imi scapa printre degete...

fetelor, imi descarc si eu sufletelul, poate primesc un sfat de la voi, pt ca nu mai stiu incotro s-o apuc :((
pe scurt : am un prieten de aprox un an de zile, tin enorm la el, numai ca de la o vreme lucrurile au luat o intorsatura aiurea..
este foarte interiorizat, nu comunica cu nimeni, nici macar cu parintii, care sunt niste oameni exceptionali, cred ca au ajutat pana acum toti copiii cu probleme pe care i-au intalnit(printre care si eu ), numai cu al lor nu se descurca..nu il pot face sa vorbeasca ..
totul a inceput cu examenul de licenta , stress enorm pe el , s-a inchis dintr-o data in el, nu mi-a mai acceptat ajutorul, mi-a zis ca vrea sa fie singur...nici macar parintii nu si-a anuntat ca a "renuntat " la mine...
peste trei zile m-am trezit cu el, slab si amarat , dand vina pe stres...buuuuun...dupa licenta , totul bine si frumos cateva zile, dupa care il muta la serviciu intr-un birou unde are de trei ori mai mult de munca, plus colac peste pupaza ai lui isi cumpara casa langa oras si stau din ce in ce mai putin acasa...nu ca daca ar fi stat acasa s-ar fi plans lor de ceva,dar macar ii avea langa ei...si problema cu "vreau sa fiu singur (sa imi plang soarta ) revine ...eu iar ma simt data la o parte...
el sufera in tacere, nu mai rade, nu mai iese la bere...intr-o seara il gasesc in varful patului cu o fatza ...nu se poate descrie...nici nu mai voia sa vb cu mine..
am renuntat, nu inainte de a vorbi cu mamica lui, care in trei minute il anunta pe taticul, care in cateva ore rezolva partial problema ..ei nu stiau nimic, il vazusera in halul in care era (se inchide la el in camera si nu iese decat sa manance ), dar nu avusesera probabil curajul sa il ia la intrebari...in seara urmatoare m-am dus sa imi iau ce mai aveam pe la el...el, cu o fetisoara pocaita, incearca o tentativa de impacare, se gudura pe langa mine...
nu mai stiu ce sa cred..eu cand am probleme, ma retrag langa cei dragi, nu ii alung de langa mine...el tace si sufera, nu spune nimic, asteapta sa intuiesti ce e cu el...
m-am gandit sa imi iau o pauza de 1 saptamana doua...sa imi clarific ce si cum...pt ca in 3 sapt de cand dureaza toata dandanaua, am slabit 5 kg si sunt cu nervii la pamant..oare e bine cum procedez?
cealallta varianta ar fi sa incerc sa stau langa el si sa vad cum il pot ajuta..sincer, nu mai stiu cum sa procedez..

lilach spune:

Incearca sa stai linga el pina isi deschide sufletul...nu toata lumea se poate deschide usor.
Ai rabdare...

"Un sfirsit e un inceput..."

ella& laura,andrei,andra

emoison spune:

Off Doamne, stiu ca nu ti-e usor.
Si eu sint o tipa mai putin comunicativa...Eu cred ca ar fi bine sa-l lasi putin sa se obisnuiasca cu noua situatie, nu toata lumea isi deschide usor sufletul, mai ales cind il coplesesc problemele (sau ma rog, are el senzatia asta). Nu-i da sfaturi, nu-i spune ce sa faca, eventual ia-ti pauza aia de care vorbeai, ca te ajuta si pe tine, si fa-l sa stie ca esti acolo pentru el, si cind vrea poate sa vb. cu tine...
Bafta multa !

Cu bine,
Elena

flaviutza spune:

tocmai am aflat ca au vorbit mamicile noastre...si sa vezi minune...mamelu' lui intreaba pe mamelu' meu "de ce nu mai vin pe la el , ce se intampla cu mine"...adica el nici pana in momentul de fata nu le-a zis ca avem probleme...
ma gandesc totusi sa incerc sa salvez situatia...sunt prima lui prietena "oficiala" , si efectiv nu stie cum sa se poarte si sa reactioneze...dar nervii mei sunt la pamant, in ultima saptamana am "mancat " numai distonocalm, pt ca nici sa dorm nu mai puteam...

flaviutza spune:

stiti ce ma deranjaza cel mai mult?
eu sunt copilul ala amarat si cu probleme..care nu are pe nimeni sa-l ajute...lui i-au venit si ii vin toate pe tava
si eu am un serviciu dificil, nu psihic, ci fizic, de uneori vin chiauna de acolo..eu imi pun problema daca luna asta avem bani de platit curentul si cartile mele de scoala, eu nu trebuie sa par suparata acasa ca sa nu simta mama si sa faca o noua depresie, eu ar trebui sa fiu ajutata...nu el..cand o mai aud si pe maicamea cu "ajuta-l sa treaca peste perioada asta, fi langa el.." ma apuca isteriile ...eu am fost de la inceputul relatiei cea plina de viata , eu l-am tarat afara din starile depresive, pe care le-a mai avut si inainte, nu e prima oara, ..
cand vad in jurul meu cati "doritori " is gata sa-i ia locu , sa aiba ei grija de mine, mai ca imi vine sa renunt...dar nu pot, pt ca tin la el...

