Plans puternic noaptea,in somn.HELP!!!!

khrisu spune:

PS Krishu nu ai sufocat copilul pana acum.Da si tu un search pe google si citeste cat de periculos este ceea ce faci tu.

Astept si eu scuze pentru "prezicerea" asta
a ta! Iaca si eu ma simt jignita ca ai insinuat cum ca as putea sa-mi sufoc copilul.


KHRISU mamik de baietel si fetita

oanamada spune:

Hai ca am venit inapoi...pregatiti rosiile....va astept la fileu!

M-am decis! In seara asta voi avea o discutrie foarte serioasa cu fata mea de un an si jumatate si am sa-i explic sa faca in asa fel incat de acum incolo sa nu mai fie un copil normal intr-o lume anormala....de acum incolo va trebui sa tipe seara la culcare ca vrea la mami in pat, sa nu mai vrea jucaria preferata in pat cu ea pentru ca este un surogat (si sa nu indrazneasca sa o mai tina in brate ca poate asta inseamna cumva lipsa de dragoste materna!), sa inceapa sa "ma incurce" ca prea este cuminte si doarme frumos in camera si in patul ei, sa inceapa sa urle la culcare si sa nu cumva sa mai ceara vreodata singura la nani in patul ei! In caz contrar voi fi o "mama denaturata" si nu da frumos pe forum! Nu stiu daca o sa reusesc pentru ca dupa eminentele cenusii de aici de pe forum am "un copil defect" din moment ce a acceptat fara cazne si lupte sa doarma singur si a plans sau plange noaptea numai cand l-a durut ceva sau si-a dorit sa vada luminitele din brad....offff ce o sa ma fac?????.

