guerilla emotionala
Raspunsuri - Pagina 4
ruxandraru spune:
Multzam, mamitzico. Mi se face pielea de gaina cind ma gindesc ca vine ziua de luni. Tu ai avut bafta, ti am citit blogul... Eu ma asteptam sa fie greu, dar nu chiar asa de intens. Fire ar sa fie de treaba!
Sabina spune:
eu , daca as putea, l-as retrage de la cresa, pt ca comportamentul asta de furie o sa-l urmareasca toata viata.
Nu e inca la vasrta la care sa-l intereseze asa mult alti copii...asta vine dupa 4 ani incolo....
daca mai aud asta cu santajul emotional cred ca ma urc pe pereti, uite cum le inducem false probleme copiiilor si omoram din fasa orice urma de sinceritate.
Copilu se simte "inlaturat" si de aia se comporta asa. E f sanatos emotional, adica nu e resemnat, si=ti spune exact care e problema.
si oamenii ce fac...catalogheaza drept santaj.
mi-e rau....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
ruxandraru spune:
Sabina, ai dreptate cu santajul. Adica nu ma indoiesc ca sentimentele unui copil de trei ani sint autentice si ca nu se manifesta asa doar pentru a ne face noua zile fripte. De fapt, tocmai de aici toate procesele de constiinta. Daca as crede ca vrea sa ne faca viata amara pentru ca asa re el chef, crede ma ca ar zbura direct la program lung si end of story. INSA. Insa... Putini sint parintii (si norocosi) care pot sa le ofere copiilor tot ce vor. De la jucarii la vacante sau timp pentrecut impreuna. Si atunci trebuie gasita calea de mijloc, cea care impaca asteptarile (maaari) ale copilului cu nevoile parintilor. Care implica timp dedicat si altor parti ale vietii. Eu am nevoie de cele patru ore pentru a lucra la un proiect pe care il vom semna marti (Doamne ajuta!) si care ne va ajuta financiar pentru ca banii sint o problema acum, cu minunata criza. Dar mai am nevoie de orele alea si pentru ca mi e dor sa ma intilnesc cu mine, sa fiu om mare, sa nu ma maimutaresc, sa nu decupez, sa nu colorez, sa ascult Led Zeppelin si nu Cutiuta Muzicala. Patru ore pe zi... OK, pot incerca sa l duc doar trei zile pe saptamina. Pot lucra noaptea in acele zile. Si poate suna egoist, stii, sa spui ca ti e dor de tine. Probabil asa si e. Dar refuzindu mi aceasta nevoie incep sa ma frustrez. Rau de tot. Chiar daca cred ca s o mama destul de buna. Departe de perfectiune, dar buna. In fine... Si atunci intervine nevoia de care vorbeam. Cea de compromis. Emotional, poate, la el. Probabil ar fi mai pregatit pentru exercitiul asta de independenta fortata pe la 4 ani. Sau la 5, sau la 6... Dar luind lucrurile logic, nu afectiv, compromisul ar trebui sa fie suportabil pentru el atita timp cit pricepe ca e la fel de iubit si de important. Ma simt vinovata si cutra? Sigur ca da. De asta ma si milogesc aici, pe forum, de un sfat care sa ma linisteasca, sa ma impace cu mine in relatie cu fi miu, care sa ma invete cum sa pun problema altfel decit renuntind sa l duc. Ca mi vine sa fac si asta.
ralcat spune:
Imi pare tare rau ca treceti prin aceasta perioada atat de intens. Cred ca fiecare copil simte socul despartirii de mami in felul lui.
Sa-ti povestesc de al meu, face 4 ani pe 27 luna asta, am inceput gradi de pe 16 septembrie.
Am trecut prin faza in care noi il imbracam el se dezbraca. Si urla si plangea si se arunca peste tot prin casa, se ascundea pe sub pat ... orice numai la gradi sa nu ajunga.
