Cum ne crestem copilasii fericiti

An@ spune:

Imi place subiectul si invat cate ceva din fiecare mesaj….dar am ramas asa cu o nelamurire: cum poti sa apreciezi ce face copilul fara sa-l lauzi sau de ce credem ca daca il laudam, el va intelege ca asteptam sa faca fix acelasi lucru si data viitoare.

Mi-am imaginat situatia asta: io, bucatareasca neexperimentata, ma hotarasc sa gatesc ceva special, deosebit. Asa am io chef azi.
Vine sotu’ acasa si ii servesc ce am gatit eu.

Varianta 1: mananca tot, deci ii place, dar nu zice nimic. Oare nu a obs ca e ceva nou, deosebit? Sunt dezamagita si data viitoare ma gandesc de 2 ori daca merita sa mai depun vreun efort ca sa fac ceva nou, special.

Varianta 2: sotul mananca, imi spune ca e bun, ca ii place,…dar nu vrea sa ma laude prea mult = sa nu“ma conditioneze” ca data viitoare sa-I fac acelasi fel de mancare (ceva de genul: “e bun, dar asta nu inseamna ca data viitoare trebuie sa faci acelasi lucru. Fa ce ai tu chef. Eu te iubesc oricum.”). Mda.Deci pt mine, daca nu e prea entuziasmat, inseamna ca a zis si el de complezenta ca-i place.

Varianta 3: sotul ma lauda, de mai multe ori chiar, imi cere detalii despre reteta, bla, bla…credeti ca asta inseamna ca toata sapt o sa-i gatesc numai asta? NU! Asta imi incredere si curaj sa mai incerc si alta data ceva nou si deosebit. Imi da incredere ca nu sunt chiar catastrofa in bucatarie.

Dupa parerea voastra, cum ar fi trebuit sa sune aprecierea sotului, dar sa nu fie "lauda"? (nu stiu daca e cel mai bun exemplu, dar asta mi-a venit in minte acum).

Faptul ca ii spun fiica-mii: “Bravo, sunt mandra de tine ca te-ai suit singura pe topogan. Si te-ai dat singura. Esti mare!…”, nu inseamna ca de atunci se da numai pe topogan, ci a capat incredere ca se poate cocota singura si in leagane si il alte chestii din parc. Si din casa.

Concluzia mea: lauda nu te conditioneaza sa faci acelasi lucru sau sa faci lucruri numai pt placerea celuilalt, ci iti da incredere in fortele proprii, iti da energie sa incerci lucruri noi, … Din punctul meu de vedere, aprecierea se exprima prin lauda. Altfel cum? Dati voi un ex sa pricep si eu.


mami de Ana (22 mai 2007)

kay spune:

Un copil laudat se va simti respectat in masura in care si o foca de la circ se simte respectata de catre dresorul ei.
Mai mult, se va simti manipul.at, evaluat, cantarit, masurat. Va invata astfel sa manipul.eze prin comportament adultii, renuntand sa mai faca lucruri pentru el si placerea lui, orientandu-se in schimb inspre cele care sa aduca multumirea si lauda parintilor. [/quote]

extrem de eronat !!! un copil caruia nu ii sunt apreciate realizarile, caruia nu i se recunosc meritele si nu e "laudat", va actiona in consecinta si va face TOTUL pentru a-si multumi parintele. daca eu fac un castel si tu ca mama nu il apreciezi, eu voi darama si voi face altul, si altul, si altul pana voi reusi sa iti smulg o vorba frumoasa, sa-mi spui un amarat de "bravo". niciodata metoda " nu laud ca sa ambitionez" nu o sa functioneze. va zice cineva crescut asa. si inca mai am mari, mari frustrari pe tema asta... de ex, am terminat liceul, am dat la 6 facultati, am intrat, si nu a fost bine, ca nu am dat la aia la care vroia... pai daca mie nu-mi placea, eu ce sa fac? da am intrat la 6 !!! macar un bravo ma... nimic... si asa lista poate sa continue la nesfarsit, pot sa scriu zile intregi exemple...

eu imi laud copilul, de la dus ceva la cosul de gunoi, la desenat un cerc pe foaie, la desenat un cerc pe pereti... acum la noi e si problema faptului ca nu aude (momentan), dar din mimica mea intelege cand a facut ceva bine, cand sunt mandra de ea. si zambeste. e foarte mandra ea de ea cand face ceva si o "laud".

concluzia mea este ca a nu aprecia si a nu arata ca apreciezi orice actiune demna de apreciat a unui copil, il va frustra maxim...

