cum certi copilul in public?

nikole spune:

Nu am citit decat primele doua pagini, vroiam sa-ti spun ca si fapt divers cum fac eu.
In primul rand respiiiir adanc de vreo cteva ori si ma calmez instant, astfel ca am puterea sa ii zambesc cand el sa de pe spate, se arunca pe jos, se da cu capul de perete(uitandu-se fix in ochii mei), arunca tot ce prinde in mana, dupa care eventual vine, ma pisca cat de tare poate, si fuge dupa perdea.

Ma asez jos la nivelul lui, oriunde ne-am afla, ma uit la el, il cam tin de manute stfel ca nu poate fugi, si il intreb "ce sa intamplat?""de ce este nervos/suparat,etc"?
Se uita f atent la mine, si da din cap, adica Nu nu nu, nu stiu ce inseama asta...
ii mai explic eu una alta, pe intelesul lui, de obicei stiu de ce s-a enervat,dupa care il iau in brate, sau de manuta, si mergem sa exploram terenul.
Mai 'nainte am venit de la restaurant, a fost ziua cumnatei, binenteles ca a inceput sa tipe,( mai si are un ticnal, de-ti vine sa-ti pui maiinile la urechi) ca nu ajungea la marele pahar cu cola, vroia el sa bea cu paiul ...
i-am dat frumos paharelul lui cu apa si cu paiul, l-a aruncat pe jos...in restaurant, al meu s-a inverzit de nervi, il si vedeam ca vrea sa-i dea o palma la fund.
L-am luat frumos de mana, am cerut ospatarului doua carpe, i-am dat una in manuta, si eu cu cealalta am curatat toata apa de pe jos.
Binenteles ca l-am rugat sa stearga,sa ma ajute, ca doar el a varsat apa, si cineva poate aluneca si face buba!
Ei...dupa aceea s-a calmat, a venit singurel la masa,a mncat f frumos, si-a luat servetele si s- sters singurel la gura, pe manuta, si uitandu-se la mine,a plecat capul(adica multumesc)si mi-a zambit
m-am topit...ne-am imbratisat, si cam asa am rezolvat criza de azi...
in casa...deschide si el frigiderul, scoate telina o pune in gunoi(in tot timpul asta il vad, doar eu spal vasele langa el), ei...lista ar fi lunga.
II explic cat si cum pot,il rog sa puna toate lucrurile la loc, il rog sa ma ajute, sa puna pampersul la gunoi, sa puna biberonul in chiuveta, este f mandru si de fiecare data dupa ce face ce il rog, vine la mine si se aplauda singur si pleaca capul...adica sa ii spun multumesc si sa il aplaud si eu...
ma comformez, si...cu rabdare infinita trec toate...are 1 an si 6 luni,probabil de acum incolo va fi si mai solicitant, dar daca noi ca mame nu avem suficienta rabdare ptr ei, atunci NIMENI nu are!





Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

velenamaria spune:

anca. nu am nevoie sa ma conving de nimic..am citit si eu ..tocmai de aceea ziceam ca incerc sa fac totul cum e mai bine. nu-i interzic copilului sa puna mana pe diverse obiecte...dar dupa 10-15-100 de incercari de a butona aragzul..sau telecomanda..nu dispare curiozitatea? tot timpul il las sa observe ce face un anumit obiect, cum se umbla cu obiectul respectiv si il dau si lui sa-l analizeze...pe mine ma ingrijora ca absolut tot ce a vrut( daca nu era prea periculos) i sa dat..iar daca situatia devenea periculoasa si ii luam obiectul respectiv incepeau crizele. oare de ce nu se intelege ca dilema mea este..care e limita? prea multa libertate de miscare si explorare e buna sau rea? vad ca multi spun sa-l las sa exploreze s.a....o sa o fac in continuare sperand ca nu o sa creasca cu ideea ca poate face orice ii trece prin cap..indiferent de consecinte. caut un echilibru..atat. si o modalitate de al educa asa cum trebuie.

anca_a spune:

Maria, a sprijini copilul sa cunoasca mediul, a-i permite interactiunea cu el nu are nicio legatura cu ceea ce spui tu aici

Dimpotriva, pentru ca ii acorzi sprijin si atentie atunci cand are nevoie, va fi un copil fericit, plin de incredere in sine, empatic si atent la nevoile tale.

Si pentru ca vorbeai de echilibru, la fel de important este sa ii acorzi doar atata libertate cata poti "suporta" fara a interveni de partea ta frustrarea. O relatie de permisivitate in care mama e frustatrata si copilul relaxat e la fel de nesanatoasa ca si situatia inversa in care copilull e frustrat si mama relaxata.

Inca ceva. Din felul in care scrii imi rezulta ca esti o persoana calda, sensibila si cu mult bun simt. Aceste calitati te vor ajuta sa iti raspunzi singura la multe din intrebarile tale.

Anca

bursucelu spune:

maria trec prin aceleasi probleme ca tine si stiu cum este,dar draga mea SE FAC EI MARI iar atunci problemele astea o sa para minore pe langa altele mult mai mari.nikole asa procedez si eu.

velenamaria spune:

Bursucelul..stiu .mama imi spune tot timpul ca "problemele" cresc odata cu copilul.