Mai oameni buni, voi chiar nu aveti notiunea de "situatie diferita" de "copil unic"? Fiecare bebe este intr-un fel, fiecare copil trece sau nu printr-o anumita stare si perioada...unii chiar vor sa doarme singuri, se simt bine asa, in patul lor, cu jucariile lor, cu camera lor, cu desenele lor de pe pereti...dincolo de asta "andreeaben" alta data sa-ti fie invatatura de minte sa mai ceri sfaturi...ca vezi bine ca esti si tu "denaturata" ca te-ai "muncit" sa-l aduci la "performanta" de a dormi singur...nu in sforaiturile si tusea si "microbii" nocturni emanati de tatal lui si de tine....
Dragele mele, nu am nimic impotriva parintilor care aleg sa doarma cu copiii lor...dar incetati sa mai judecati totul cu unica si interminabila masura "parintii denaturati care-si lasa copiii sa planga in camera pana adorm"...nu toti sunt asa..si dincolo de asta de ce judecati cazurile particulare (necesare sau pur si simplu Dorite!) ale parintilor care dorm cu copiii ca fiind normale si cazurile celor care nu dorm cu copiii ca fiind anormale....care va sunt evaluarile ....ca daca le puneti pe hartie veti vedea ca oricare dintre ele are atat beneficii cat si parti negative...sunt egale!!!!! Sunt pur si simplu alegeri pe care le facem...nu mai bune nu mai rele...hai sa nu ne mai luam de par ca pana la urma chiar nu castiga nimeni!
Uite, nu stiu daca este constructiv sau nu ce va propun eu, dar hai sa facem fiecare o lista cu ce consideram a fi beneficiu si ce consideram a fi daunator in dormitul, repsectiv nedormitul cu copilul in camera...sunt sigura ca, intr-un fel sau altul fiecare dintre noi vom ajunge astfel sa ne gandim la lucruri la care poate nu ne-am gandit pana acum.
Vreau sa subliniez un lucru...pentru a nu primi in cap rosii nemeritate...nu sunt de acord sa lasi copilul sa urle pana-si da duhul in camera lui in speranta ca-l vei obisnui cu dormitul singur...dar nici sa stau sa ma rog de el sa-l legan sau sa dorm cu el daca el accepta fara crize sau frustrari dormitul singur....
Khrisu ca sa intelegi ca nu vreau sa ma iau de tine ci doar sa punctez faptul ca te-ai grabit sa "cataloghezi" vreau sa-ti relatez un episod din viata fetitei mele si te rog frumos sa-mi spui ce ai fi facut tu in locul meu: Catinca a avut de Craciun o perioada (cam de pe 22 pana pe 29) in care refuza sa doarma...cadea pur si simplu din picioare, se facea 2 noaptea si ea tot nu vroia sa doarma...daca o puneam in pat plangea, daca o luam in brate plangea, daca incerca taica-su sa o adoarma plangea..daca incercam sa stam cu ea in camera, eventual chiar sa dormim acolo, plangea, daca o puneam in patul nostru plangea...singurul loc in care adormea intr-un final era pe canapea in sufragerie, langa brad. Adormea, o puneam in pat si se trezea de 3 ori pe noapte si ma striga pe mine, ma punea sa i-l arat pe tata cum doarme, luminitele din brad si adormea la loc linistita ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.....Mai rau era ca nici somnul de zi nu-l mai vroia...adorme doar in carut...daca ma opream..se trezea...am fost cu ea la doctor, crezand ca are ceva...nu avea nimic...pe 29 seara s-a culcat, brusc, fara fite, fara plansete.....singurele lucruri la care ne gandisem ca ar putea fi motive erau: tatal ei...care era in concediu si care statea cu ea toata ziua, lucru de care nu are parte de obicei (si ne-am gandit ca poate de frica sa nu plece el....) sau bradul...amandoua erau probleme pentru ca bradul trebuia scos la un moment dat, tatal incepea si el serviciul la un moment dat....totul s-a oprit brusc...asa cum a aparut...
Ti-am relatat acest episod in speranta ca intelegi ca nu este bine sau echilibrat sa cataloghezi...fiecare copil este unic...a mea doarme dusa si se cere la culcare in patul si in camera ei, cu papusa ei de plus, dar a avut si ea perioada ei de "glorie"....nu faptul ca a fost obisnuita sa doarma in camera ei a generat asa ceva...de fapt nimeni nu stie ce a generat acea perioada "de criza" pentru ca nu s-a schimbat nimic in mediul ei de viata (in afara de cele mentionate)...si "criza" a incetat inainte ca potentialele cauze sa dispara din peisaj....
Numai bine la toata lumea
PS: Mai este ceva...daca unele dintre voi aveti pretentia ca un copil are nevoie de mama langa el, in pat cu el...etc si vorbiti despre liberul arbitru al unui bebelus (cam putin probabil- mai degraba nevoie primara, dar sa zicem!)...cum ramane cu alegerea copilului care vrea sa doarma singur fara proteste...el nu are voie sa aleaga...adicatelea...daca un bebe doarme in patul lui si se simte ok asa si are o mama "sufocacioasa" care moare sa doarma in pat cu el...e ok, e bine, e corect? E ca si cu pupatul de "noapte buna": "pup-o pe mami, pupa-l pe tati, asa e frumos, uite si ei te pupa...etc..." da poate copilu' chiar nu are chef s-o pupe pe mami in seara aia sau pe tati.... zic si eu nu dau cu parul!

Oana siCati mica (1 an si 6 luni)

NOI-CRACIUN SI REVELION, CATINCA MICA 2, CATINCA DUPA 1 AN, CATI SI MAMI 2, CATI POZE NOI,

"Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti întreaga lume."

khrisu spune:

oanamada Uite mai sus ce am scris... COPIII MEI VOR PLECA SINGURI IN CAMERA LOR doar atunci cand vor dori sa faca asta. Si hai sa fim seriosi...un nou nascut cere sa doarma singur in camera?? Copilul autoarei acestui topic plange noaptea cel mai probabil din cauza ca e SINGUR altfel nu-mi explic cum de se potoleste imediat cum este luat in patul parintilor. Eu nu pot s-o incurajez sa fie consecventa in decizia ei de a avea copilul camera lui cand se vede clar ca lui ii displace treaba asta. Ca al tau bebe e multumit n-am nimic impotriva...aa..ba da..e periculos..eu una nu as avea curaj sa-l las peste noapte nesupravegheat (si lasati-ma cu aparatura si tehnica ca aia nu e mai sigura decat instinctul meu). Daca face febra, edem etc???... (citeste articolul de mai jos)


Si al meu fecior a avut insomnii din astea de se culca la 2 noaptea..eu am zis ca is caninii care ii ieseau atunci si cred ca-l sacaiau.

am lasat linkul..poate totusi il citeste cineva "prostiile depasite" ale unui profesor universitar

Sleeping through the Night
by Katherine A. Dettwyler, Ph.D.

