Despre pacate
Raspunsuri - Pagina 3
iubibubi spune:
eu, in afara de cele 10 pacate capitale, n-am cunostinta sa existe si altele. asa cum spuneau osolita si maudi, restul e "fabricat" de mana omeneasca, deci nu "se pune". adica nu pot fi considerate pacate, ci doar, cel mult, reguli de conduita. sau “rezulta” din traditii si obiceiuri, dar nici aici mana divina n-are nimic de-a face.
oricum, ce folos ca imi pun batic si rochie pana in pamant cand merg la biserica, nu ma fardez ostentativ, stau in biserica in partea stanga, merg in fiecare duminica la slujba, imi pun icoane pe pereti, am Biblia in biblioteca, nu spal de Craciun, m-am cununat religios, stiu citate din Biblie, ma consider credincios etc., daca in restul timpului gandesc "ia uite ce rochie si-a luat maricica, fir-ar... sper sa se impiedice de prag si sa si-o faca zdrente", dau in cap la drum de seara lu' ion pt. ca are mai mult pamant decat mine sau ii fac ochi dulci lu' titel a lu' saveta. bineinteles, exemplele sunt exagerate. asa cum spunea si andrada, cu credinta sau fara pacatele tot se comit.
legat de una din intrebarile tale, osolita, “oare omul cand face o fapta buna o face din convingere sau pentru ca ii e frica ca Dumnezeu il va pedepsi?”, nu prea inteleg ce-ai vrut sa spui, oricum am “intors-o” - de ce l-ar pedepsi Dumnezeu daca face o fapta buna? ori ai vrut sa intrebi daca ca o face din convingere sau doar ca sa-si puna o vorba buna, acolo sus – ceea ce nu mi se pare deloc grav, asta insemnand ca daca o face ca sa-si puna “pile”, e convins ca e bine ce face, deci pana la urma se poate spune ca o face din convingere => intrebarea n-are sens ; ori ca nu face fapte rele pt. ca ii este frica de Dumnezeu – nici asta nu e grav, inseamna ca stie ca daca le face acestea sunt pacate, deci tot din convingere nu le face => nici aici n-are sens.
pupici.
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi
qsar spune:
a. pacatele capitale, in numar de sapte; mandria, avaritia, desfranarea, mania, lacomia, invidia si lenea.
b. pacate strigatoare la cer: uciderea, pruncuciderea, asuprirea saracilor, rapirea avutului altora, etc;
c. pacate impotriva Duhului Sfant.
DECALOGUL (CELE ZECE PORUNCI)
1. Eu sunt Dumnezeul Tau, sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeul tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cisteste.
5. Cinsteste pe tatal si pe mama ta, ca bine sa-ti fie tie si sa traiesti ani multi pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fi desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
osolita spune:
quote:
Originally posted by iubibubi
legat de una din intrebarile tale, osolita, “oare omul cand face o fapta buna o face din convingere sau pentru ca ii e frica ca Dumnezeu il va pedepsi?”, nu prea inteleg ce-ai vrut sa spui, oricum am “intors-o” - de ce l-ar pedepsi Dumnezeu daca face o fapta buna?
Iubibubi, cred ca intr-adevar n-am formulat bine intrebarea care ar fi trebuit sa sune cam asa:omul cand face o fapta buna o face din convingere sau pentru ca ii e frica ca Dumnezeu il va pedepsi ca n-a facut fapte bune?
quote:
Originally posted by iubibubi
daca ca o face din convingere sau doar ca sa-si puna o vorba buna, acolo sus – ceea ce nu mi se pare deloc grav, asta insemnand ca daca o face ca sa-si puna “pile”, e convins ca e bine ce face, deci pana la urma se poate spune ca o face din convingere => intrebarea n-are sens;
ori ca nu face fapte rele pt. ca ii este frica de Dumnezeu – nici asta nu e grav, inseamna ca stie ca daca le face acestea sunt pacate, deci tot din convingere nu le face => nici aici n-are sens.
