Nu mai stiu ce sa fac...ma puteti ajuta cu sfat??

mmihaela spune:

Pai, draga Mirunda, eu ziceam ca ne-am impacat! ()
Si ca nu ne mai . Asa ca si la mai mare
, , si iar , si daca nu merge, trecem la artilerie grea: , in final tot acolo ajungem:

Numa' bune,
Miha

iren spune:

quote:

---

Originally posted by mmihaela

Pai, draga Mirunda, eu ziceam ca ne-am impacat! ()
Miha

---

Si io ziceam la fel

Iren&Bogdanelu

cori spune:

mirunda draga,

poate am sa par mai dura, dar vreau sa ma intelegi bine... de fapt tu ce iti doresti? libertate sau un alt barbat? de ce te intreb asta..pt ca spui ca e mai mult plecat...so...ce te deranjeaza de fapt?

incerc sa-mi imaginez...cele doua variante ale vietii tale...
1. esti cu fetita ta...si amandoua stiti ca undeva departe la 500km..exista un barbat care va iubeste
2. esti cu fetita ta...in cautarea unei noi relatii.....reusita sper..dar daca nu?daca aceasta relatie, acest nou barbat nu va fi nici macar cat acesta? atunci ce se va intampla? ce va intelege fetita ta..?

nu stiu ce sa te sfatuiesc, dar stiu un singur lucru...daca ai alaturi un om care te iubeste..nu-i da cu piciorul...multi si l-ar dori...
incearca sa dai viata relatiei voastra...incearca sa-l modelezi un pic...incearca sa schimbi ceea ce nu-ti place..dar bucura-te de sufletul lui mare...

te pup si imi cer iertare daca te-am suparat cu parerea mea...

corina

bb Bia si mami Cori

Mirunda spune:

Draga Cori, cum oare sa ma supar, prefer intotdeauna sa ascult o parere cinstita, chiar daca ea imi convine sau nu. Din contra, iti multumesc mult, tie si celorlalte fete care imi raspund aici, pentru sinceritatea ta. Stiu, si eu ma gandesc ca daca l-as parasi mi-ar parea pana la urma rau, dar...nu stiu de ce, atunci cand imi inchipui urmatorii ani cu el...nu stiu, ma apuca o senzatie de nemultumire, de gol , de regret...de ce? Nu stiu, mi-e teama sa plec, mi-e teama sa raman. Mi-e teama de regrete, dar mi-e teama si de senzatia asta, ca ma mint pe mine insami...Nu stiu, in curand va veni acasa, iar atunci,..voi vedea. Offf...pa, hai sa nu va mai bat atata la cap cu depresiile mele aiurite...
Mirunda

"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".

cori spune:

incearca sa "condimentezi" un pic relatia voastra...
poate esti prea preocupata de binele copilului....iar el....hmm
nu stiu ce sa zic...nu ai putea sa pleci o saptamana cu el...undeva...habar n-am...numa voi.. departe de griji..de stres...

cred ca ar schimba mult...
in bine sau rau...dar te-ar ajuta sa decizi...

bb Bia si mami Cori

Samsara7 spune:

quote:

---

Originally posted by Mirunda

atunci cand imi inchipui urmatorii ani cu el...nu stiu, ma apuca o senzatie de nemultumire, de gol , de regret...de ce? Nu stiu, mi-e teama sa plec, mi-e teama sa raman. Mi-e teama de regrete, dar mi-e teama si de senzatia asta, ca ma mint pe mine insami
Mirunda