Department of Anthropology,
Texas A & M University

[This essay was originally directed to one person. It has been edited slightly to make it less specific.]

I am an Adjunct (semi-retired) Associate Professor of Anthropology and Nutrition at Texas A&M University, and I do research on infant/child feeding beliefs/practices both cross-culturally and from an evolutionary perspective, as well as research on children's health and growth. I know from first-hand experience that being a new parent is a difficult time of adjustment, especially when expectations don't match reality, especially when our culture has taught us that children should have certain needs/wants/behaviors and then our children don't seem to fit that mold. This problem of a mismatch between expectations and reality can be very difficult for new parents to accept and adjust to. Sometimes, some children can be encouraged/convinced/forced to fit the mold of cultural expectations, and they do fine. Othertimes, though they do eventually fit the mold, it is at the expense of their sense of who they are, their self-confidence, their view of the world as a safe and trusting place, sometimes, even, at the expense of their health or life. Probably nowhere do cultural expectations and the reality of children's needs conflict more than in the two areas of breastfeeding frequency and sleeping behaviors.

Human children are designed (whether you believe by millions of years of evolution, or by God, it doesn't matter) -- to nurse *very* frequently, based on the composition of the milk of the species, the fact that all higher primates (Primates are the zoological Order to which humans belong, higher primates include monkeys and apes) keep their offspring in the mother's arms or on her back for several years, the size of the young child's stomach, the rapidity with which breast milk is digested, the need for an almost constant source of nutrients to grow that huge brain (in humans, especially), and so on. By very frequently, I mean 3-4 times per hour, for a few minutes each time. The way in which some young infants are fed in our culture -- trying to get them to shift to a 3-4 hour schedule, with feedings of 15-20 minutes at a time, goes against our basic physiology. But humans are very adaptable, and some mothers will be able to make sufficient milk with this very infrequent stimulation and draining of the breasts, and some children will be able to adapt to large meals spaced far apart. Unfortunately, some mothers don't make enough milk with this little nursing, and some babies can't adjust, and so are fussy, cry a lot, seem to want to nurse "before it is time" and fail to grow and thrive. Of course, usually the mother's body is blamed -- "You can't make enough milk" -- rather than the culturally-imposed expectation that feeding every 3-4 hours should be sufficient, and the mother begins supplementing with formula, which leads to a steady spiral downward to complete weaning from the breast. Human children are also designed to have breast milk be a part of their diet for a minimum of 2.5 years, with many indicators pointing to 6-7 years as the true physiological duration of breastfeeding -- regardless of what your cultural beliefs may be. I can provide you with references to my research on this topic if you wish to read more.

The same is true of sleeping. Human children are designed to be sleeping with their parents. The sense of touch is the most important sense to primates, along with sight. Young primates are carried on their mother's body and sleep with her for years after birth, often until well after weaning. The expected pattern is for mother and child to sleep together, and for child to be able to nurse whenever they want during the night. Normal, healthy, breastfed and co-sleeping children do not sleep "through the night" (say 7-9 hours at a stretch) until they are 3-4 years old, and no longer need night nursing. I repeat -- this is NORMAL and HEALTHY. Dr. James McKenna's research on co-sleeping clearly shows the dangers of solitary sleeping in young infants, who slip into abnormal patterns of very deep sleep from which it is very difficult for them to rouse themselves when they experience an episode of apnea (stop breathing). When co-sleeping, the mother is monitoring the baby's sleep and breathing patterns, even though she herself is asleep. When the baby has an episode of apnea, she rouses the baby by her movements and touch. This is thought to be the primary mechanism by which co-sleeping protects children from Sudden Infant Death Syndrome. In other words, many cases of SIDS in solitary sleeping children are thought to be due to them having learned to sleep for long stretches at a time at a very early age, so they find themselves in these deep troughs of sleep, then they may experience an episode of apnea, and no one is there to notice or rouse them from it, so they just never start breathing again. Co-sleeping also allows a mother to monitor the baby's temperature during the night, to be there if they spit up and start to choke, and just to provide the normal, safe environment that the baby/child has been designed to expect.