Mie nu mi se pare deloc a fi convingere, e mai mult o constrangere sa faca o fapta buna, n-o face pentru ca ii pasa neaparat ca X are nevoie de ceva si el il poate ajuta ci pentru ca ii e frica ca va arde in iad.
Eu as vrea sa-i vad pe oameni cum s-ar comporta daca ar sti ca nu-i judeca nimeni. Oare cei care fac ceva ca sa-si puna "pile" ar mai face acele fapte bune? Cred ca nu.
dyana spune:
Nu stiu de ce unii isi fac cruce cand trec pe langa o biserica. Eu nu fac de fiecare data, dar recunosc ca am acest impuls. E un fel de a "saluta" pe Dumnezeu, sa zic asa. Cand treci prin fata unei porti la tara, un vecin, un prieten, il saluti si ii spui "Buna ziua". Asta arata respect si faptul ca il recunosti de prieten. Asa simt si cand mai fac si eu semnul crucii cand trec pe langa o biserica, si tatal meu la fel, de el v-am spus ca face asa ceva cand e in masina mica, din aceleasi motive pe care vi le-am spus eu.
Important nu e ce face, ci faptul ca crede si a devenit un om mai bun, mult mai bun decat era inainte.
iubibubi spune:
osolita, se poate spune ca raspunsul la intrebarile "omul cand face o fapta buna o face din convingere sau pentru ca ii e frica ca Dumnezeu il va pedepsi ca n-a facut fapte bune? si "Eu as vrea sa-i vad pe oameni cum s-ar comporta daca ar sti ca nu-i judeca nimeni. Oare cei care fac ceva ca sa-si puna "pile" ar mai face acele fapte bune?" l-ai dat chiar tu, prin a doua intrebare "africanul care se naste in tribul X si n-a avut ocazia sa auda in timpul vietii de crestinism dar a fost un om care a facut fapte bune, unde ajunge: in rai sau in iad? Eu refuz sa cred ca in iad.". in concluzie, mujabamba n-a auzit de vreo religie, nu este credincios, deci nu este constrans de nimeni. si totusi face fapte bune. la fel si ateii - nu cred in Dumnezeu, deci dupa ei nu exista rai sau iad, si totusi unii fac fapte bune.
ia-o si asa (dyana are dreptate, banuiesc ca asta a vrut sa spuna): nu cred ca toti care fac fapte bune le fac pe TOATE din convingere. poate initial un procent de x% il fac din constrangere, frica de pedeapsa (prima bila alba pentru ei: chiar asa fiind, fac fapte bune). si asa incepe exercitiul binelui (a doua bila alba: au ales drumul bun - au sanse sa devina mai buni ca inainte). unii, in urma acestui exercitiu, macar prin repetitivitate daca nu prin cum ajung sa se priveasca pe ei insisi - cu mandrie si implinire, ajung la convingere (bila alba? eu zic ca merita). altii au nevoie de si mai mult exercitiu (putem sa-i condamnam? nu. bila alba - incearca din rasputeri). altii nu mai apuca sa ajunga la convingere, au "lungit-o" prea mult cu exercitiul si viata lor s-a incheiat. au facut fapte bune din frica si constrangere, dar le-au facut.
acum, ma intreb, cu ce sunt mai prejos cei care toata viata au facut fapte bune, din convingerea rezultata din exercitiul binelui sau doar prin exercitiul binelui, decat cei care le-au facut din start din convingere pura? oare Dumnezeu ii va accepta pe primii in Rai doar pentru ca le-a fost frica toata viata de iad si au actionat in consecinta, dar undeva mai jos cu 50 cm?
pupici.
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi
dyana spune:
Cred ca m-am exprimat gresit. Am spus ca tata a devenit mai bun, dar de fapt el a fost un tata bun dintotdeauna, un om normal, a devenit mai bun cu el insusi, credinta in Dumnezeu pe care vad ca a inceput sa o aiba, i-a dat o liniste sufleteasca, il vad mai relaxat, mai impacat cu el insusi. Si nu a ales acest drum din frica, ci pentru ca a simtit ca credinta aceasta e ceva real si e pacat sa mai pretinda ca e ateu.