---

E greu intr-adevar sa gasim un om bun si iubitor, mai ales cand exista si un copil la mijloc dintr-o alta casatorie. De multe ori insa facem greseala sa credem ca ar fi suficient sa fim iubite ca sa ne gasim echilibrul si o asa zisa armonie. Din pacate cand doar suntem iubite si nu iubim, nu ajunge pentru multa vreme si se nasc nemultumirile.
Te inteleg, in curand voi avea si eu 36 de ani si se nasc intrebari spinoase la varsta asta! E clar ca suntem tinere dar vedem la orizont cum se apropie uraganul 40 si ne temem de schimbarea prefixului, de varsta critica. "Cand imi voi mai putea gasii fericirea? Cum sa fac sa ii fie bine copilului, sa aiba prezenta unui tata? Cum sa imi gasesc si eu multumirea sufleteasca, sa am totusi un sprijin? Oare mai am dreptul sa sper o noua iubire". Acestea sunt probabil o parte din intrebarile pe care ti le pui, si pe buna dreptate.
Insa, fara sa risti, fara sa incerci sa schimbi, vei avea din ce in ce mai multe regrete. Destinul nu e ceva prestabilit, ni-l scriem si cu manuta noastra. O luam la dreapta, o luam la stanga, gresim si ne batem cu pumnii in cap, facem bine si ne felicitam in gand. Da! Dar oricum ar fi, trebuie sa ne spunem"Cel putin am avut curajul sa incerc!"
Pare egoist sa nu tii cont si de omul care te iubeste! E crud sa hotarasti doar prin prisma sentimentelor tale . Dar in fond, el s-ar multumii cu jumatati de masura? Ii poti fi alaturi ca prieten, daca accepta, (desi fiecare reactioneaza in felul sau!). Dar nu mai simti decat un soi de vinovatie (cred eu) ca stai cu un om pe care tu nu il iubesti si vezi anii ce trec, trec, din ce in ce mai repede parca.
In caz ca ramai, te vei blaza, iti vei pierde vitalitatea si poate chiar (cum spunea cineva) vei ajunge sa il urasti din motive subiective. Ia-ti viata in maini, hotaraste-te caci e timpul sa o traiesti cu bune si rele, chiar daca singuratatea e un spin. Inceputul e greu, apoi vei respira libertatea prin toti porii.
Eu am pierdut 7 ani cu un sot care ma teroriza si pe care l-am iubit!Si am stiut ca sunt nefericita cu el de la inceput, inainte de a venii copilul! Dar speram, credeam ca ceva se va schimba. Si toate sansele pe care i le-am dat de-a lungul acestor ani nu au servit la nimic. Lasitatea, prejudecatile, temerile le-am platit cu ani pretiosi din viata mea. Cand s-a terminat divortul ma miram cat a fost de usor, cat de putin trebuia ca sa schimb macazul (greul a fost de suportat discutiile, negocierile, santajul sentimental)... Mereu imi zicea, si chiar azi repeta ca voi regreta gestul facut. Poate ca nu sunt cu mult mai fericita, din alte pricini, dar nu regret nimic, decat ca nu am luat decizia ceva mai devreme! Mi-ar fi fost poate mai usor azi.
Si am invatat ca mai bine singura sau cu cineva pt care mi se lumineaza ochii , decat confortabil si cu indiferenta, ca o otrava cu efect intarziat.

Orice decizie ai lua, pune in cumpana totul si apoi fa cum iti dicteaza cugetul! Iti doresc curaj si sa te reconstruiesti cat de curand!

Mihaela

Samsara7 spune:

P.S. Si sa traiesti dragostea nu e tarziu niciodata! Jumatatea pe care o cautam cu atata sarguinta ne poate aparea in cale oricand, la orice varsta. Desi uneori ne putem pierde rabdare!

Mihaela

trisha spune:

Daca simti ca pica cerul pe tine atunci cand se face ora sau ziua ca el sa vina acasa.... Daca simti ca nu ai mare lucru in comun cu el....daca nu ai puterea sau tragerea de inima sa incerci sa construiesti ceva.... Daca in doi ani de cand sunteti impreuna mult asteptata dragoste n-a aparut, daca tu simti ca bateti pasul pe loc si nu progresezi in nici un fel....asta e! Cred ca intr-o relatie nu ajunge numai sa te lasi iubit, trebuie sa iubesti si tu ca s-o poti mentine. Cat despre fetita, e la varsta cand uita repede, in cazul in care te hoatarasti sa pui punct.
Toate bune si sa te-ajute Dumnezeu sa iei cea mai inteleapta decizie!

Trisha

Flavia spune:

Mei cum adica: de iubit nu-l iubesti, servici nu are de 1 an si juma, cheltuielile sunt la separeu ( denota lipsa de incredere dar tinand cont de experienta anterioara e posibil sa faci asta cu absolut oricine desi eu cred ca daca l-a iubi nebuneste ai trece ppeste asta)si inca te gandesti ce sa faci.ia gandeste-te peste un an cand el nu ar avea servici de 2 ani si juma si tot nu l-ai iubi si a mai trecut un an din viata degeaba.
Cred ca cea care a scris prima fugi a a vut dreptate.
Flavia

camelia-daniela spune:

Dragä Mirunda,

am citit cu atentie mesajul täu si m-am gindit de ce oare sint unii oameni "sortiti" sä sufere mereu si sä se jertfeascä???
Ai avut deja o experientä grea si care si-a läsat cicatricile adinc, in inima ta...si pentru asta imi pare tare räu...nimeni nu meritä asa ceva!!!
Iti inteleg si nesiguranta de dupä divort, cind ai rämas singurä cu fetita ta...dar ai zis cä v-a mers destul de bine...
Cu actualul, chiar dacä zici cä il accepti si cä e un om bun...cä in cazul täu este destul de greu sä mai iubesti pe cineva färä prejudecäti...locuiesti cu el din milä, asa cum zici si simti tu, si din cauza faptului cä se intelege fetita cu el si viceversa!!
Si eu zic, ca si celelalte fete, cä nu se meritä sä-ti mai pierzi timpul lingä o persoanä pentru care nu simti decit milä si mai räu...cä este un om slab!!!...asta ar fi pentru tine, un alt fel de teroare, pe care eu, sincerä sä fiu nu as mai accepta-o, orice s-ar intimpla!!!
Tu esti deja terminatä psihic, datoritä situatiei in care te afli si nu ai nevoie de o persoanä lingä tine, care este mai tot timpul depresivä si care te trage mai räu la "fund", in loc sä te intäreascä!!
Eu, in locul täu, as face in felul urmätor, cind va reveni acasä: as vorbi intii cu fetita pe tema asta, ca sä o pregätesc cumva in directia asta, iar lui i-as spune foarte calmä, exact ceea ce ne-ai povestit si nouä...bineinteles nu cu lux de amänunte in anumite puncte, dar i-as recunoaste cä am fäcut o gresealä atunci cind am acceptat sä ne mutäm impreunä, sperind cä sentimentele mele se vor schimba...dar nu a fost sä fie asa, cu toate cä el este un om minunat...din päcate nu avem interese comune. Nu i-as spune cä am stat cu el din milä, cä asta l-ar jigni tare mult...mai degrabä i-as spune de faptul real cä se intelege de minune cu fetita, cea ce pentru tine a "cintärit" mult pe atunci, punind-o pe ea pe primul plan...dar acum a venit momentul, cind simti nevoia neapäratä sä te pui tu pe primul plan.
Spune-i cä vrei sä-ti revizuiesti viata radical, cä asa nu mai poti rezista d.p.d.v. psihic. Si eu väd ca si tine, situatia nepläcutä de a-l läsa "in ploaie" acum, cind are nevoie de sprijin...dar i-as explica in mod frumos si trebuie sä mä inteleagä, cä si eu stau "in ploaie" si asa nu se mai poate continua. Singura solutie acceptabilä, inainte sä explodeze bomba, este o perioadä nelimitatä de despärtire...in felul ästa aveti posibilitatea sä vä limpeziti amindoi gindurile si sä vä fie clar cum va aräta viata de acum inainte...nu-i refuza sprijinul moral in perioada asta grea si pentru el, dar däi-l de la distantä...spune-i cä din apropiere acest lucru ar fi imposibil si cä simti nevoia de detasare.
Nu-i da papucii in mod ireversibil, deoarece, asa cum zici, este un om cu calitäti...si dacä te iubeste...ceea ce cred, poate cine stie ce va intreprinde, ca sä vä cucereascä din nou...si de data asta pe amindouä, fäcindu-te asa sä-l iubesti intr-un final!!!
Nici nu-ti dai seama, din ce nimic se poate aprinde "lampa"...si sä-ti dai seama cä acest om meritä sä fie iubit, sau chiar il iubeai intr-un fel "mocnit" si nu-ti era incä clar!! Viata asta este imprevizibilä!!!
Nici eu nu l-am iubit pe sotul meu de la inceput..asa ziceam eu...datoritä faptului cä aveam pusä o "barierä"!!!...mai mult, nu vroiam nici mäcar sä accept asa ceva!!!
Dar, dintr-o banalitate, intr-o zi, mi-am dat seama cä-l iubesc!!!...iar acum, dupä 19 ani, pot sä spun acelasi lucru.
Deci, draga mea, pune-te TU pe primul plan, sä-ti fie tie bine si sä fii multumitä...cä el, dacä te iubeste cu adevärat, o sä lupte pentru tine, pentru voi, ca sä vä cistige...bineinteles, dacä vrei si tu, sau dacä il vei vedea cu alti ochi. Dacä o sä-l pierzi, iti spun sincer, cä nu ai pierdut mare lucru...iar dragostea, sä stii, nu cunoaste granite si nici limite de virstä!!!
Te pup cu drag si-ti doresc sä alegi calea spre fericire!!

Cami.