Is this convenient for parents? No!

Is this difficult for some new parents to adjust to? Yes!

No doubt about it, the gap between what our culture teaches us to expect of the sleep patterns of a young child (read them a story, tuck them in, turn out the light, and not see them again for 8 hours) and the reality of how children actually sleep if healthy and normal, yawns widely.

But the first steps to dealing with the fact that your young child doesn't sleep through the night, or doesn't want to sleep without you is to realize that:

(1) Not sleeping through the night until they are 3 or 4 years of age is normal and healthy behavior for human infants.
(2) Your children are not being difficult or mani****tive, they are being normal and healthy, and behaving in ways that are appropriate for our species.
Once you understand these simple truths, it becomes much easier to deal with parenting your child at night. Once you give up the idea that you must have 8 hours of uninterrupted sleep at night, and view these nighttime interactions with your child as precious and fleeting, you get used to them very quickly.

I highly recommend Dr. Sears' book on Nighttime Parenting [available from the La Leche League International Catalogue]. Our children's early years represent the most important and influential time of their lives. It passes all too quickly. But meeting your child's needs during these first few years will pay off in many ways in the years to come.

Prepared August 25, 1997




KHRISU mamik de baietel si fetita

oanamada spune:

Mai..ce sa zic...am citit si eu...sunt de acord in mare parte....pana la chestia cu somnul pana la 3-4 ani...da, sunt de acord cu tine ca un nou-nascut nu trebuie lasat sa doarma singur..nici eu nu am lasat-o pana la 5 luni cand am vazut ca doarme bine, isi intorcea capul ok, nu avea obstacole care sa genereze sufocare, se foia de pe o parte pe alta...cu apneea...si moartea subita...astea sunt cazuri rare si ele apar si la copii mari, adolescenti si chiar si la adulti...de aia zic ca nu sunt de acord in totalitate cu acel articol...de fapt stii care sunt singurele motive pentru care nu sunt de acord cu dormitul cu parintii? Nu faptul ca devine dependent de acest obicei, nu lipsa intimitatii, nu alintatul...nimic din toate astea...problema mea este mai degraba de ordin igienic...una este sa respire trei suflete intr-o camera de 14 m (poate chiar mai mica!) din care doua suflete de adulti care mai tusesc, mai au gaze la stomac, mai stranuta, mai transpira..chestii normale pana la urma...si alta este sa doarma un copil singur intr-un mediu mult mai aerisit si mai curat din aceste puncte de vedere...
Cat despre baietelul Andreeiban....eu sincer am pus-o si pe seama geloziei pe ceilalti copii care poate a generat acel sentiment de "vreau la mama in pat" mai mult decat pana acum...si i-am sugerat (de aici si atacul ancai.a) sa incerce sa stea cu el pana adoarme ...pentru faptul ca ea singura a zis ca pana acum copilul adormea singur in camera lui...tocmai pentru a reveni la obiceiurile vechi si a remedia simultan si cealalta problema....
La partea cu aparatura iti dau dreptate...pe mine nu m-a ajutat...am schimbat vreo doua dispozitive care paraiau si fasaiau si nu auzeam nimic...la partea cu febra, edemul...sa fim seriosi...dormim si uneori poti sa ai tu instinctul instinctelor...ca tot nu iti dai seama de febra ....si eu ma mai ridic noaptea din pat si ma mai duc s-o verific...pur si simplu...fara sa aiba ceva...
Episodul de insomnii al Catincai a ramas fara raspuns..i-au dat niste masele, dar mult mai tarziu...si clar nu era de la alea ca ea face febra in perioada eruptiei dentare!
O seara buna

Oana siCati mica (1 an si 6 luni)

