. Asa se face ca intr-o superba zi de octombrie, mai exact 8 octombrie, a venit la gradinita, ne-am vazut, ne-am placut si de atunci am ramas impreuna, iar in decembrie va veni pe lume si gandacica noastra draga. Este un om extraordinar, este tandru, atent, grijuliu, ma rasfata si ma pot baza pe el oricand. Ca sa inchei, il iubesc din suflet si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a scos in cale.
si bb mic din burtica 27 sapt

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Si eu tot la facultate, acum 13 ani, in anul intai, am fost colegi de grupa, clasic. Mare dragoste mare, mi-a facut curte din noiembrie pana in februarie, cand am iesit la prima intalnire. Ne mai plimbasem noi asa si inainte, ne mai tinusem de mana, dar abia in februarie a fost o intalnire in toata regula. Si am ramas impreuna. Sa facem chestia aia nu m-a convins decat cam la un an jumate si mai bine de cand ne-am cunoscut. Zice ca a fost foooooaaaarte greu si nu ii vine sa creada cum de m-a asteptat atat, mai ales ca ne intalneam zilnic si am fost si la mare, am si stat in aceeasi camera (nu singuri totusi) si...nimic. Suparare mare! Dupa 5 ani ne-am casatorit, in anul cu licenta. Am fost un cuplu d'ala cunoscut in facultate, mai ales ca noi am avut f. putini baieti.

Numai bine!

ruxij

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lulu77 spune:

L-am cunoscut la serviciu. lucram in acelasi loc, el ma tot "tatona" ,eu nimic ,nici macar nu imi placea de el (asa credeam atunci),el mereu tipa dupa mine cand ma vedea, imi spunea ca sunt cu nasul pe sus, se puneau pariuri mari in firma,lumea zicea ca nu am sa ies deloc cu el, el tot insista ,macar sa iesim la o cafea, a tot insistat vreo 3 luni, masuna pe numar de interior, caci mobilul nu am vrut sa il dau ,si ii spuneam ca iesim luni, venea ziua de luni si amanam pe vineri ,si tot asa ,cam 3 luni.totul pna intr-o zii cand efectiv nu am m-ai rezistat ,am zis ca ies cu el la o cafea, si poate o sa scap de el. imi propusesem ,la intalnirea respectiva ,sa fiu cat mai nesuferita ,sa ma lase in pace.ne-am intalnit, am facut misto de el tot timpul ,am fost ,cred, ca cel mai nesuferita ,"figuranta" cum zice el , si surpriza........ cand credeam ca am scapat de el, lui tocmai i se aprinsesera mai rau calcaile dupa mine. am mai iesit o data, si inca odata si mi-am dat seama ca este un om extraordinar, este tot ce imi doresc,dupa 2 saptamani ne-am mutat impreuna ,dupa 7 luni ne-am casatorit ,si cred ca suntem cea mai fericita familie iar eu cu siguranta sunt cea mai fericita sotie.

Mergi la inceput