guerilla emotionala

Dupa o saptamina de cresa, nu imi mai recunosc copilul. Mentionez din start ca nu dau vina pe educatoare. Stiam ca va fi un moment dificil, dar nu am prevazut asemenea schimbari si furtuni emotionale. L am dus cu forta pentru ca el vrea acasa, cu mine. Dar are deja trei ani iar eu mai am putin si ma urc pe pereti. Revenind... Este... era... un copil blindut, rasfatat, destul de intelegator (in limitele normale), cu unele pretentii absurde, ca toti copiii, dar aveam un nivel de intelegere reciproca pe care ma bazam. Acum, am ajuns sa mi fie frica de el... Se razbuna pe noi pentru cele patru ore pe care nu le petrece acasa si a spus o foarte clar. Era dupa o criza de nervi declansata de un detaliu (n a vrut sa se imbrace dupa dus) si cind s a calmat l am intrebat de ce a facut asa. Mi a raspuns, sec: pentru ca m ai dus la cresa. I am explicat ca e serviciul lui, ca il luam acasa zilnic, ca acolo se distreaza etc. De altfel, a recunoscut ca se distreaza, dar ca nu mai vrea acolo pt ca nu vin si eu. Sau tati. Am ajuns sa mi fie groaza cind se trezeste pentru ca stiu ca o iau de la capat. PLinge din orice, e peste masura de mofturos, daca nu are un motiv sa faca crize, cauta pina gaseste si tinde sa ma scoata din pepeni facind ceea ce stie ca ma va irita. Nu vrea sa se spele pe dinti, sa manince singur, sa si tinaz putza cind face pisu, sa se scarpine singur daca l maninca etc. E ca si cum mi ar plati o in fiecare minut. Pe de alta parte, am ajuns si eu cu nervii la pamint si am izbucnit de citeva ori in fata lui, efectiv simt cum mi se ridica parul in cap de draci. Oboseala, vina, iritare, you name it. Ce ar trebui sa fac, cum sa reactionez? E firesc sa faca asa? Il pedepsesc sau il las sa si faca de cap? Prin pedeapsa inteleg ignorare, acum pare chiar sa i placa. Sta botos o juma de ora si tot eu ma duc cu rugaminti de impacare... Azi a refuzat sa ma tina de mina pe strada si se facea ca fuge in fata masinilor... Va dati seama ca nu ma pot baza pe spiritul lui de gluma, adica n aveam nici o garantie ca se va opri la timp, mergeam linga el si mi venea sa pling de frustrare. Daca incerc sa tai chestiile astea normal, cu autoritate, face niste crize incredibile pe care nu le a mai facut de cind avea vreo doi ani. Oare se poate sa fie afectat in asa masura sau e santaj? Ce naiba sa fac?

eu_logoped spune:

uf, intr-adevar e cam dificil, mai ales ca orce schimbare de comportamet cere nite timp si mai ales, vointa din partea copilasului...
cae este cerint lui principala? sa nu il mai duci acolo? ca sa-mi dau seama care este scopul acestor manifestari
intre timp, cel mai bine stiu ca merge ignorarea activa, de genul: mami, sunt bosumflat si nu te bag in seama....ok, puiule, sti linistit pe scaun, eu fac ceva prin casa... dpa 5 minute, mama, cu voce tare: ce bine ar fi si as fi tare bucuroasa daca cineva m-ar ajuta sa fac....

adica incerc sa explic un fel de incurajare a compoprtamentelor pozitive, daca nu are ofera-i posibilitatea sa faca ceva bun pentru care sa fie laudat, si ignora comportamentele negative....(dar in nici un caz pe cele care l-ar putea rani...pe strada IL TII DE MANA STRANS chiar daca plange, tipa sau incearca sa se traga, eventual va opriti, pentru ca...brrr am vazut cu okii mei un accident stupid si este ingrozitor!!!)


Andreea

ruxandraru spune:

Andreea, multumesc din suflet pentru raspuns! O sa incerc ce spui tu. Da, cerinta lui principala este sa nu l mai duc acolo sau sa mearga unul dintre noi cu el (si sa ramina, evident). Daca se asigura ca nu va merge (in week end, de ex), se transforma si e din nou (aproape) cum era.