NOI-CRACIUN SI REVELION, CATINCA MICA 2, CATINCA DUPA 1 AN, CATI SI MAMI 2, CATI POZE NOI,

"Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti întreaga lume."

lara_c spune:

Krisu, ce tb sa intelegi tu e ca si altii au voie sa aiba opinii proprii nu numai tu.
Eu chiar am subliniat de muuulte ori ca daca metoda aleasa de tine functioneaza e ok.Unde am sarit eu in sus?
Tu sari in sus de fiecare data cand altcineva are o opinie diferita.
Ca nu te pricepi la aparatura se vede...caci altfel nu spuneai ca se termina bateriile.Tu cum iti supraveghezi copilul cand faci mancare, de exemplu?????Sau te bazezi pe 'instinct,????Dormi cu sotul su doar cu copilul?Chiar nu iei in considerare faptul ca intr-o noapte puteti fi super obositi sau bolnavi?Suna alarma dimineata?Nu iti deranjaza copilul??Suna telefonul?
In fine, ideea e ca nu esti tu detinatoarea adevarului absolut, si nici eu.Nici Oanamada.Dar la mine (si cred ca si la ea) functioneaza metodele alese.

De ce spui tu ca imi dresez copilul ca pe un animal????
Pt, ca fiica mea nu plange???
Tb sa planga ca sa te bucuri tu?Oare nu toate mamele de aici cauta solutii ca pt ca bebeii lor sa nu planga?
Pt ca doarme singura???Nu am lasat-o NICIODATA sa planga.Am pus-o in patutul ei si doarme fericita aprox. 10 ore pe noapte.Tb sa o trezesc si sa o iau la mine in pat, asa ca vrei tu????????????
Daca mananca bine si vrea sa tina singura biberonul (supravegheata)tb sa ii dau peste maini de frica ca imi spui tu sau alta ca e dresata??????????
E dresata pt. ca putem calatorii cu ea?Trebuie sa se obisnuiasca.Noi calatorim f. mult(astea sunt circumstantele).Ea doarme in masina, nu zbiara.Nu are nici un motiv.
Ce ar trebui sa faca Oanamada, sa ii ia jucaria copilului si sa o lase sa planga in patul parintilor?
Daca copilul ae o jucarie preferata inseamna ca isi inlocuieste parintii?Asa cum zicea si Oana v-ati gandit daca copii vostri vor sa fie mereu pupati, dusi in patul parintilor etc??
Iar chestia ca o sa plece din patul parintilor cand o sa fie pregatiti, nu prea se aplica peste tot.Ce faci daca vine alt bebe sau 2???
De aia fiecare familie tb sa aleaga ceea ce e mai potrivit pt ei.Tu poate nu iti mai doresti inca un copil, eu mai vreau 2 la diferente mici de varsta.Nu cred ca este loc de 3 copii si doi adulti la noi in pat.PE CARE IL ALUNG PRIMUL????Eu si sotul meu am considerat ca cel mai bine pt familia noastra este ca fiecare copil sa aiba camera lui.Asa am avut si noi la randul nostru cand am fost copii.
Si nu cred ca e cazul sa imi faci tu ordine in familie.

Eu cred ca remarcile astea vin si din invidie.
Eu nu am nimic cu felul in care iti cresti tu copilul.Daca tu ai curaj sa il tii cu tine in pat, treaba ta.
Dar nu mai ataca atat de tare pe mamele care aleg alte metode de a creste copiii, mai ales daca ele functioneaza.

Lara
Erinn's mummy
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/Wedding?feat=directlink
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/ErinnKendall?feat=directlink
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/AroundTheWorld?feat=directlink

www.onetruemedia.com/shared?p=7a28966e1c7a95b174b0df&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">My stars

anca_a spune:

+




+









Children's advocate

denizel spune:

Uf, cum poti lasa un copil de un an sa planga a jale dupa mamica ce refuza sa se mai intoarca in camera? :-((((((((((((((((( Si cum poti sa declari apoi tafnos ca nu-ti frustrezi copilul?

Draga mamica hotarata, nu mai cali copilul degeaba. Umbla vorba prin targ ca nu se primesc fete in Legiunea straina .

