Nu mai stiu ce sa fac...ma puteti ajuta cu sfat??

Hai sa va spun o poveste...a fost odata-ce banal- un EL si o EA. S-au placut, s-au casatorit, si au avut un copil, o dulceata de fetita. Neintelegerile, necazurile pe care nu au stiut cum sa le depasesaca, mai ales ca EL era si un om f. violent, i-au facut sa se desparta cand fetita avea 2 ani.
O sa continui totusi , asa cum banuiti deja, la persoana I...
Am trait 2 ani singura cu fetita, si nu ne-a mers prea rau. Pe urma l-am cunoscut pe prietenul meu, cu care sunt deci impreuna de aproape 4 ani de zile. Ne-am mutat impreuna, dupa 2 ani de cand ne cunosteam. El este un om tare bun, o iubeste mult pe fetita mea, si si ea pe el. Problema sunt, din pacate, eu: mi-a fost clar de la inceput ca nu il iubeam, dar, nu stiu cum sa zic, m-a „convins“ pana la urma. El a fost cel ce a insistat sa ne mutam impreuna, eu am cedat insistentelor lui, zicand ca, desi nu il iubesc, poate asta va veni cu timpul. Gandindu-ma ca am nevoie de un umar langa mine, vazand ca se intelege bine cu fetita mea. Problema este ca, pe masura ce trece timpul, distanta dintre noi se transforma intr-un abis . Simt ca ma sufoc langa el, simt literalmente ca ma sufoc, si pe urma ma apuca mustrarile de constiinta, ca de ce vreau sa parasesc un om asa de bun...este bun, dar nu ne potrivim de nici un fel. Din pacate a ramas si fara Job, si eu am senzatia ca nu se agita cat ar trebui ca sa isi gaseasca unul nou. Din cand in cand mai lucreaza, la niste prieteni care locuiesc la 500km de aici, si atunci, oare de ce? Ma simt pur si simplu usurata numai cu fetita mea. Nu ii duc deloc dorul, si asta ma sperie. Incerc sa il ajut, sa treaca peste hopul cu slujba, dar este ingrozitor de depresiv, si am obosit, groaznic am obosit sa ii tot sustin moralul. Nu vreau sa il parasesc, acum, cand ii este greu, dar nici nu stiu cum sa stau cu el si sa fiu si multumita. Imi aduc aminte de relatia noastra inainte de a ne muta impreuna, era MULT mai buna decat acum. Imi pare rau ca am cedat insistentelor sale, de a ne muta impreuna. Stiu insa ca sunt vinovata, ca am acceptat. Ma simt vinovata si fata de fetita mea, ca ea tine la el. Desi acum il vede mai rar, caci este des plecat la acest job temporar, totusi se bucura cand il vede. Ma gandesc ca daca m.-as desparti de el i-as provoca ei o durere, si nu vreau asta. Atunci ma „motivez“, ca macar de dragul ei sa mai stau, ma gandesc ca el are suflet bun, chiar daca este un om slab, si poate o sa se indrepte situatia asta, o sa isi gasesca un Job pe aici, si din nou totul va fi bine. Nu stiu daca la 36 de ani mai pot spera sa pot sa ma indragostesc cu adevarat de cineva, mai ales in urma experientei tare urate si traumatizante cu tatal fetitei mele. Of, nu stiu ce sa fac. Poate voi, prietenii mei virtuali, dar care stiti sa fiti cateodata mai reali decat cei din jurul meu, ma puteti ajuta cu un sfat. Va multumesc din suflet.

Mirunda


"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".

lorelei_19 spune:

Aoleu, Mirunda, nu stiu daca am dreptul sa-ti dau asemenea sfat, da fuuuuugi cat te tin picioarele! O asemenea relatzie am avut si eu o perioada mult prea lunga de timp, m-am complacut, mi-a fost teama, m-am mintit ca poate, dar nu devine decat din ce in ce mai rau. Stii unde poate sfarsi? La ura! si sigur ca asta nu-ti doresti. Imi pare rau sa-ti spun asta, dar esti inca tanara, nu-ti strica viata doar pentru ca ti-e mila de el. Sa-ti fie mai mila de tine, de anii astia frumosi pe care-i ai. Si sa stii ca un copil simte ca mama e sau nu e fericita si o s-o afecteze si pe ea. Macar muta-te o perioada singura si analizeaza-ti sentimentele. Daca vezi ca si separat tot o usurare simti, cred ca ti-e clar!
Numai bine si fiti fericite!
Lorelei

ruxij spune:

O astfel de relatzie este doar obositoare, nimeni nu vrea langa el un om vesnic deprimat. Nu vad ce motive ai sa continui, daca te simtzi mai bine singura, ai job si ce itzi trebuie pentru a-tzi creste fetitza. Nu e ushor, dar tot acolo vei ajunge, din ce spui tu, relatzia nu prea are sanse.