************************************************************************************

oana de SOSONICA (6.06.2007)


asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an


S

www.helpsonia.com , povestea Soniei , www.inocenti.org -> sponsorizeaza un copil !

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."

anka1 spune:

Legat de lauda, sincer e cam greu sa vezi care-i diferenta intre incurajare si lauda. Una presupune pe cealalta.
Ma gandesc acum la Vlad, duminica la Cupa "Martisor" la inot, a luat locul I si a luat si cupa la categoria lui de varsta. Si-a dorit extrem de mult sa participe la acest concurs si sa ia o medalie, asta era dorinta lui cea mai mare. Pentru mine si sotul meu nu era deloc importanta medalia, noi ne bucuram ca lui Vlad ii place sa inoate si ca vrea sa participe.

Reactia noastra de bucurie la izbanda lui cred eu ca a fost una fireasca. Era extrem de multumit ca a reusit si normal ca ne-am bucurat impreuna si l-am felicitat, laudat...

Legat de pedepse, nu aplic si nici nu-mi plac.
Dar, gandindu-ma la mine la 16 -17 ani, stau si ma intreb de ce intarziam eu uneori de la petreceri, chefuri..Eu m-am inteles intotdeauna cu mama mea, o iubeam, o respectam, stabileam orele de venit impreuna, deci nu era o impunere din partea ei. Si totusi mai intarziam cate un pic, un ultim dans, sporovaiala in fata blocului...etc. La varsta aia ai o doza de rebelitate, de inconstienta, incalci din reguli fara sa te gandesti ca-i superi pe ceilalti. Asa ca..nu stiu ce voi face cand va avea Vlad 16-17 ani.

O zi faina,
Anca

anca_a spune:

Vad ca s-a inteles gresit, cu toate ca Sabina a explicat foarte frumos:


Lauda mani****tiva (recompensa) merge mana in mana cu pedeapsa. Adica, iei nota mare la lucrare te laud sau iti cumpar inghetata, iei nota mica, te pedepsesc (te ignor, te critic sau iti interzic tv-ul).

Aprecierea sincera, admiratia de care vorbeste Sabina nu conditioneaza. Iei nota mare, ma bucur alaturi de tine (si ti-o arat, binenteles!!!), iei nota mica imi pare rau (tot pentru tine, ca stiu ca ti-ai fi dorit sa faci mai bine.)



Pentru ca asa am fost educati.:)) Sa fim mai dependenti de aprecierea celor din jur decat de propriile noastre pareri.
Eu cred ca increderea ar trebui sa iti vina in primul rand din faptul ca tie ti-a placut ce ai gatit. Daca sotul tau te lauda dar la alte retete te-a criticat, e mani****tiva (nu se bucura pentru tine ca ti-a iesit ci spera sa mai repeti performanta).
Nu e mani****tiva daca te admira acum, dar cu alte ocazii, mai nereusite, nu te-a criticat, acceptand cu seninatate ca nu toata lumea poate fi un bun bucatar.



Increderea in fortele proprii ar trebui sa vina din reusita in sine si nu din lauda celorlalti.







Children's advocate

Alexia27 spune:

Cum vad eu lucrurile: un copil lasat liber sa experimenteze si sa incerce, va face diverse lucruri in mod spontan, natural , din curiozitate si din dorinta de a invata. Nu lauda il motiveaza, ci propria lui natura. Bineinteles ca apreciezi initiative, achizitii, dar poti aprecia si esecuri: a incercat!
Daca copilul se loveste de multe nu-uri sau in permanenta i se arata cum sa faca si ce sa faca, da, acel copil va cauta lauda, pentru a obtine aprecierea mamei.
Sper sa fi explicat coerent. Hai sa dau si eu un exemplu:
Copilul descopera creioanele. Si le incearca pe un perete. Variante:
1. mama apreciaza achizitia copilului si daca o deranjeaza manifestarea rupestra tapeteaza peretii camerei cu hartie
2. mama spune: vaaai, ce ai facut aici? uite, aici se deseneaza (ducand copilul catre o coala alba). copilul mazgaleste ceva acolo si mama: bravo, ei vezi?
in primul caz mama a apreciat achizitia, in al doilea a apreciat conformarea copilului la dorinta ei de a desena pe foaie


Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!

anca_a spune:

Perfect de-acord cu tine! Copilul trebuie sa simta in fiecare secunda ca este apreciat, admirat, iubit, inteles, acceptat. In niciun caz nu ar trebui sa ne ascundem sentimentele cand el reuseste sa faca ceva!

