CIC - stand by pentru creier?!
Raspunsuri - Pagina 6
makydenis spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui IlincaS :)) Sa nu se supere mamicile de peste 30 de ani ca nu am vrut sa zic ca sunt "ruginite" ci din contra am crezut ca in mare majoritate mamicile tinere poate nu au atata rabdare sa stea 2 ani de zile. Sunt convinsa ca perioada asta cu bebe mic e f f frumoasa si o sa ma bucur cat mai mult de ea doar ca mi-e dor de agitatia de la munca , de agenda incarcata... nu sunt nici genul femeii de cariera dar recunosc ca-mi place creierul mereu la turatie maxima:)) Acum probabil ca asa gandesc la primul copil... dar in 2 ani maxim 3 il vreau si pe al doilea si in functie de experienta de acum o sa iau alta sau aceeasi decizie... Cine stie!? Pentru mamicile peste 30 de ani ... consider ca e varsta cea mai frumoasa a unei femei in toata puterea cuvantului!;) |
Ilinca, mie mi s-a parut amuzanta faza cu 30 de ani, pe bune.
Abia atunci incepi sa traiesti, cum spunea cineva, dar pt asta tb sa ajungi la 30 de ani, si nu cred ca scapa cineva...
Vali5 spune:
Am citit post-urile voastre si ma regasesc in multe din ele. Stau in CIC din aprilie 2007, 2 ani cu primul si acum cu al doilea. Nu imi pare rau deloc ca stau cu copiii acasa si ma bucur in fiecare zi de ei, dar intr-adevar simt ca sunt cam rupta de restul lumii. De cate ori ma intalnesc cu cineva, inevitabil ajung sa vorbesc despre copii, si ma simt cam aiurea ca nu pe toata lumea intereseaza copiii mei.
Cum spunea o prietena care s-a intors la munca dupa 2 ani: "Mi se mai dezvolta si mie vocabularul ca nu mai stiam sa zic decat Mananca tot, Stai pe olita, Hai la nani..." 
Si cand ma apuca cateodata cheful de servici ma gandesc ca am tot restul vietii sa ma tot duc la scarbici
Poze
ariel_7000 spune:
heyy, eu am 32 de ani, dar numai in buletin. in realitate...ma comport ca un plod de 15 ani, ma simt de 18 si am la energie de sigur, daca eram copil ziceau astia ca am adhd. problema la mine e ca am prea multa energie si musai trebuie sa mi-o consum. ma alearga copiii de ma lesina, insa daca nu fac ceva cu "cap"...nu ma simt eu fericita. iar la job, cum zicea cineva mai sus, acolo ma tampeam. efectiv, veneam acasa uscata de energie, cu nervii uzati, voiam doar sa dorm. acum, efectiv sunt fericita, prietenii imi zis ca "radiez" cand vorbesc cu pasiune de ceea ce fac si la fel, cum zicea cineva mai sus de prietena americana: sunt propriul meu sef, nu depind de nimeni, ma pup singura cand am reusite, imi dau shuturi singura cand am esecuri, nu dau socoteala nimanui. sunt o fire foarte independenta si numai ideea de program fix, de stresul alergatului dupa tramvai, de nodurile pe care le simteam in gat cand trageam cartela la 1 minut dupa ora 8...hrrrrr
plus, am ajuns la concluziile astea,peste noapte (in urma unui vis), cand mi-am dat seama ca nu suport ce fac, ca ma irosesc, ca "zac" atatea idei in mintea mea si acolo vor ramane daca nu ma voi mobiliza. a 2 a zi l-am luat pe al meu de aripa si i-am comunicat decizia, am sunat amica avocat si am facut demersurile de firma si...iaca-ma-s! sunt fericita!
dupa ce am nascut-o pe alex m-am dus la munca la 7 luni...si am regretat enorm! am realizat ca pierd momente superbe, unice din viata ei, intr-o zi cand am vazut-o pe alex dupa 48 de ore , caci ajungeam in general cand ea facea nani...si bietul copil a clipit uimit si a zis:"mamaaaa?!?"....a 2 a zi mi-am depus demisia si mi-am cautat un job la stat, cu program "normal"...dar care nu-mi aducea nicio satisfactie. pana acum, cand stiu ce vreau!
va pup 
EU NU SUNT RUGINITA, sunt argintul viu! 
mami de alexutza (10.04.2003)
si 
Teodor Mihai (10.04.2008)
" SAVE THE EARTH, IT'S THE ONLY PLANET WITH CHOCOCLATE!"