Numai bine!

ruxij

adar spune:

Draga Miruna, sfatul meu este urmatorul: daca vrei sa ai un copil fericit, pleaca sau fa-l pe el sa plece. Nimic in lumea asta nu poate schimba mai mult viata unui copil decat o relatie gresita a parintilor.Si daca ar fi fost tatal copilului tau, ti-as fi dat acelasi sfat ca fetele: FUUUUUGIIII!!!
Eu sunt convinsa ca voi doua veti reusi si singure, si daca nu, mai sunt barbati, iar voi aveti oricum nevoie de unul puternic, nicidecum de unul ca asta...
CURAJ SI MULT NOROC!
Sa faci mereu tot ce e mai bun pt. tine, nu pt. altii.
Si sa ne tii la curent.
Tinem pumnii.



adar

ralucami spune:

Mama mia nasoala situatie!Nu se merita sa stai prinsa intr-o relatie care nu iti aduce satisfactie sufleteasca! Nu iti dau nici un sfat, ci incerc sa privesc situatia prin okii tai. Imi inchipui cat de obositor poate fi pentru tine sa vezi micile manii, si sa asculti zi de zi problemele unui om pe care nu-l iubesti. Si in timp tot respectul si atasamentul tau fatza de acest om se va transforma (asa cum bine a spus cineva)in ura. Ai spus ca atunci cand ati ramas singure v-ati descurcat binishor. Deci nu ai nevoie de cineva neaaparat ca sa te sustina (psihic sau material)! Eu as pleca, inainte ca relatia de prietenie sa sa destrame. Fetitei i-as explica situatia cat de cat(in asa fel incat sa intzeleaga), iar lui i-as spune ce simt. Si nu lasa sperantza sa moara! Ce conteaza ca ai 36 de ani?!?!Iubirea nu este un sentiment cunoscut doar de cei iesiti de pe bancile scolii! Nici nu stii cand poti gasi pe cineva care sa iti "rascoleasca" universul! Fruntea sus si fi tare!

Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

mihaelas spune:

MILA. crezi ca o relatie adevarata intre 2 oameni se poate baza pe mila? Fetita ta iti va copia comportamentele. Vrei sa creada ca aceasta este normalitatea? Tu cum te-ai simti daca ai fi in locul prietenului tau si ai afla ca femeia pe care o iubeste nu simte altceva decat mila ptr el? Gaseste-ti tu fericirea si va fi si fetita ta fericita. Traieste tu dupa cum iti dicteaza inima si fetita ta va invata sa fie OM.

Poate am fost dura, dar asta a fost senzatia mea ca simti cand ti-am citit mesajul.

Nu sta cu cineva "inca putin" ptr ca nu faci decat sa prelungesti o agonie... si cu cat dureaza mai mult, cu atata suferinta e mai mare. De ambele parti. Sau de toate cele trei: fetita, tu si el.

Succes si sa iei cea mai buna hotarare...

mmihaela spune:

"....... o sa isi gasesca un Job pe aici, si din nou totul va fi bine"
Think twice. Ti-a luat 2 ani sa gasesti pe cineva, inca 2 sa te hotarasti daca stati sau nu, impreuna. Poate vei gasi totusi pe altcineva... Poate! Si atunci, cata incredere sa ai in el? Ti-ai iubit sotul, ai facut un copilut. Ai constatat ca ar fi o greseala sa mai ramai cu el. Nici un om foarte bun nu vrei...acum. Ce sanse sunt sa gasesti pe cineva dispus sa-si imparta viata, iubit de fetita, si care sa nu te plictiseasca? Intr-adevar, norocul nu este pe toate drumurile, dar cand e, merita...Cand e.
Nu este gresit sa (mai) pui nitica distanta intre voi...daca tu consideri asta necesar. Insa lasa-i o portita prin care sa puteti vorbi. Ajuta-l sa treaca de hopul asta... si cine stie...poate ca-ntr-o buna zi, "....... o sa isi gasesca un Job pe aici, si din nou totul va fi bine"
Pupicei, Miha

iren spune:

quote:

---

Originally posted by mmihaela

"....... o sa isi gasesca un Job pe aici, si din nou totul va fi bine"
Think twice. Ti-a luat 2 ani sa gasesti pe cineva, inca 2 sa te hotarasti daca stati sau nu, impreuna. Poate vei gasi totusi pe altcineva... Poate! Si atunci, cata incredere sa ai in el? Ti-ai iubit sotul, ai facut un copilut. Ai constatat ca ar fi o greseala sa mai ramai cu el. Nici un om foarte bun nu vrei...acum. Ce sanse sunt sa gasesti pe cineva dispus sa-si imparta viata, iubit de fetita, si care sa nu te plictiseasca? Intr-adevar, norocul nu este pe toate drumurile, dar cand e, merita...Cand e.
Nu este gresit sa (mai) pui nitica distanta intre voi...daca tu consideri asta necesar. Insa lasa-i o portita prin care sa puteti vorbi. Ajuta-l sa treaca de hopul asta... si cine stie...poate ca-ntr-o buna zi, "....... o sa isi gasesca un Job pe aici, si din nou totul va fi bine"
Pupicei, Miha

---

Nu cred ca acum Mirunda pune accent neaparat pe faptul ca el nu are slujba,ci pe faptul ca nu se potrivesc,daca il iubea,faptul ca nu mai are job n-o impingea la despartire,dar,simtind doar mila pt el,este un motiv in plus s-o faca sa plece.Cred ca,chiar daca el avea un job,era tot aceeasi distanta intre ei.Eu n-as sta linga un barbat pe care nu-l iubesc doar pt. ca bbul meu sa aiba un tata,doar de teama ca nu voi gasi pe altcineva care sa ma accepte cu un copil,asta e o prostie,mai tirziu copilul v-a vedea ca ceva nu e in regula si il va marca.

Iren&Bogdanelu

Dana P spune:

Mirunda,oare ai sa rezisti sa-ti traiesti restul vietii langa un om care nu te inveseleste, care nu iti ofera umarul ci tu esti cea care trebuie sa ridici nivelul?
Chiar tu esti cea care spui : "Desi acum il vede mai rar, caci este des plecat la acest job temporar", concluzie, daca te vei desparti de el mai poate sa vina din cand in cand in vizita si asa ar fi ca si la jobul temporar. Asta ar fi o scuza de moment pentru fetita ta, cand va creste ii vei putea explica mai pe indelete.

mmihaela spune:

Teama? Nu a vorbit nimeni de teama. Uneori este mai bine singur, decat in doi.
Tata? Am inteles ca are.
Este vorba de spri-jin. Moral, sufletesc, de la cineva pe care poti sa te bazezi.
Pentru Dumnezeu, toate discutiile se rezuma la ????
Nu cred ca trebuie sa intorci spatele unui om care te iubeste, numai fiindca tu te-ai plictisit. Poti sa stabilesti alte reguli.
Puteti ramane prieteni. El se poate intoarce a'-casa lui, si totul sa fie nitel mai bine, poate.
Nimic nu e neintentionat. Nu ...ne lasam convinse cand ajungem sa iubim?
Sorry daca am lezat pe cineva, dar am spus ceea ce cred...
Miha

Mazarica spune:

Fa ce-ti dicteaza inima si nu ratiunea.Ti-e drag doar ca prieten si nu ca iubit, deci trateaza-l ca atare.
Fii alaturi de el in aceasta perioada dificila pentru el , pastreaza relatia de prietenie, dar nu-l mai minti si ne te mai minti ca poate...
Poti sa te astepti ca expunandu-i situatia el sa refuze sa ramana prieten cu tine si atat, va fi alegerea lui.
Stiu ca-ti va fi greu sa-i spui, dar cel mai mare dusman al unei relatii e obisnuinta , statul de mila celuilalt sau simplu motiv ca ti-e frica sa fii singura.
Zambeste si mergi mai departe.