Acum suntem in faza in care am inceput sa-i recompensam purtarea buna pe drum, la gradi si la intoarcere... cu fetze zambitoare desenate pe post-ituri. Nu mai plange pe drum, dar nici fericit nu-i. E perioada "te iubesc", "te rog nu uita ca te iubesc". Ne spune ca ne iubeste si cat ne iubeste din 2 n 2 minute ... ii e teama de fiecare data ca il uitam undeva, de la gradi pana la metrou, oriunde.
Am noroc ca nu se razbuna, mai degraba se lipeste tot de noi si ii e mereu frica sa nu-l lasam undeva, a inceput sa ne cheme si noaptea. Si ca sa nu-l traumatizam si mai tare ii raspundem nevoilor asa cum are nevoie, ne mumulim, ne iubim, ne rasfatam, tati se scoala de nu stiu cate ori pe noapte sa-l asigure ca-l iubim, doarme pe fotoliul pliant din camera piticului cand nu mai rezista drumurilor dintre dormitoare ,.. e greu. Si pentru noi dar mai ales pentru el.
Ma gandesc ca ii poti explica puiului tau ca si tu si tati aveti munca voastra si chiar daca si voi preferati sa stati acasa cu el trebuie sa munciti ... pentru jucarii, mancare, hainute ... dar asta nu va face sa tipati si va razbunati pe el. Ceva de genul "si eu prefer sa stau acasa cu tine, dar tre' sa ma duc la serviciu cateva ora, hai mai bine sa ne distram cand suntem toti acasa decat sa ne razbunam unii pe altii". Si daca are un animal favorit, faceti-l aliatul vostru ... animalutul a crescut si vrea sa invete multe lucruri noi si vrea si el la gradi ... eventual ii lasi si niste pupici la catzel si cand ii e dor de tine, il pupa pe cutzu ca pastrator al pupicilor...
Aici ne lasa la gradi cu un "doudou" - animalul de plus preferat, la noi e tot un catzel, si am vazut ca ii e mai usor de cand e cu "cineva" cunoscut.
Orice si oricum s-ar manifesta insa, aveti rabdare, multa rabdare, faceti cu schimbul cand unul din voi cedeaza. Autoritari in faze ca cea cu tinutul de mana pe strada, si oferindu-i dragoste de fiecare data. Si fermi in dusul la gradi. Trebuie sa se convinga ca desi il iubiti, il lasati un pic la gradi dar dupa aceea il luati acasa.
Va tin pumnii
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu
mamitzica spune:
Ruxandraru,eu te inteleg ce spui despre frustrarile tale ca persoana.Nu esti mama rea sau egoista ci esti un om care are nevoie de timp personal.Stii vorba aia-cind mama e fericita si bebelasul/copilul e fericit.
Bineinteles ca esti mama 24 de ore pe zii si iti iubesti copilul la maxim dar ai nevoie de o pauza scurta ca sa iti aduni fortele.
Nu cred ca copilul va santajeaza,pare ca sufera cu adevarat si din ceea ce scrii tu e greu de luat o decizie.Daca continui sa il trimiti la gradi poate situatia se va inrautati si mai mult;daca il scoti de la gradi ce vei face daca anul viitor face la fel.
Cred ca voi trei sa stati de vorba si sa hotariti impreuna ce e de facut.
Sabina spune:
Si eu am trecut prin aceleasi probleme cand am dus fata la gradi, la 3 ani. avea\m nevoie de cele 4 ore ingrozitor de mult.