Ma intreb daca e posibil sa i schimbe comportamentul a la long... Daca nu gresim mergind inainte cu cresa... Poate ar fi bine sa l mai las acasa... poate as face rau lasindu l sa "cistige"... e un "razboi" sau e doar rasfat... Stiu ca l doare... Da nu i doare pe toti si totusi trec peste???

eu_logoped spune:

desi e putin dificil sa iti dau un sfat profesional, pentru ca informatiile sunt putine si un caz trebuie evaluat din mai multe pcte de vedere, iar eu incerc sa evit "diagnosticarea" online, iti spun ce as face eu caom, femeie, mama: as investiga cazul mai bine, inainte de a lua o decizie. este vb de copilasul tau si merita putina atentie, desi in cele mai multe cazuri e vb de rasfat, santaj sau demonstratvism, cum rei sa-l spui, e cel mai bine sa aduni toate informatiile ca sa iei o decizie.

adica sa mergi la cresa si sa vb serios cu dna , sa verifici daca el s-a adaptat acolo.

acum iti dau caeva exemple de actiuni care ar putea fi benefice, tu stabilesti care vi se potriveste mai bine:
- oferire de alternative la cresa, adica bona, si dupa ce incearca si programul cu o bona tp de o saptamana sa poata alege singur ce i convine mai mult
- oferire premiu daca se comporta exemplar - o zi pe luna lber de la serv si gradi ( petrecuta impreuna)
- esponsabilizare la gradi/ aici e f importanta dna educatoare care tb sa te sprijine - sa duca /sa ia niste harii foarte importante intre tine si doamna, sa aiba in grija un copil cu care s eintelege bine....sau orice alta insarcinare importanta i se poate da
- responsabilizare acasa - acum, esti mare si mergi la gradi, ai voie sa pui tu in cos desertul/ sa cumperi.../ sa mergi cu tati la film/sa inveti ceva la calculator impreuna cu mami....sau mai inventezi tu ...DAR NUMAI PT CA MERGI LA GRADI, CA ACUM DEJA AI CRESCUT, DACA RAMAI ACASA, INSEAMNA CA ESTI PREA MIC PENTRU ASA O RESONSABILITATE
- pseudooferta de alta gradnita- in colaboare cu educatoarea lui si altele, ii oferi sansa sa vada si alta gradinita (de ce zic oare mereu gradi ca tu ai zis ca e cresa, nu??), poate ii place alta mai mult- dar ATENTIE , SA IL DUCI LA UNA UNDE L-AI SI PUTEA INSCIE IN CAZUL IN CARE SE HOTARASTE CA DA, VREA ACOLO SI E CUMINTE, CA ALTFEL, APARE ALT PRILEJ DE NECAZURI....








Andreea

freedelia spune:

Ruxi, abia a trecut o saptamana. Acomodarea la gradinita dureaza mult mai mult la unii copii. Si la mai toti copiii se petrec schimbari majore in comportament care uneori dispar dupa foarte mult timp.

Sfatul meu ar fi sa nu ii arati ca te afecteaza comportamentul lui si sa il rasfeti si mai mult decat inainte. Sa te comporti ca si cum nu ar face crize si sa ii faci tot felul de surprize (prajiturapreferate, mers in parcul preferat, cumparat o jucarie) dar ca si cum ar fic eva normal, nu sa ii spui ca astea au cumva legatura cu gradinita.

Cand face crize, eu te sfatuiesc sa te comporti ca si inainte in timpul crizelor, desi acum sunt mult mai dese. Daca ii dadeai time out, da-i si acum, daca ii dadeai atentie, da-i si acum.

Cred ca el acum este foarte frustrat si ranit si incearca sa se razbune pe tine. E ca atunci cand cineva ii trage una unui copil si el imediat vrea sa dea inapoi.

Va trece, ai rabdare si dragoste multa.

18+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

aalina2003 spune:

Fetita mea are 3 ani si 7 luni. Am dus-o la gradinita la 2 ani,gandind ca ma voi intoarce la serviciu curand. (nu
s-a-ntamplat). Nu i-a placut niciodata, chiar daca inainte de a o lasa singura acolo am petrecut zile intregi impreuna la gradinita. (directoarea oraginizase sambata un program de joaca pentru copii,program la care erau bineveniti si parintii).Cand am lasat0o singua, a plans cateva minute dimineata,apoi se potolea. Nici acum nu merge cu drag,dar am ajuns la urmatoarea formula: o duc luni,miercuri si vineri, astfel nu pierd nici contactul cu gradinita si mai sta si cu mami acasa,activitatea ei favorita,de fapt.
Incepuse si ea un fel de santaj: desi pe la 2 ani si 4 luni facea la olita cu regularitate, cand nu-i convenea ceva, spunea: "acum o sa fac pipi pe mine". Au urmat tone de explicatii,n-a tinut nimic, pana cand m-am suparat de cateva ori pe ea si n-am mai vorbit/nu m-am mai jucat cu ea, pret de 10 minute (recunosc ca am si tipat la ea cu ocazia asta) si incet-incet,a renuntat.
Baietelul tau este insa mai mare, cred ca negocierea cu el ar avea mai mult succes. Negociaza cu el si tine-te de cuvant! E normal sa fie nervos/frustrat dupa ce petrece un timp intr0un loc unde trebuie sa respecte reguli care probabil acasa,erau mai permisive, dar nu e normal sa va santajeze. Cu rabdare,va trece si asta!

