cum dezvatam copii de culcatu in brate

am shi eu o mare problema...ma doua fetite care maine fac un anisor shi nu reusesc sa le adorm decat la mine in brate...sunt grele...shi nu stiu cat mai rezist...uneori dureaza shi cate o ora ritualul de adormire...dupa care sunt franta...ma dor bratele...spatele...
mamici care ati avut aceeasi problema...voi cum ati procedat???

irinasis spune:

La multi ani fetitelor tale si intregii voastre familii!
Pot sa-ti impartasesc un pic din experienta mea referitoare la adormitul copiilor. Am o fetita de aproape doi ani si asteptam al doilea copil luna viitoare.
La inceput si eu o adormeam pe fiica mea in brate, dupa care o asezam in patut. A dormit singura, in camera ei de la doua saptamani pana la 7 luni, dar mai intai o adormeam si dupa aia o asezam in patut. Pe la 7 luni nu a mai vrut doar sa adoarma in brate, ci sa doarma cu noi toata noaptea. Intr-o prima faza am facut prostia sa cedam dorintei ei :) Dupa o saptamana eram o ruina. Am un somn foarte usor, ea se foia toata noaptea si mai mult ca sigur ca nu se odihnea nici ea cum trebuie. Am inceput sa caut solutii pr internet, prin carti si pe la prietene.
Intr-o carte in limba engleza care se numeste "What to expect the first year", care mi-a fost cel mai bun sfatuitor inca de la nasterea copilului am gasit explicatii detaliate pentru toate aceste obiceiuri pe care si le formeaza bebelusii in privinta orei de culcare. Fara exceptie, parintii sunt cei care imprima ritualul de culcare si tot lor le vine foarte greu sa il modifice. Copiii se adapteaza usor, dar trebuie sa li se ofere oportunitatea de a experimenta si exersa.
Iata ce am facut eu. Am ales varianta plansului controlat, deoarece da cele mai rapide rezultate. Pare un pic cruda la inceput, dar in cateva zile am vazut schimbarile. Am stabilit un ritual de seara. Cina, baita, dupa care o asezam in patut, ii spuneam rugaciunile si noapte buna. Inchideam lumina si usa si plecam. In prima zi a plans 1 ora si un minut de parca era sfarsitul lumii. Am intrat dupa 5 minute, i-am spus ca sunt acolo, ca nu e nici o problema, dar ca trebuie sa doarma. Nu o luam in brate, nu o atingeam, ci o linisteam doar cu vorbe. Iar plangea, intram dupa 10 minute, apoi dupa 15 si tot maream intervalul. De fiecare data doar ii vorbeam.
A doua zi a plans 30 min., a treia zi 10 min. si urmatoarele zile cam tot asa, iar dupa o saptamana si jumatate nu a mai plans deloc. Pur si simplu a invatat sa se adoarma singura. Dupa ce a facut un an deja imi facea cu mana "bye, bye" si punea capul pe perna singura.
E dificil sa iti auzi copilul plangand, de fapt urland :), dar daca rezisti, intr-un timp foarte scurt lucrurile se rezolva.
Mai e o emisiune pe unul dintre canalele Discovery, cu o bona care merge sa ajute diverse familii care nu mai stiu cum sa se descurce cu copiii. Am vazut un caz de tripleti de doi ani care nu voiau sa doarma decat cu parintii in pat si un alt caz cu doua fetite ceva mai mari, 4-5 ani, la care adormitul dura 2 ore. Ambele s-au rezolvat in cateva zile. Asa ca alege o metoda si nu te abate de la ea. Succes!!! :)

Idaira spune:

Recunosc ca ma intereseaza si pe mine tema,si cam ce-ai zis tu Irina, e ce-am citit mai peste tot,deci se poate....Problema e,daca noi,parintii putem din punct de vedere emotional sa punem in practica. Eu,una,mi-am dorit copilul asta 5 ani,am avut o sarcina problematica si recunosc ca nu pot sa o las sa plinga, mai ales ca ea nu plinge fara motiv. Bunn,am incercat,am lasat-o si a plins, a plins...pina mi s-a invinetit toata si a inceput sa verse..ei atunci sa vezi sentiment de culpabilitate pe capul meu,m-am simtit ca o nulitate...nu mai repet,asa ca eu una ,asa o duc...chiar daca e greu...

Carla
Povestea Carlei

anca74 spune:

Si eu am procedat exact ca Irina. La inceput de tot, imi tineam copila in brate pana adormea, si apoi o puneam la ea in patut.
Cand a ajuns la 1 an, ritualul asta de adormit puiul imi lua si cate o ora si jumatate. Era ok in anumite circumstante, insa in altele ma termina fizic si psihic. Mai vroiam si eu sa spal cate ceva, sa fac putina ordine in casa... Ti-ai gasit! Trebuia sa stau cu puiul in brate, lipita de ea, pana adormea.