Eu zic ca multi oameni fac fapte bune nu din frica, sau din dorinta de a-si ocupa un loc in "rai", nimeni nu stie dinainte ce va fi cu el pana la urma. Multi fac bine din mila, din compasiune pur si simplu. Si multi intra in categoria celor care , intr-adevar, vor sa "cumpere" locul acela, dar se vor insela pentru ca nu cred ca poti pacali pe Dumnezeu.
amai spune:
Ma gindesc adesea si ma minunez cit de mare poate fi aceasta creatie a lui Dumnezeu: omul; atitea "particele", care functioneaza atit de perfect intr-un tot unitar, asupra carora a "suflat" viata. Oare cit de mare este iubirea Lui pentru noi?
Ce parinte nu-si doreste sa-l asculte copilul? Ce parinte nu-i arata copilului ce este bine ?Ce parite nu se bucura atunci cind copilul il asculta? Ce parinte nu se bucura cind isi regaseste copilul ratacit?Oare nu-ti imbratisezi mai mult copilul care a fost plecat decit cel care a stat mereu linga el?(asta nu inseamna ca il iubeste mai putin)Cit de mult iarta un parinte? Oare nu tot atitea "prostioare" cite face copilul care isi cere iertare si se caieste pentru greselile sale?(chiar mai trece cu vederea si fara sa-si ceara iertare)
Cum sa nu fie Dumnezeu drept si bun cu proprii copii?
El ne-a aratat calea cea dreapta (cele 10 porunci)si ne-a dat mijloacele prin care s-o gasim (ratiunea).
Cred ca daca suntem pe drumul cel bun nu mai conteaza daca ne mai impiedicam, mai face doi pasi inapoi ,mai stam putin pe loc ;important este sa ajungem acolo unde trebuie.
...si mai cred ca suntem toti copii aceluiasi TATA oricum s-ar numi EL...si mai cred ca tot raul din lume vine de la noi, oamenii, din interpretari gresite ,interese... de altfel tot raul care il facem se intoarce impotriva nostra ca un bumerang... ne complicam adesea existenta prin minciuni ,invidie, mindrie,ignoranta...
Si atunci ma intreb , de ce sa nu facem bine ca acesta sa se intoarca si asupra noastra ?
Cred ca e bine sa ne mai aducem aminte, macar din cind in cind CE ESTE BINE(v. cele 10 porunci) ca sa nu cadem in pacat.
Superstitii...brr...ma duce cu gindul la ocultism nu stiu de ce...traditii... o bunicuta draga cu tabieturile ei...
Dar de aici pina la pacat........
Toate cele bune!
amai
dialu spune:
Multe lucruri imi trec prin cap si multe ar fi de spus la acest subiect. Imi pun numai unele intrebari, cateodata... Eu pot sa cred doar intr-un Dumnezeu Absolut si Universal care nu are chip si forma, dar are forma intregului Univers si in fiecare dintre noi exista o particula din Dumnezeire.
Una din poruncile lui Dumnezeu este sa nu-ti faci chip cioplit. Dar icoanele si picturile reprezentand pe Dumnezeu, Fecioara sau Isus nu sunt tot chipuri "cioplite"? De ce omul are nevoie de o reprezentare fizica a Divinitatii? Poate pentru ca e greu sa creada doar intr-o idee? (si cu toate astea am si eu icoane, si uneori ma rog la ele).
Cuvantul bisericii este Sfant! Dar oare cate cuvinte nu s-or fi adaugat Scripturii de catre preoti in dorinta lor de a subjuga prostimea?!...si inca ceva, cuvantul Scripturii trebuie "interpretat", dar cum avem garantia ca ceea ce ajunge la noi este corect "interpretat"? Doar este interpretat tot de catre oameni.
Cat despre micile pacate...consider ca sunt omenesti micile rautati care ne mananca viata de fiecare zi. Cred ca important este ca iti dai seama ca le faci si ca dupa aceea iti pare rau (ex. esti invidios pe vecinu' ca are masina noua, te-ai certat cu soacra si nu o poti ierta, treci pe langa un cersetor si nu-i arunci un banut... si altele). Pentru ca daca nu am mai "pacatui", am mai fi oameni?