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

khrisu spune:

lara_c nu eu am scris articolul acela pe care se vede ca nu l-ai citit. Si iti mai dau o gramada de exemple de studii de antropologie (stiinta care studiaza originea, evolutia si varietatea biologica a omului in corelatie cu conditiile naturale si socioculturale ). Dar ma indoiesc ca te intereseaza... ca sunteti sau nu de acord e altceva... asta e realitatea... aplicati ce doriti pe copii vostri dar nu-mi spuneti mie ca ce fac eu e anormal..DIN CONTRA... asa e firesc, natural de cand e omul pe pamant...sa doarma langa puiii lui pana acestia fac pasi spre independenta . Nu sunt o mama sufocanta..din contra...

Am doi copii de diferente foarte mici (1 an si 8 luni). De cand am venit din maternitate baietelul doarme ce tatal lui iar eu cu fetita...e o situatie temporara intrucat baietelul are acum un somn agitat din cauza maselutelor. Preconizez ca in maxim o luna ne putem muta toti 3 in acelasi pat si tatal lor in alta camera (nu intru in amanunte ). Copilul meu este purtat in wrap, sling atunci cand gatesc, fac curatenie, scriu la calculator . Sigur ca le fac de 10 ori mai greu dar merita efortul. Si nici macar nu imi este greu... Informatii mai multe in studiul de mai jos

www.epjournal.net/filestore/ep01127137.pdf" target="_blank">http://www.epjournal.net/filestore/ep01127137.pdf


Acuma sa vorbesc despre baietelul meu. la inceput am incercat sa-l cresc asa cum spuneti voi..in patutul lui..eu in aceeasi camera cu el fireste. Si am facut asta de gura rudelor..(nu-l lua in brate ca se obisnuieste prost, tine-l in patut bla, bla)...eram rupta de oboseala pentru ca dupa ce il alaptam si imi adormea in brate il transferam in patut si se trezea..incepea plansul..iar il luam ..il adormeam etc. ma rog trecuse si treaba asta....fiindca aveam epiziectomie nu puteam sa-l alaptez la inceput decat culcata in pat si se intampla din ce in ce mai des sa atipesc langa el..ma trezeam speriata ca vezi doamne as putea sa-l sufoc (tot gura lumii) daaaar am observat singurica cum ca fecioru adormeeeaaa liniiistit langa mine si avea un somn adanc spre deosebire de dormitul in patutz. Asa ca incet incet am prins curaj si l-am luat cu mine in pat...mirarea mi-a fost cand am descoperit conceptele AP, CC..si m-am relaxat complet ca ceea ce faceam eu nu era deloc gresit ba din contra.
N-am nici o problema in a accepta ca am gresit la inceput in cresterea feciorului..si am mai facut greseli cu alaptatul asta si am platit scump atunci...

ce-i drept nu ma intereseaza aparatura de supraveghere a copilului..am avut o statie chicco care functiona cu acumulatori..si tot asa fasaia si paraia...nu mai am nevoie.

lara e foarte bine ca nu ti-ai lasat niciodata copilul sa planga!!! Nu sunt invidioasa pe tine decat pe calatoriile de prin europa ca eu de cand au aparut copii am taiat toate drumurile (si noi calatoream mult) ce sa fac..ai mei nu-s asa de intelegatori cand e vorba sa doarma legati in scaunelul de masina. Iarasi sa ma scuzi ..dupa cum ai descris tu eu iarasi m-am gandit ca e vorba de un animalut de companie (mie imi sunt foarte dragi animalutele) noroc ca ai specificat ca e vorba de copilul tau... cat e de cuminte si nu va deranjeaza deloc, il puteti lua cu voi in calatoriile voastre din europa, papa bine la orele impuse... nu zbiara..dar nu o invidiez

denizel ..asa e....

KHRISU mamik de baietel si fetita

lara_c spune:

'oanamada Uite mai sus ce am scris... COPIII MEI VOR PLECA SINGURI IN CAMERA LOR doar atunci cand vor dori sa faca asta. '

Krishu....vezi ca pana una alta ti-a plecat sotul.Saracutu....imi aduce aminte de un animalut asa cu codita intre picioare......ai grija mai Krishule sa nu plece si prin alte parti...tot asa ca un animalut dragut...........