Si uite asa, m-am hotarat sa o dau pe brazda: intr-o seara, dupa ce ne-am jucat bine si am obosit-o, i-am facut biata zilnica si am giugiulit-o de-am innebunit-o. Apoi, am asezat-o direct la ea in patut. A urlat bine vreo 30 minute si apoi a adormit. Ma duceam la ea in camera din 3 in 3 minute, o mangaiam pe capsor, ii vorbeam incetisor si apoi plecam.
Si mie mi-a fost greu sa stau pitita dupa usa si s-o aud cum plangea de ziceai ca-i sfarsitul lumii. Dar in mai putin de o saptamana am avut o fetita care dormea singurica.

Ma felicit de 2 ori: intai ca nu am ascultat de toata lumea care se ingrozea ca imi adormeam copila in brate. Mi-a placut la nebunie sa stau cu puiul meu in pat si s-o simt langa mine cat a fost gagalice mica!
Si doi, fiindca am reusit intr-un timp scurt sa o invat sa doarma singurica si, in felul acesta, sa parcurga o alta etapa importanta in cresterea ei. O ajuta extrem de mult acum, ca-i la gradinita si, vrea-nu vrea, trebuie sa doarma singurica.

Mamica de Zanuta mica, Anna Laura

Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.

ymca spune:

mai vin si eu cu niste sfaturi diferite poate gasisi ceva sa va inspirati

- mai intai au fost alaptatul si adormitul la san, leganatul pe picioare cu o pernuta mica, leganatul pe picioare pe o perna enorma, pe care o mutam apoi cu totul in patul bebelusului, cantatul unei melodii pe o voce cat mai joasa si constanta.

- a urmat etapa cea mai grea, cand unul din copii dorea sa fie adormit prin leganare pe verticala...adica nu pe picioare, ci eu stand in picioare, cu ea in brate, cu capul culcat pe umarul meu si cu MTV pe fundal...numaram pasi in dormitor...5 in fata...5 in spate...pana ajungeam la 200

- cam in jurul varstei de 1 an, am descoperit ca ii place sa fie pupata pe ureche...o puneam in pat langa mine si o pupam incet pe urechiusa pana adormea...se foia la inceput, mai ma tragea de par...si atunci, ca sa pastrez un element de legatura cu etapele de inceput...cantam aceeasi melodie de la inceputuri...un nani nani destul de enervant si plictisitor dar care ei ii placea mult de tot

- dupa care a dorit sa o mangai pe burta...imi tot tragea mana si cateva luni am adormit-o prin mangaiat de burta; eu dadeam drumul la TV fara sonor (alegeam un film) si ea langa mine cu o mana de-a mea care o mangaia 5-10 min pe burta si adormea

- a urmat etapa cea mai inventiva....o scarpinam pe ceafa si spate cu o grebla de jucarie din aceea pentru nisip...am descoperit eu ca are aceasta zona sensibila si ca sa nu mangai cu degetele (trebuia sa-mi tin mana prea concentrata si incepea sa-mi tremure la un moment dat) am trecut la improvizatii; si-am greblat cateva saptamani

- a fost perioada de primele 6 strofe din Luceafarul spuse la nesfarsit...doar pe astea le mai stiam

- la unul din copii a fost perioada de adormit cu zgomotul de foehn, inregistrat pe un CD

Ideea este ca:
- cam pe la un an, si copiii mei se plictisisera de adormit in brate sau prin leganat si am profitat de ocazie
- pe ambii copii i-am adormit la mine in pat prin metodele mai sus mentionate
- nu au plans, n-au facut crize si prin observare atenta am putut sa trec la etapele care le-au placut lor
- acum eu stau in mijloc si le citesc povesti si ele adorm in stanga si dreapta mea, dupa care eu ma retrag
- poate ca au fost si seri in care a durat mai mult adormirea dar nu m-am enervat, grabit...pentru ca am remarcat ca se aplica legile lui Murphy...cu cat sunt eu mai grabita, cu atat mai greu vor adormi.