Cat despre a "corecta" creatia omului...Mi se pare mult mai mare pacatul de a nu te ingriji atat trupeste, cat si spiritual. Si spunand spiritual nu ma refer numai la cele sfinte. Ma refer la orice in lume asta poate imbogatii spiritul unui om.
Fericiti cei saraci cu duhul....Oare asa sa fie? S-ar putea. Omul care nu-si pune prea multe intrebari este linistit si fericit in nestiinta lui. Cu cat iti pui mai multe intrebari, cu atat mai multe vin din urma, cu atat stii mai multe si totusi iti dai seama ca de fapt ceea ce stii tu este Nimic din Adevarul Absolut care invarte mecanismul imens al Univesurilor. Iar Adevarul Absolut il stie numai Acel pe care noi il numim Dumnezeu. Cred in Adevar... deci cred in Dumnezeu.
Daca a-ti ajuns pana aici va multumesc pentru rabdare.
Prin ceea ce am scris nu vreau sa par patetica, nu vreau sa dau cu tifla nimanui, pur si simplu sunt franturi din gandurile mele si pe care nici nu stiu de ce le-am expus aici. Asa mi-a venit!
Diana si
Patric
dyana spune:
Un gand de la mine, parerea mea, dupa ce am mai citit:
Ceea ce se face , nu este inchinarea la sfinti, ci cinstirea lor. (si dupa parerea mea , sfintii in nici un caz nu sunt idoli).
Idoli? Pai vremurile de azi sunt pline de idoli..., nu de sfinti, din pacate...
Una e sa cinstesti un sfant si alta este sa ajungi sa te inchini la el ca la Dumnezeu. Multi fac confuzia asta.Si pe Sf. Maria la fel , o cinstesti.
Chip cioplit = statui. Noi nu avem statui.
Dumnezeu a spus sa nu faci chip cioplit si sa nu te inchini la alti Dumnezei, ceea ce nu e cazul in religia ortodoxa.
Inchinarea la Isus inseamna inchinarea la Dumnezeu, pentru ca e
"In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh."
Fiecare poate sa-si puna intrebari si in acelasi timp sa caute sa gaseasca singur chiar raspunsul la ele, cere efort si timp si din pacate nu avem, e pacat acest lucru, dar asta e adevarul.
P.S. Doar informativ, am aflat si eu de curand, niste lucruri, nu vreau sa ma lungesc. De altfel e ultimul mesaj care il mai scriu la acest subiect, in ultima vreme sunt destul de ocupata, din pacate, cu serviciul.
Despre primele icoane infatisandu-i pe Isus si Maria (nu neparat impreuna).
Au aparut, se pare, chiar in timpul sfintilor apostoli si au fost zugravite de Sf. Evangelist Luca, medic la baza devenit ucenic al Sf. Apostol Pavel. A stat o vreme in preajma Maicii Domnului pe cand aceasta se afla la Efes in grija Sf. Evanghelist Ioan. Asa se explica faptul ca necunoscandu-l personal pe Mantuitorul Iisus Hristos, are referatul biblic cel mai complet.
Se spune totusi ca prima icoana este "Mahrama Veronicai", pe care Mantuitorul si-a lasat imprimat Sfantu-I Chip atunci cand pe drumul Golgotei Veronica i-a dat mahrama sa-si stearga sudoarea.
Doresc tuturor sa-si puna intrebari, sa nu se grabeasca cu concluziile si sa caute sa citeasca si sa afle mai multe inainte de a lua nu stiu ce decizii cu privire la credinta .
Marox spune:
"Quel homme n'a jamais transgressé Ta Loi, dis?
Une vie sans péché, quel goût a-t-elle, dis?
Si Tu punis le mal que j'ai fait par le mal,
Quelle est la différence entre Toi et moi, dis?"
"Ce om n-a incalcat vreodata Legea Ta, spune?
O viata fara pacate, ce gust are ea, spune?
Daca Tu pedepsesti raul pe care l-am facut prin rau,
Care e diferenta intre Tine si mine, spune?"
Versurile apartin poetului arab Omar KHAYYAM.