Vad ca la tine nu functioneaza bunul simt tot ca la animalute iar felul cum iti hranesti tu copilul in timp ce dormi imi aduce aminte de vacutze.Vacutze dragute , bineinteles.....
Va urez succes la toti 3 intr-un grajudeltz si sotul in altul.


A, sunt convinsa ca nu ai de ce sa te superi din moment ce mi-ai facut copilul animal(sau animalut) in 3 postari una dupa alta.

Lara
Erinn's mummy
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/Wedding?feat=directlink
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/ErinnKendall?feat=directlink
http://picasaweb.google.com/LovelyLaraUK/AroundTheWorld?feat=directlink

www.onetruemedia.com/shared?p=7a28966e1c7a95b174b0df&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">My stars

gaia.nevia spune:

acest forum este un loc unde fiecare isi poate da cu parerea raspunzand la o intrebare. fiecare raspunde din exemplul propriu, si cum crede ea mai bine.
nu inteleg de ce se ajunge la certuri, jigniri si adresari care nu au nicio legatura cu subiectul.
e cel putin neplacut sa pui o intrebare si sa citesti in loc de raspunsuri din care sa alegi, sa intelegi ceva si sa iei, poate, o decizie, o gramada de mesaje in contradictoriu.

Inteleg din mesajul tau, andreeaben, ca motivul intrebarii tale este 1) comportamentul copilului vs. alti copii, si ca 2) in conjunctie cu asta ai observat o schimbare in obiceiurile de somn ale baiatului.

Este posibil ca baiatul sa fie foarte gelos pe alti copii, de frica. Poate a vazut alte mamici cu doi copii, unul bebelus, poate cineva i-a spus ceva si s-a speriat. Crede ca nu il mai iubesti, ti-s dragi alti copii, poate vei lua unul acasa si il vei inlocui pe el.
Eu as incerca sa ii fiu cat mai aproape si sa ii arat ca niciun alt copil nu poate interveni intre voi, chiar daca asta ar insemna sa schimbi putin obiceiurile de somn.
Premiza este ca tu iti iubesti copilul foarte mult, l-ai crescut cum ai stiut mai bine, si totul a mers bine pana acum.
Acum s-a schimbat ceva, si trebuie sa actionezi altfel.
Poate poti cere sfatul unui psiholog (sunt fete chiar aici pe forum) cum sa ii recastigi increderea si sa ii alini teama. Poate fi vorba de complexul lui oedip?nu stiu, nu m-as hazarda, dar as incerca sa ma documentez in directia.

Eu am doi baieti de varsta apropiata. Nu am avut accese de gelozie la cel mare de o asemenea amploare. A incercat sa il loveasca pe cel mic, din fericire am fost "pe faza" si i-am deturnat gesturile in dragalasenii, fara sa il cert sau sa insist prea mult asupra gestului.

Cand l-am nascut pe Teo nu eram atat de "citita" in ale bebelitului, nici pe forum. Am facut asa cum am simtit.
Astfel, am dormit cu Teo in camera de cand am venit la maternitate. El in patul lui, eu pe canapea. La aprox. o luna au inceput niste episoade pe care privitorii le-ar numi "colici". Pentru ca apareau si seara dupa ultimul supt, am gasit solutia de a opri plansetele culcand copilul pe burta, pe burta mea. Am dormit astfel linistiti amandoi, fara plansete, si fara suptul de noapte. Pur si simplu Teo nu s-a mai trezit sa suga noaptea, se trezea in jur de 6 pentru prima masa a zilei. Am dormit asa pana dupa doua luni, cand a inceput sa se trezeasca foarte des noaptea si sa fie nemultumit. Ii era si cald, cred, ca venise vara si se incalzise rau toata casa.
Atunci l-am mutat din nou in patutul lui, unde adormea instant, si nu se trezea pana dim in jur de opt. Nu a avut nicio jucarie surogat, pentru ca mi-era frica sa il las cu plusuri in pat, sa nu se sufoce.
La un moment dat a avut o masinuta cu care statea in mana incontinuu, si ziua si noaptea, plus suzeta.