dar in cele din urma, s-a imbolnavit asa de nasol incat am renuntat. Insa crizele de furie o urmaresc si acuma :(
Acuma, ca am doi...ne carpim in asa fel incat sa ma duc la lucrez la biblioteca si gata....dupa amiezele, cand e tati acasa.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo
ralucames spune:
Ruxandra, grea dilema aveti voi... eu am dus-o pe Stefania de la 2 ani la cresa, pt. ca trebuia sa incep serviciul; doua saptamani sau mai mult a plans in fiecare dimineata, noptile plangea in somn si-si scrasnea dintii, vedeam clar ca e "traumatizata" fata, dar n-avea alte tulburari... sau nu-mi mai amintesc... dar pt. ca n-as fi avut ce face atunci, as fi dus-o in continuare, deoarece gandeam asa: daca e bine ingrijita, sanatoasa si alimentata corespunzator, trebuie sa mearga sa socializeze ca eu sa-mi continui activitatile normale... Deci parerea mea e sa gasiti o modalitate de a-l face sa inteleaga ca ala e serviciul lui pt. care va fi recompensat (nu-i vb. de santaj aici), sa ramai la fel de autoritara cu el, nu exagerat, dar sa stie ca mami are un cuvant imp. de spus, sa nu-i cedezi atunci cand se bosumfla! (daca poti) si sa faca ce vrea din tine. Daca intrerupi cresa el stie clar ca se poate si altfel, iar atunci sa te tii tu bine, sa vezi ce "terorist" va fi.
De aceea ai nevoie de cele 4 ore pe zi pt. tine, care de fapt tot nu-s pt. tine, ca am inteles ca si lucrezi. Poate te ajuta sa citesti din Super nanny, mie mi-au folosit ff tare emisiunile cu Irina Petrea la vremea aceea... Acum am o fetita de 5 ani normal educata, nu ff rasfatata, in nici un caz razgaiata, dar totusi copil. Spor la treaba!
pozici Stefania si Luca-Mihai
mama si sotie fericita
ruxandraru spune:
Sabina, am mai auzit eu ca daca s doi, problemele se rezolva... Ca n ai incotro :) Avem o familie in vecini cu doi copchii, super faini amindoi, si ei patru la un loc. De cite ori ii vad, simt asa... o chestie :)
Mamitzico, Sabina, si eu ma tem sa nu fie tot mai rau. Probabil mai incercam o vreme, o sa le intreb si pe doamne ce zic, ca nu i nici primul nici ultimul care face asa. Dar ele m au tot linistit ca s a adaptat... Problemele incep acasa.
Merge zilnic cu Lula, THE TOY, fara de care nu dormim, nu respiram... Apropo de Lula... Era Tudor mic, mic si Lula putea de traznea a de toate, ca nu indrazneam s o spalam. Asa ca ntr o zi decid sa o spal dupa ce a adormit. Ddeigur, la 10 minute dupa ce maisna si incepuse ciclul de spalare, copilul se trezeste urlind dupa Lula. Sa vezi cum ma uitam in cuva aia rotitoare, in care aparea Lula rastignita, inspumata si uda... Ca ntr un film de groaza! :)))
Evident, am inteles niste lucruri acum: probabil am incercat prea mult dintr o data. Adica si gradi, si cumintenie si de toate. L am mumulit la greu zilele astea si n a mai bagat crize ieri si azi. Sa vedem ce o fi miine... Va tin pumnii si voua sa va fie bine!
ruxandraru spune:
Ralucames, si mie imi place mult Irina Petrea, chiar ne gindeam sa ne facem o programare la ea la cabinet saptamina viitoare. O sa ma uit si dupa carte, daca zici e utila. Eu am tot buchisit Dr Spock. In mare, cred ca seamana metodele propuse.
makydenis spune:
Eu cred ca e vorba doar de adaptare. La noi, dupa 2 ani de cresa am inceput gradinita (adica luni ultima zi de cresa, marti prima zi de gradi) si prima saptamana plina de crize si probleme, doar acasa, ca doamnele nu s-au plans niciodata. Chiar au zis ca-i foarte dragut.
Le-am zis doamnelor problema, s-au mirat tare, dar si ele au dat vina pe acomodare, ca deh are abia 3 ani si e in grupa mixta - sunt si copii mari.
Acum dupa mai bine de o luna e totul ok. Mereu tb sa avem grija sa manance pe saturate, ca daca-i flamand e JALE!; sau sa nu fie obosit - sa doarma suficient.