freedelia spune:

Eu sunt complet mpotriva mituirii copilului ca sa isi tina in frau sentimentele. Adica daca vrea sa se bucure de o responsabilitate anume (es. sa puna desertul in cos) trebuie sa isi inabuse lacrimile sau frustrarea sau alte emotii prin care trece el micutul, mergand prima data la gradinita??? Nici gand, trebuie incurajat sa explice ce ii provoace aceste emotii, dar nu mituit sa si le ascunda.

18+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

eu_logoped spune:

este vorba de responsabilizare, daca vrei sa o numesti mita e perfect, dar ca sa stim ca vorbim despre acelasi lucru, o sa explic mecanismul:
o data cu varsta, omuletul se dezvolta, apar informatii noi pe care la afli, lucruri noi pe care inveti sa le faci, responsabilitati pe care ti le asumi, cuvinte pe care le inveti ...si tot asa.
faptul ca acum poate alege singur ceva, (era un exemplu, poate deja pune singur desertul in cos, dar ca sa inteleaga mamica lui ca ma refer la o actiune concreta pe care si-o doreste dar inca nu are voie sa o faca!!!!!!!!) inseamna ca este apreciat altfel.
toata viata, de fapt cresterea, este un lant de noi rolri si statusuri pe care la vedem, le dorim, le invatam si ni le asumam....cand suntem in scoala vrem studenti, cand ajungem studenti vrem angajati, cand suntem angajati vrem directori :), si tot asa.
cand primim o sarcina pe care o consideram important, inseamna ca ceilalti au incredere ca rezolvam totul bine, ca avem capacitatile necesare sa rezolvam totul bne, ca suntem cumva de incredere....

in concluzie, ca s anu ma lungesc inutil, a mitui copilul inseamna a-i oferi o recompensa materiala concreta, mai putin meritata, iar eu ma refeream aici la stimularea lui pozitiva.

:D

Andreea

freedelia spune:

Recompensa inseamna sa ii dai ceva ca rasplata a unei actiuni pe care a facut-o din proprie initiativa. Mita inseamna a ii conditiona o actiune pozitiva -- adica nu o face ca vrea, ca stie ca e bine, etc ci o face ca sa primeasca "rasplata" -- demers educational comlet gol si gresit. Nu invata copilul nimic, ci il programeaza ca pe cainele lui Pavlov.

Normal ca pe parcursul vietii crestem si ne asumam responsabilitai mari -- dar faptul ca ni se acorda aceste responsabilitati nu trebuie sa fie conditionat de mascarea sentimentelor. Un copil plange si o loveste pe mama pentru ca ceva il tulbura tare de tot. Daca ii oferim zaharelul ca sa nu ne mai spuna ca il doare, nu inseamna ca ii si trece durerea.

18+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

Alexia27 spune:

Ruxandra, nu e razboi si nu e santaj. E pur si simplu efortul de adaptare al unui copil de 3 ani pus in fata separarii de mama pentru prima data. La 3 ani copiii nu au notiunea timpului, ca ii spui ca il iei dupa 4 ore e egal cu zero. Ai posibilitatea sa stai cu el la gradicatva timp si treptat sa micsorezi durata? Asigura-l ca-l iubesti cel mai mult pe lume si ca intotdeauan vii sa il iei. Spune-i mereu ca ti-a fost dor de el, arata-ti fericirea cand il iei , si mai ales arata-te incantata de gradi, povesteste-i ce minunat, cati prieteni o sa-si faca etc. Nu-l mitui. El nu de asta are nevoiie, ci de asigurari continue ca il iubesti si nu-l lasi acolo.Si rabdare. Se va obisnui si o sa-i placa

I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

eu_logoped spune:

hmmm...
de ce nu invata copilul nimic prin conditionare?
eu cred ca invata, dar sunt deschisa sa ascult parerea ta, poate e ceva ce mie mi-a scapat.
desi, daca vrei sa discutam mai mult e tema asta, mai bine ne mutam pe privat, ca sa nu ii incarcam initiatoarei topicul (decat daca e si ea de acord)



Andreea