Dupa o vreme, vazand ca doarme toata noapte, nu se trezeste, nu plange, adoarme cum il pui in pat, m-am mutat in dormitorul conjugal si am inceput sa folosesc un monitor. Cate drumuri faceam noaptea?! muuulte.

La un an si ceva a inceput sa planga cum il puneam seara in pat. Chiar daca stateam cu el sa adoarma, chiar daca ii cantam. Iar daca il puneam adormit in patut, plangea dimineata cand se trezea. Acest comportament a coincis cu momentul in care a inceput sa mearga singur.

Eram insarcinata cu cel mic si a intervenit si o zugraveala/pus parchet in camera cealalta (avem doar 2 camere) si am fost nevoiti sa dormim toti 3 in camera. Cum patutul celui mic parea a fi problema, (nu imi venea sa cred ca poate fi gelos la o varsta atat de mica si ca intelege de ce eu am burta cea uriasa) i-am scos latura, m-am gandit ca daca e liber sa urce si sa coboare o sa fie mai bine. Nu a fost, nu se urca in pat nici picat cu ceara, asa ca l-am luat la noi in pat.
In cele 3 luni cat am dormit toti 3 in pat am observat ca nu conta daca vreunul din noi este in camera. Cum i se facea somn, se baga singur in patul mare si adormea. Nu a venit vreodata sa se lipeasca de mine, sau de taica-su. Atunci am cumparat paturile supraetajate, si Teo a primit patul de jos.
A dormit si singur si cu mine. Acum doarme cu tati, pentru ca avem doar doua camere si eu dorm cu Radu in cealalta.
Doarme cu tati in pat pt ca ii e lene lui tati sa se urce in patul de sus!
De adormit adoarme doar singur, daca sunt si eu langa el sta la vorba, joaca, etc si nu adoarme deloc.
Tati vine mult mai tarziu, dupa ce isi termina treaba la calculator.

Cam asta a fost la noi. Inca nu am curajul sa il las pe cel mic in camera cu cel mare, nici daca doarme. Desi are patutul lui instalat acolo, dorm amandoi in camera (si cu mine, pe post de santinela) doar daca tati nu e acasa. Altfel, dormim fiecare cu un copilas.
Si Radu adoarme singur in patul meu. Eu ma culc mult mai tarziu. Si doarme toata noaptea si el.
Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat cu doi copilasi cuminti carora le place sa doarma.
Sunt de parere, dinainte de a citi despre AP si cosleeping si alte concepte foarte vechi pe buna dreptate re-aduse in atentia mamicilor, ca nu trebuie sa las copilul sa planga.
Daca plange are un motiv, fie el si rasfatul, desi de regula e un motiv serios. Instinctual, intai linistesc copilul, apoi incerc sa vad ce are. Pitici? Bazdaci? Sete? Caca? Vrea ceva la care nu poate ajunge? S-a speriat? Ii e prea somn? ETC.
Asa fac eu, sper ca citind gasesti si o informatie utila pentru tine.

Mult succes cu micul gelos!

Desi pana acum a fost liniste... ma astept sa avem si noi crize de gelozie la Teo, in curand, e varsta...
Pe Radu il port in wrap de cele mai multe ori cand iesim, iar pe Teo il duce tati in carca, si l-am dus si eu in sling. Fac asta pentru ca e mai comod si pentru mine, sa am mainile libere, sa pot urca si cobora scari, sa pot merge la cumparaturi fara sa alerg dupa copil prin tot magazinul... Iar copilul e mai linistit, si in ciuda ingrijorarii noastre ca va deveni pasiv si nu va mai merge (Teo) sau ca nu va mai sta deloc altfel decat la mine in brate (Radu) nu s-a intamplat deloc asa ceva. Copiii sunt independenti si au perioade lungi cand stau (se joaca, se uita, exploreaza) fara sa ne solicite atentia sau sa ceara in brate.

Ada, mama de baieti:
Teo (10 aprilie 2007) si Radu (22 octombrie 2008)
povestea nasterii ; my blog
Topic: mama... de mai multe ori! ; Topic: nu renunta! Informeaza-te!