Anca. sper din tot sufletul ca o sa pot pune in aplicare sfaturile primite aici..si stiu ca cel mai important este sa am o tona de rabdare...mai ales cu cei care ma bat la cap spunandu-mi ca-mi rasfat copilul.
sa sti ca am renuntat la multe chestii ptr acest copil..un serviciu mai bine platit ,iesiri in oras..concediu( era prea mic)..ciocolata(iubirea mea..ca sa nu-l tentez pe el) si multe alte chestii..mici placeri personale..doar ca sa ma pot ocupa de el si sa o fac cum trebuie.
doamne ajuta sa fie bine.

geta_florina spune:

velenamaria si eu consider curiozitatea copiilor ca fiind ceva normal, eu f rar ii zic ca ceva "nu e voie". de obicei ii explic de ce nu ar fi bine sa umble cu respectivul obiect, iar daca insista il las sa puna mana sa vada cum e. de ex cu frigiderul sau congelatorul si al meu era curios de numa, dar am deschis odata congelatorul, l-am chemat langa mine, l-am lasat sa deschida sertarele, i-am aratat ce are mama acolo si i-am spus sa puna mana sa vada cat e de rece, i-am zis ca din congelator vine frigul si daca il tinem deschis se face frig in casa si ne racim. si gata, a fost f fericit ca a vazut el ce are mama acolo, a pus si mana, si de atunci nu mai are curiozitatea congelatorului.
si a mai spus cineva aici ca ascunde toate lucrurile periculoase. cam asa fac si eu. tai fructe, pun repede cutitul in chiuveta, sa nu-l vada el si sa-l tenteze, desi deja incepe sa inteleaga ca, cutitul taie si face buba.
si cam asa .....
iar despre ce spun unii si altii, sa stii ca si mie mi se spune mereu ca sunt prea permisiva cu copilul meu, dar sincer, nu-mi pasa, eu inteleg curiozitatea lui si nu vreau sa i-o reprim, ci din contra, vreau sa-i arat tot, vreau sa am un copil cu spirit liber, nu rasfatat, dar nici dresat si cu frica de parinti.


Geta, mami de Alex

poze

geta_florina spune:

ciocolata?? de ce sa renunti la ciocolata? eu daca vreau sa nu-l tentez pe el, mananc ciocolata cand doarme el sau cand e la plimbare cu tati ... e, gasesc eu un moment liber si sa stii ca renuntand la micile placeri personale, nu faci decat sa-ti creasca nervozitatea si frustrarea ... si n-o sa mai poti fii prea calma. parerea mea. eu incerc sa-mi fac micile placeri, chiar daca mai rar, chiar daca mai pe furis ... si-atunci sunt calma si fericita si copilul la fel .


Geta, mami de Alex

poze

terishka spune:

velenamaria, hai sa iti scriu si eu cum fac, poate ramane convingerea mai trainica in felul asta:)

am o fetita de 1 an si 5 luni. de fiecare data cand face ceva mai "discutabil", la care primul impuls sa zicem ca ar fi un raspuns de genul nu!, cazi!, lasa! etc., ma intreb daca chiar este cazul sa zic asa. cu ceva exercitiu functioneaza. am ajuns la asta si dupa ce am citit ceva carti de parenting, dar si dupa ce am observat cum fac mai multe persoane din jurul meu.

de ex. bunica fetitei. ea de fiecare data cand agnes sa zicem se urca pe bratul de la canapea si face "calul" ii spune nu. la prima vedere e periculos pentru ea, dar eu zic ca daca te uiti la ea si incerci sa fii cat de cat pe faza daca vezi ca se dezechilibreaza sau altceva, este ok. si legat de gura lumii, nu numai ca observ, dar ii si spun bunicii cum as vrea sa reactioneze:)

tot bunica: agnes scoate tacticos toate cartile din biblioteca ce sunt la inaltimea ei. de multe ori le scoate:) cum se duce sa deschida usa la biblioteca maica-ma ii spune: nu, agnes, lasa-le - ca stie ce urmeaza. de fiecare data ii spun maica-mii ca pun eu cartile la loc, sa lase copilul sa le scoata.

ce vreau eu sa spun este ca am vazut impulsul asta de a spune NU copilului din prima la atatea persoane. si am primit si eu comentarii de genul "o sa ti se urce in cap", "cum o lasi sa faca asta nu vezi ca e periculos", "o sa fie o dezordonata" etc. iti spun sincer ca mi se par toate niste prostii. si le comunic asta fara nici o problema si celor care le emit. argumentele mele fiind: asa invata, asa descopera, asa se dezvolta, asa creste.

ca idee generala, eu cred ca () cu cat interzici mai multe copilului, cu atat mai multe crize iti face. ideea este sa interzici chiar ceea ce merita interzis, si nu toate lucrurile numai pentru ca vezi un potential risc (pentru lucruri sau pentru copil) sau faci tu cine stie ce scenarii la care se poate ajunge.

anca_a spune:

Terishka

Maria, prietenii astia ai tai au copii? De obicei, sustinatorii cei mai inversunati ai disciplinarii copiilor altora sunt tocmai cei care nu au...

Anca

velenamaria spune:

Anca ai mare dreptate..nu avem prieteni apropiati care sa aiba copii. cand vin in vizita , de obicei, Eduard e foarte cuminte dar mai face si chestii pe care ei le considera de netolerat..adica ia tot de pe masa..daca servesc cu ceva..plange daca nu-i dau pet-ul de suc sa-l plimbe prin casa...de aici criticile unora( nu toti) ca sunt prea moale cu el.

Terishka..si copilul meu scoate cartiile din biblioteca..le mai si rasfoieste ..scoate pungi din sertare..etc. bunicile noastre nu mai zic nimic..ca doar mama strange.