Ideea e ca perioada asta se duce, copiii vor adormi din ce in ce mai simplu, mai usor, mai singuri...deci nu disperati.

szivarvany spune:

da, se poate, te muti cu ele in pat
Asa am ramas eu in camera fie`mi
Si suntem la faza in care ma trimite ea la culcare in camera mea

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

Lili_Filip spune:

va multumesc pt raspunsuri!1!
problema este ca fetele mele cand sunt obosite plang...shi chiar daca le iau in brate sa le adorm nu se linistesc prea usor...se foiesc la mine in brate se zbat...eu trebiue sa dansez cu ele prin casa sa se linisteasca...
daca le pun in patut(am mai incercat shi asa) stau cam 5 minute linistite dupa care incep sa se agite sa planga, devin foarte nervoase shi imi e frica ca se lovesc...pt ca se dau cu capul de patut...shi plang atat de tare incat cu greu mai reusesc sa le adorm singura...
daca le pun langa mine in pat...nu stau se ridica shi pleaca...nu pot sale fortez sa stea...
cred ca mi-ar trebui "intariri" (pe sotul langa mine in fiecare zi) ca sa reusesc sa fac ceva...altfel...nu stiu cat mai rezist...

szivarvany spune:

Lili, inca putin si vor fi mai maricele si va fi tot mai bine !
Cred si eu ca ti-e foarte, foarte greu cu doua bubuline smechere

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

ymca spune:

lili incerc sa-mi aduc aminte ce a mai functionat bine la noi

- intr-adevar cand le asezam pe amandoua in pat cu mine, se jucau intre ele, se luptau, se mai dadeau jos si dupa aia se intorceau
- ideea e ca ritualul e sfant: adica se stie ca dupa baie, se bea ultimul lapte al zilei, se intra la ultimul rasfat si joc in sufragerie cu tata iar din clipa in care s-a dat semnalul de retragere in dormitor, nimeni nu mai revine asupra deciziei.
- deci intram in camera, aprindem TV, dam pe mute si stingem lumina.
- eu imi iau pozitia de lungit pe spate, la margine patului cu telecomanda aproape si cu cartea pe genunchi
- ele isi iau pernele (vezi subiectul cu obiectul iubit)
- si aici incepe distractia; pana sa apuc sa le aloc eu locuri in pat, se lupta sa stea cu perna pe mine, fiecare cat mai aproape de capul meu...si-asa una ajunge sa-si puna perna pe fata mea si sa se instaleze linistita sa asculte povestea si cealalta ramane cu perna pe sanii mei. In aceasta atmosfera confortabila ele se asteapta ca eu sa incep sa citesc
- deci, cu autoritatea care ma caracterizeaza, spun pe ton hotarat ca trebuie sa ne organizam, fac alocarea de locuri si de aici e simplu: 2-3 povesti si toata lumea adoarme.
- nu le-au placut povestile de la inceput, ai vazut ca am trecut prin multe etape, dar am insistat si in serile in care se urcau cu picioarele pe carte, si in serile in care imi rupeau din pagini, si in serile in care eu citeam si ele se jucau intre ele...si pana la urma le-am prins...si acum sunt seri in care n-am eu chef de citit, sau sunt racita, si ele vin si-mi aduc cartea.

Ce ar merge la tine:

1. fa ritualul tau si al fetitelor tale; ceva ce sa va placa la toate si sa nu aiba consecinte asupra coloanei tale si tine-te de el; poate in prima seara se dau jos din pat de 10 ori dar cu timpul se obisnuiesc si vor sta din ce in ce mai linistite
2. daca spui in mod constant ca pe mami o doare spatele si nu poate sa va mai tina si vii la schimb cu o oferta interesanta, e posibil sa inteleaga; eu am avut o surpriza foarte placuta, cand aveam niste probleme de sanatate, le-am explicat treaba cu durerea, cu ceva mimare de plans si nu mi-au mai solicitat lucrul respectiv. Sanatatea pentru mine e lucru sfant, si cand am inceput sa am probleme de coloana am trecut la alte tabieturi, la fel de placute, dupa cum am scris mai sus, dar care sa nu mai implice ridicat si stat in picioare.
Cu explicatii seara de seara, eventual si tatal lor sa explice ca pe mami o doare, si cu alte exemple eu zic ca se poate.

EU sunt pentru adormire in patul mare, cu transfer in patul lor dupa aceea.



3.

tenorov spune:

Copilul unor prieteni are 6 luni si adoarme cu cantece de leagan de pe CD.

inammc spune:

Se pare ca avem o problema atat de asemanatoare, noi, mamicile...:)
Baietelul meu de 1 an si 7 luni doarme la pranz numai leganat sau pe pe burtica noastra cu capul pe piept iar seara, adoarme doar daca pune mana pe fata mea, doar poate gaseste el ceva sa rupa...o alunita sau... cerceii...:)). Din fericire, seara, adoarme culcat pe pat...dar nu singurel....nu gasesc nimic ce l-ar putea face sa adoarma singur....sau sa nu mai fie tentat sa ma zgandare:) pe fata...Sper de cand era de un an sa-l obisnuiesc sa doarma singur si mai ales , fara sa-l leganam...