Doar ca eu nu despre asta vorbeam.
Am pornit de la aceasta afirmatie:

pe care am inteles-o asa: il laud cand e cuminte, il pedepsesc cand e rau. Asta e mani****re. Pentru ca el intelege ca are de castigat daca imi face pe plac sau dimpotriva, de pierdut in caz contrar. Mai mult, se simte evaluat si judecat, cu parintele in rol de evaluator, judecand ce merita laudat si ce nu. Esti bun, “demn de lauda” te rasplatesc, esti rau te pedepsesc.

Ori, toti copiii sunt buni dar din pacate nu toti parintii inteleg asta. Si atunci, din dorinta de a-i face cat mai buni, incep sa-i manipuleze. Laudandu-le comportamentele care le sunt pe plac (pentru a le multiplica) si pedepsindu-le pe celelalte (pentru a le elimina).

Parintii care sunt capabili sa isi accepte copiii, care le acorda incredere si intelegere, care nu-i pedepsesc ci doar ii ajuta "sa creasca" nu vor fi niciodata mani****tivi.



Eu am observat la al meu fecior (1 an si 3 luni) o diferenta intre cum se joaca cand e cu mine si cand e cu bunicii.
Langa mine a reusit dupa multe stradanii sa puna o remorca la un tractor si a fost extrem de fericit. Eu, la fel de fericita langa el, toata un zambet, l-am luat in brate si i-am spus ca a facut un lucru extraordinar. De atunci, de fiecare data cand reuseste sa puna remorca se bucura la fel de tare. Si eu, alaturi de el.
Cu bunica, a reusit sa sufle singur intr-un party-fluier din acela rulat, care se intinde cand sufli in el. Bunica a inceput sa-l aplaude, striga incantata: “bravo, bravo” si de atunci, de fiecare data cand fluiera, cauta in jur privirea bunicii (care firesc, il aplauda in continuare).
In lipsa bunicii, desi eu rad si ma bucur cand face treaba asta, oarecum dezamagit ca nu aude cuvantul magic, se aplauda singur.
Cu remorca si tractorul insa, bucuria reusitei este imensa si este a lui, nu cauta in jur aplauzele si "bis-urile" bunicii.

E o diferenta mica...si totusi...



Children's advocate

szivarvany spune:

Copilul fericit e copilul iubit, apreciat, ocrotit, dar mai ales ascultat si respectat.
Incerc din rasputeri ca fie`mea sa fie multumita
Recunosc ca e foarte greu
Sunt mereu aproape de ea, ii cer mereu parerea, o laud mereu cand face ceva bun si o consolez cand inca nu a reusit ce si-a propus.
Pedepse primeste doar in cazuri extreme ... de ex. mergem pe afara si nu-i cumpar prostioare, doar fructele preferate.

Si nu uit niciodata sa-i spun ca o iubesc enorm pentru ca exista

Incerc din rasputeri sa nu sufere ca suntem doar noi doua, imi petrec absolut tot timpul de dupa servici si we toate impreuna cu ea, fara nicio exceptie




Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

mina spune:

Varianta: mama vine in intampinarea nevoii copilului de a mazgali peretii (da, eu consider asta o nevoie biologica intrinseca fiindca nu am vazut copil care sa nu-si doreasca sa faca asa ceva ) si, spre fericirea tuturor, indruma copilul sa se manifeste pe faianta din bucatarie. Avantaje: se spala (deci este usor de remediat imaginea casei cand copilul depaseste faza) si, in plus, juniorul are "panza proaspata" pentru desene, ori de cate ori are chef. Mai mult, acolo notez si io perlele lui ca sa nu le uit. Ocazional mai fac si cate o schita cand gatesc si ma chinuie talentu cu gandu la birou.
Bucataria arata ca o expozitie de grafitti dar suntem cu totii fericiti. Cand o fi mare ne vom aminti cu placere de desenele lui pe pereti, nu cu frustarea ca facea o boroboata.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

Alexia27 spune:

Mina si din cand in cand cate o poza pentru a nu se pierde primele manifestari de geniu ale micutului Luchian...sau ale mamicii lui.

PS: eu pe la doi ani ma exprimam liber cu ...para. Acolo creativitate!

Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!

mina spune:

hehe...avem si poze cu primele origami facute de el fara indrumare...cam psihedelice dar, evident, fiind ale fiului meu, geniale!

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it