iselin spune:

nu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi, dar vine un timp in fiecare relatie in care trewbuie sa-ti pui cateva intrebari: merita el asta, merit eu tratamentul acesta, problemele acestea o sa revina in aceeasi stare sau mai grave????

pot doar sa-ti spun ca primul meu prieten incepuse sa aiba niste crizute, care apoi s-au marit ca intensitate, culminau cu aruncari de obiecte, au devenit mai dese... eu am inceput sa-mi pun semne de intrebare(totusi cam tarziu, viata deja trecuse prin cateva revelioane)... ca sa aflu la un final ceva despre niste manifestari din familie din copilaria lui! ne-am despartit desi il iubeam deoarece probabil ne distrugem reciproc... mai tarziu am aflat ca zodiile nu erau compatibile!

bafta!!!

Sobo spune:

Stiu cum este. Daca zici ca a mai avut astfel de stari, incearca sa incepi prin a le analiza d.p.d.v al motivelor ce le declansa. Poate el a vazut ca asa te poate, intr-un fel, tine aproape de el. Cred ca e mai bine, sa-l faci sa inteleaga ca esti alaturi de el daca are nevoie de tine, dar sa-l lasi sa-ti ceara ajutorul doar cand crede el de cuviinta. Pana atunci gandeste-te si la tine. Daca tie ti-e bine poate-i transmiti si lui mai mult optimism. Daca inteleg eu bine ti-a dat "papucii" pentru ca el este suparat. S-a mai intamplat asta si inainte? Te-ai intors la el? Sa nu aiba impresia ca lumea ta incepe si se termina cu el(chiar daca poate fi asa) pentru ca atunci te poate manipula foarte usor(chiar daca o face neintentionat).
In concluzie, vezi "antecedentele" si daca tu crezi ca are motive intemeiate pentru o suparare, sustine-l, daca e doar o modalitate de a te manipula, da-i de inteles ca esti stapana pe tine si risca sa te piarda.

Si in primul rand ai grija de tine!!!


Sobo si BB Dragos

tora97 spune:

in adolescenta am avut si eu un asemenea prieten..si stii ce am observat? cu cit era mai cautat intre cornite cu atit facea mai mult pe nebunu'..
sa ti spun cum procedez eu: atac subiectul intii cu blindete... daca nu vorbeste, dar nici nu isi schimba atitudinea il iau de guler si il atac dur, dupa care dispar pur si simplu.. fac eu pe botoasa... in cazul in care el ma iubeste sa vezi ce repede isi schimba atitudinea, daca nu... duca se!
succes!

ali spune:

Flaviuta, poate ar fi bine sa te gandesti cum vrei sa fie omul de langa tine.Din spusele tale inteleg ca nu sunt singurele stari depresive care le-a avut.Te simti in stare ca toata viata sa fi tu cea puternica si care vesnic o sa-l traga in sus spre linia de plutire?
Eu am avut o astfel de relatie, prieten, in care eu eram cea puternica si sa stii ca la un moment dat ma simteam obosita rau de tot si nu doream decat sa ajung la mama sa fiu ingrijita si sa prind puteri.Am avut curaj sa pot spune: Pana aici!Nici macar nu-l mai iubeam cand ne-am despartit.
Am avut insa noroc de un sot puternic in preajma caruia m-am simtit vesnic ocrotita si ma las ingrijita cu o placere ...Asta nu inseamna ca nu il ingrijesc si eu.Ne rasfatam unul pe altul si ne alintam ....
Iti doresc sa-ti limpezesti mintea si sufletul sa poti sa-ti dai seama ce vrei de la cel care va fi partenerul tau.

ali

radu_tud spune:

draga Flaviutza,

Atunci cind vezi apatia pe mutra unui mascul, cind are capul prabushit intre umeri, cind nu il mai tenteaza ciorapii cu banda si stinge Tv-ul cind e meci de fotbal, sa stii clar ca nu vine de la femei.
El vine infrint de la "lupta cea mare" unde nu s-a mai simtit barbat si toata grozavia lui s-a devalorizat. Acolo "s-a batut" cu alti masculi puternici fie pentru putere, fie pentru prestigiu. Poate vreun insucces la scoala sau munca.
Nu insista sa aflii ce spuneau spectatorii in tribune la "meciul" lui. E prea trist!
Poti doar sa il starnesti inca o data si sa il trimiti la o lupta de la care sa se intoarca triumfator!

Succes!

Oana 9 spune:

Daca relatia a mers bine pana acum si deodata te-a surprins comportamentul lui, deoarece asa cum spui s-a schimbat, si nu numai vis-a-vis de tine, mi se pare tare ciudat. Daca te iubeste si te simtea apropiata, nu inteleg de ce nu se confeseaza; cand ai probleme in general te confesezi celor foarte apropiati, simti nevoia unui sfat, a unui sprijin moral...Exista posibilitatea ca el sa nu mai aiba aceleasi sentimente si poate ca nu stie cum sa spuna asta. Alta varianta ar fi ca nu este sigur pe sentimentele lui sau sa sufere de o boala gen Fobie sociala care sa se fi declansat din cauza stresului.